Am evitat aseară moartea de trei ori, făcând slalom printre automobilele care circulau regulamentar, cu 80 km/h, pe strada Sibiu şi m-am aruncat în tramvaiul 25 exact înainte să se închidă uşile.
Nu aveam de mers decât o staţie până acasă, dar mi-era lene să parcurg drumul pe jos.
În tramvai - vreo 20 de ţărani de oraş care se uitau cu un aer superior la vreo 15 negri africani, aşezaţi şi ei paşnici pe scaunele din faţă.
La jumătatea staţiei, vagonul s-a umplut de fum, iar tramvaiul s-a oprit în drum. Vatmanul s-a dat jos şi a fluierat a pagubă uitându-se la motorul care luase foc.
Negrii africani au profitat de uşa deschisă de vatman, în faţă, şi au sărit din tramvai, temându-se, probabil, să nu piară în flăcări, într-un mijloc de transport public dintr-o capitală U.E.
În tramvai, ţăranii de oraş trăgeau liniştiţi pe nas aerul negru din vagon şi râdeau cocoşaţi peste paporniţele lor de rafie, minunându-se de slăbiciunea de înger a negrilor.
Tramvaiul şi-a continuat drumul scoţând fum ca o locomotivă pe cărbuni.
În urmă, africanii se uitau nedumeriţi. Aveau aerul că au nimerit din savana lor bogată, într-o ţară din lumea a treia...
P.S. Întâmplarea din tramvaiul 25 a fost însă o nimica toată faţă de ce păţisem mai înainte în tramvaiul 41. Dar despre asta în postarea viitoare...
P.S. 2. Era să uit. De când a-ţi anunţat că nu m-ai candida-ţi sunte-ţi suspect de tăcu-t, domnu' primar Videanu... Va-ţi luat cumva vacanţă? În cazul ăsta...
Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...
