21 mai

Hackerii noştri sunt beţi muci în momentul de faţă, pentru că au sărbătorit toată noaptea performanţa de a pune mâna pe ultima filă din jurnalul intim al primarului nostru, Adriean Videanu. Iată în continuare roadele muncii lor...

11.23

Dragă jurnale,

Încep să ma conving pe zi ce trece că România şi Bucureştiul nu mă merită...

De o săptămână încoace îmi crapă obrazul de ruşine.

Dar să o luam metodic.

În primul rând, Sampling Bucharest, de la Viena, a fost un fiasco. Încă din prima zi, românii mei au reuşit să mă facă de cacao în faţa primarului vienez, Michael Haupl.

Mă scosese omul la o plimbare prin oraş, cică să admirăm reperele. O luăm noi pe jos, că doar era primăvară, şi când să traversez, calc direct în dita mai balega de cal.

"Bă, Michaele", zic, "nu am vrut să îţi spun până acum, dar musteşte de căcat oraşul ăsta al tău! Îţi recomand eu o firmă de gunoieri dacă vrei".

Îl prinsesem pe austrian la faza asta, dar nici el nu s-a dat bătut. Îl văd că ia o balegă în mână şi îşi bagă nasul în ea.

"Mmmm", face ăla, "nu dom'le, că ăsta e farmecul orăşelului nostru, caleştile cu cai vienezi. Ăsta trebuie să fi fost un mascul alb, de patru ani..."

Pe urmă a început să se laude el că e zoolog de profesie şi să mă întrebe de faimoşii câinii din Bucureşti. "Tăticu'", îmi zic eu în gând, "dacă îţi bag o bucată în mecla aia de nemţălău o să audă câinii din Giurgiu!".

Mai mergem noi ce mai mergem, când ce îmi văd ochii... Nişte poliţai austrieni cafteau nişte violonişti pe stradă.

"Her Haupl", zic, "păi la noi în Bucureşti fenomenul infracţional e în scădere..."

Nu apuc însă să termin că îl aud pe unul din ăia caftiţii că ţipă pe româneşte: "Au, nu da nene, mânca-ţi-aş puţica ta de teuton!" Erau cerşetori români, uite, le-am făcut şi o poză...




"Bă, futu-vă paştele, dumnezeii şi cristoşii mamii voastre", le zic eu, "nu vă mai ajunge Lipscaniul, aţi venit aici după mine?" "Că nu nene", zice unul, "suntem muzicanţi români, am venit la târg, la Sampling Bucharest să facem schimb cultural..."

"Băi şmenarule", zic, "tu crezi că poţi să-i vinzi botanistului castraveţi? Ştiu eu ce schimburi faci tu aicia, că până la urmă şi cultura e pe bani..:"

I-au băgat până la urmă în dubă şi eu mi-am reluat plimbarea cu Haupl.

Acuma aşa îmi crăpa obrazul de ruşine, încât mi-am zis să îl pasez la primarii de sectoare şi eu să mă duc şi să mă îmbăt de unul singur la hotel. O cotim noi spre clădirea unde se ţinea Sampling Bucharest, când, la o terasă, ascunşi după vreo 16 halbe de bere, pe cine văd - Poteraş, Chiliman şi Inimăroiu, şpriţuiau şi puneau piedici la chelneriţe...

"Bravo, domnilor", zic, "dar parcă era vorba că staţi de vorbă cu investitorii, la târg..."

"Ce investitori, bă", zice Poteraş, "că în 15 minute cât am stat acolo nu a venit nici unul..."

Până la urmă nu am mai avut ce să zic, şi l-am luat pe Haupl la sentiment. "Auzi Michaele", zic, "ia dă-l dreacu de târg şi de oraş şi ia-mă şi pe mine la cumpărături... Fac cinste".

Am stat la cutie cât a mai durat treaba la Viena şi m-am întors în ţară exact când era referendumul în fierbere.

Nu apuc să cobor bine din avion, că îmi dă Tibi beep. Îl sun înapoi şi cum îl aud îmi dau seama că era cam la a doua sticlă de Chivas...

"Băi dragule", zice, "ruşii cum mama naibii trag cu rachete de argint în nori şi opresc ploaia şi ţie puţin nu îţi pasă că sâmbăta asta, când se votează, o să fie rupere de nori!" "Hai băi Tibi", îi zic, "acum drept cine mă iei, Romica Jurcă?"

S-a supărat nebunul, a început să înjure şi a închis. L-am mai sunat eu de vreo cinci ori, dar îmi dădea reject...

A doua zi, după ce trecuse referendumul, dau să-l pup la Modrogan, dar îl văd că se fereşte.

Pesemne că nu era atât de mucificat încât să fi uitat ce i-am zis...

"Ştii ce, tăticu", îmi zic, "eu îmi bag picioarele şi mă duc la meci!" Oricum mă invitaseră ăştia de la Dinamo să le dau medaliile de campioni la "spartani". Se termină meciul, (au mai luat şi ăia bătaie...) şi când cobor pe gazon încep suporterii să mă huiduie. Nu mai înţeleg nimic, ce le-am făcut eu lor. După aia mă ia Borcea de-o parte:

"Ce-i frăţioare", zice, "tu pui botu la ăştia?" Nu am mai zis nimic, dar i-am bătut obrazul. Adică eu le-am dat Lia Manoliu să joace pe el, şi ei nici până acum nu s-au simţit cu ceva...

Duminică m-am dus şi eu la Formula Trei. Mă sunase Tibi să mergem împreună şi nu puteam să ratez...

Era omul binedispus aşa că ne-am pupat şi am dat-o la pace. Nu am putut să fac însă nici un pas, că mă opreau spectatorii cu bancuri.

"Videne, ştii de ce nu a câştigat câinele cursa? Că a plecat mai devreme... Videne, ştii de ce au dat câinele afară? Că nu a respectat steagul galben..."

Ce câine, ce mama dracului vor ăştia să spună...

În sfârşit, vin azi dimineaţă la muncă şi îl văd pe portarul Marcel cu un rânjet larg pe faţă.

"Ce te râzi, bă", zic.

"Dom'le", zice, "mă bucur şi eu de o zi frumoasă de primăvară în oraşul meu. Uite ce arome, ce răcoare de la ploaia de aseară. Să tot trăieşti!"

"Marcele", zic, "te-aş pupa pe gură, nu-i aşa că e un oraş frumos?"

"Dom'le", zice, "frumoşi sunt copacii, boscheţii, florile, păsărelele, oraşul în sine e de căcat..."

Mă uit eu în jur şi-mi dau seama că avea dreptate...

Ce oraş insuportabil, cine mama dracului o fi primar aici? A, da...