10 mai

Hackerii noştri nu dorm, nu mănâncă, nu respiră şi nu se duc la veceu. În schimb sunt vigilenţi şi reuşesc, iată, să pună mâna pe o altă filă din jurnalul intim al primarului nostru Adriean Videanu...

12.22

Se dovedeşe iar că nu pot să mai am încredere decât în mine însuşi...

După zile întregi în care am tot dat căutare pe Google cu "buchet de penisuri" şi mi-a apărut de fiecare dată "Blogul bucureştenilor exasperaţi" la prima căutare, oamenii mei m-au anunţat că în sfârşit au dat de Halaicu, Antivideanu, Mioara Mantale, Andrei ză Artist, Cronicaru şi Fănel.

Eram la mine în birou şi l-am pus pe portarul Marcel să îi aducă unul câte unul. Zic: "Halaicu primul, tăticu, că vreau să i-o trag cât sunt încă freş..."

Iese Marcel şi văd că intră pe uşă un bătrânel îmbrăcat prost, dar cu haine de firmă care se tot uita la ceas... "Bă Videne", zice, "mai vopseşte şi tu birourile p-acilea, că faci instituţia de bahaus..."

"Tu cine te crezi mă", zic, "ne tragem de şireturi acum, da ce, am păzit porcii împreună în Videle?..." Tocmai atunci intră Nuţi pe uşă cu două cafele şi îl văd pe moş că o ciupeşte de cur... Zice: "Ce mai faci, fă, fătucă, m-ai uitat?" La care Nuţi zice: "Hi, hi, hi, nu domnu' primar..."

Îmi trece mie atunci un gând prin cap şi ies din birou. "Bă Marcele", zic, "de unde ştie boşorogul ăsta cine e Nuţi şi se poartă de parcă ar fi la el acasă?" "Păi nu a fost şi el primar aci?", zice.

Mă întorc eu în birou şi constat că moşul intrase pe site-uri porno şi nu mai ştia să iasă. "Bă", îmi zic, "ăsta e alt Halaicu decât ăla care scrie porcării. Plus că nici nu prea le are cu computerul..."

Îl dau eu afară şi în locul lui intră chiar Mioara Mantale, prefecta.

"Bebişor", o încerc eu, "cum pot să îl setez şi eu permanently offline pe Tibi la messenger, că mă tot disperă cu IM-uri..." Aia cască ochii la mine şi zice: "Pula mea, eu de unde să ştiu. De asta m-ai chemat?"

Văd eu că nici asta nu are talente de bloggeriţă, asa ca o dau la întors. "Nu bebişor", zic, "vroiam să te scot la o cafeluţă!" Am dres-o eu cât de cât, da gagica tot a ieşit drăcuind din birou.

"Băi, nene", îmi zic, "ăştia îşi bat joc de mine".

Tocmai atunci intră Marcel în birou, ducându-l de braţ pe Cristian Ţopescu.

"Ce faci, bă!", zic. "Păi vi l-am adus pe Cronicaru'. Nu e el cronicar?", zice Marcel şi îl aruncă pe Ţopescu în fotoliu. Mamă, a prins ăla o limbariţă, de m-a căpiat. Că de ce nu refac hipodromul din Bucureşti, că ce gânduri am cu pistele pentru biciclişti, că sportul şi mişcarea sunt vitale unei societăţi sănătoase...

"Maestre", zic, "nu v-am chemat aici în audienţă, ci ca să mă mai uit aşa la dumneavoastră că sunteţi om bătrân şi nu se ştie când dispar valorile... Auziţi", zic, "da cronicile alea ale matale le scrii în Times New Roman sau în Ariel?"

"Ce Ariel, dom' primar", zice, "mie nu îmi vin gândurile decât pe hârtie".

Bă, nici cu ăsta nu o nimerisem, dar până să le zic eu ceva de dulce la oamenii mei, văd că intră vreo 12 bărboşi amărâţi şi nespălaţi în birou.

"Bă Marcele", zic, "tu te-ai ţicnit! Cine sunt ăştia?"

"Artişti, domnu Adriean", zice, "şi îi cheamă pe toţi Andrei..."

"Bă", mă înfig eu în ei, "care mă înjuri mă pe bloguri?!" Se uită ăia unul la altul şi dau din umeri. Văd eu că fac pe neştiutorii, aşa că o iau pe ocolite.

"Ce sentimente artistice vă trezeşte vouă expresia buchet de penisuri?", zic.

"Nu ştim nene", zic ei, " că noi suntem artişti plastici. Auziţi, cu cât mai daţi marmura?..."

Nici ăştia nu erau ăia buni. Îi dau eu afară şi când mă uit mai atent pe coridor, îl văd pe Marcel că abia îl ţinea să nu cadă pe un tataie beat muci.

"Ăsta cine mai e, tăticu", zic. "Fănel", zice Marcel.

"Ba să am pardon, eu sunt Fănuş", zice tataia, "Fănuş Neagu, scriitor şi publicist..."

"Şi ia zi Fănel, Fănuş, când mă înjuri pe Internet ce combinaţie de taste bagi ca să o faci cu diacritice?"

"Dom'le", zice, "eu nu scriu decât după ce beau, iar după ce beau sunt prieten cu toată lumea. Da de ce m-aţi chemat aici, îmi daţi un premiu, sau măcar un păhărel?"

I-am făcut vânt şi lu ăla şi l-am trimis pe Marcel să îmi ia nişte aspirine.

"Cum domnu Adriean, da nu staţi de vorbă şi cu Antivideanu?", zice.

"Adu-l încoace", zic. "Nu", face Marcel, "că trebuie să îl alegeţi..."

Când mă uit eu în curte, un porcoi de oameni, să tot fi fost vreo 200...

"Cine sunt ăştia, bă?", zic. "Păi antivideni", zice Marcel, "de azi dimineaţă umblă oamenii matale pe străzi şi întreabă lumea dacă sunt pro sau anti Videanu. P-ăia care sunt anti îi aduc acilea".

L-am pus pe Marcel să tragă maşina prin spate şi m-am tirat acasă, unde scriu rândurile astea înainte să trag un pui de somn.

13.01

Tocmai visam că pozam pentru o statuie nud-ecvestră cu mine din marmură roz când m-a trezit un claxon. Dormi dacă poţi în zgomotul oraşului ăstuia insuportabil. Cine mama dracului e primar aici? A, da...