Am recitit unele postari ale acestui blog şi am ajuns la concluzia că suntem nişte pesimişti plângăcioşi.
Vai că Videanu nu ştiu ce, vai că nu sunt parcari, vai că avem un oraş prafuit, vai că mori strivit şi fiert în tramvai, vai că pute şi e mizerie...
Scârţ, doamnelor şi domnilor!
E drept, ai înghiţit un kilogram de praf mergând prin centru, ai trecut pe langa un infarct miocardic înjurând trei ore în trafic, ai mirosit 40 de minute subraţul nespalat timp de 40 de zile al unui cetăţean în autobuzul 331, era să te calce o Dacie pe trotuar condusă de un individ ce tocmai citise în ziar că domnul primar Adriean Videanu este în concediu, dar ce contează...
Iată că a venit seara, traficul s-a potolit, nu e nici cald şi nici răcoare, mergi pe o străduţă liniştită şi copacii proaspăt înfloriţi te mângâie cu mirosul lor ca un balsam. Eşti singur cu gândurile tale, un om liber cu aspiraţiile şi visele sale, care dintr-o dată se simte prieten cu oraşul său... Ce se mai poate întâmpla?
Păi de exemplu să îţi cadă un copac în cap! Ei, ce ziceţi de treaba asta?
3 comments:
Vorba lu baietii aia cu erdeesh:"Blestemeeeee!"
NU iti cade in copac in cap... vine o "enta" care s-a indragostit de tine si vrea sa faceti dragoste salbatic.
:)))))
Andrei... ;)
As vrea eu! Desi am auzit ca "Ent-ele" astea sunt cam scortoase...
Post a Comment