Romanian beauty

Scenă din filmul American Beauty:

Fata adolescentă urată cu sânii mari a eroului principal vine în camera băiatului ciudat cu căciulă pe cap. El vrea să faca sex cu ea, dar mai degraba ar vrea ca ea să îl aprecieze ca artist. Îi arata un guguştiuc mort pe care îl filmase.
Fata adolescentă urâtă cu sânii mari: - De ce ai filma aşa ceva?
Băiatul ciudat cu căciulă pe cap: - Pentru că e frumos...

(Publicul spectator varsă o lacrimă şi suspină...)

Scenă din cartierul Drumul Taberei:

Eu intru pe una dintre străzile oraşului patronat de primarul Adriean Videanu, care deja le-o trage bucureştenilor cu orice ocazie, din orice poziţie, dar care vrea mai degrabă să fie apreciat ca un bun edil. Trotuarul străzii Sibiu pe care merg este umplut de maşini parcate şi maşini în mişcare care ma claxoneaza. La un moment dat îmi dau seama că pe acolo trecuse şi o căruţă, iar în timp ce îmi şterg talpa de bălegarul pe care l-am întins trei metri în urma mea, îl întreb retoric pe Adriean:
Eu: - De ce avem dom'le bălegar pe trotuare, este posibil aşa ceva?
Adriean: - Pentru că e frumos, face parte din identitatea noastră, unde în Europa mai găseşti aşa ceva?

(Publicul format din cei ce mergeau în urma mea şi au văzut cum am călcat în bălegar scuipă o flegmă şi susură câteva înjurături la adresa edililor).

Tot în filmul American Beauty:

Adolescenta urâtă cu sânii mari ar fi picat de mult la pat, însă băiatul ciudat cu căciulă vrea să o dea gata definitiv.
Băiatul ciudat cu căciulă: - Vrei să vezi cel mai frumos lucru pe care l-am filmat vreodată?
Adolescenta urâtă cu sânii mari: - Mdea, mă rog, hai...
Pe ecran apare o pungă de plastic care dansează în bătaia vântului ce străbate New-York-ul patronat pe atunci de Rudolph Giuliani.

În staţia Drumul Taberei a tramvaiului 41:

Eu, ştergându-mă de bălegarul ce a intrat în striaţiile tălpilor bocancilor continuu să dialoghez scrâşnind din dinţi cu Adriean Videanu.

Eu: - Îmi mai rezervi şi alte surprize azi?
Adriean: - Vrei sa simţi cel mai frumos lucru pe care îl poţi simţi stând pe loc în oraşul meu?

În atmosferă se precipită un vânt similar cu cel care făcea punga să danseze în filmul American Beauty.
Din coşul de gunoi amplasat în staţie şi umplut cu 170% mai mult gunoi decât ar încăpea în el încep să iasă nu numai pungi de plastic, dar şi ambalaje de Cio Chips, de ciocolată Milka, capace de pahare de pastic de Coca-Cola şi chiar pahare de Coca-Cola întregi care dansează în jurul meu.

Extraordinar.

Dau să zâmbesc, când, un val de praf îmi intră printre dinţi direct în esofag. În acelaşi timp izbucnesc în plâns pe măsură ce greutatea grăunţelor de nisip ce mi s-au lipit de cornee creşte la vreo 10 grame.

Chior şi cu gura strâmbată (exact ca Silvester Stallone la sfârşitul filmului Rocky I) strig fără o direcţie precisă:

Eu: - Adriean! Băi Adriean! Adrieeeaaan!!! Pai ziceai în campanie că o să plantezi copaci pentru ca praful sectorului agricol Ilvov să nu mai ajungă în Capitală... (vezi "Inelul Verde" de pe http://www.videanu.ro n.n.). Adriean? Eşti aici? A... Mă scuzi, iar nu mi-am dat seama că inoportunez. Stiu că ai multe pe cap...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean.