Eu nu sunt copac, bă! Sunt un "Ent"...

Am recitit unele postari ale acestui blog şi am ajuns la concluzia că suntem nişte pesimişti plângăcioşi.

Vai că Videanu nu ştiu ce, vai că nu sunt parcari, vai că avem un oraş prafuit, vai că mori strivit şi fiert în tramvai, vai că pute şi e mizerie...

Scârţ, doamnelor şi domnilor!

E drept, ai înghiţit un kilogram de praf mergând prin centru, ai trecut pe langa un infarct miocardic înjurând trei ore în trafic, ai mirosit 40 de minute subraţul nespalat timp de 40 de zile al unui cetăţean în autobuzul 331, era să te calce o Dacie pe trotuar condusă de un individ ce tocmai citise în ziar că domnul primar Adriean Videanu este în concediu, dar ce contează...

Iată că a venit seara, traficul s-a potolit, nu e nici cald şi nici răcoare, mergi pe o străduţă liniştită şi copacii proaspăt înfloriţi te mângâie cu mirosul lor ca un balsam. Eşti singur cu gândurile tale, un om liber cu aspiraţiile şi visele sale, care dintr-o dată se simte prieten cu oraşul său... Ce se mai poate întâmpla?

Păi de exemplu să îţi cadă un copac în cap! Ei, ce ziceţi de treaba asta?

Cine, ce, unde, când, cum şi de ce

Andrei, ne-ai nominalizat, ne-am conformat şi am intrat în "leapşa"...

De ce am bloguit sau de ce am început să bloguiesc ?

Eu, Halaicu, bloguiam deja pe modestul meu blog de pe yahoo 360 până într-o zi, când, abia scăpat cu viaţă din autobuzul 335, am ajuns la locul de muncă şi, în faţa celui care semnează pe blog cu numele “Antivideanu” am înjurat o oră în continuu primarul, RATB-ul, Bucureştiul, soarta şi viaţa mea amară.

Antivideanu mi-a propus să facem blogul „Antivideanu”, iar a doua zi, postam furios primul text de peste 7.000 de semne, în care povesteam cum se freacă penisurile cetăţenilor în noile autobuze Mercedes. (De altfel, multă lume ajunge pe blogul nostru dând căutare pe Google cu cuvântul „penisuri”).

De ce scriu în continuare ?

1) Pentru că lumea ne citeşte şi ne comentează, iar în ziua în care postez ceva trăiesc sentimentul că ziua aia nu a trecut degeaba.

2) Bucureştiul este în continuare un oraş al surprizelor neplăcute, iar domnul primar Adriean Videanu mai are doi ani de mandat.

3) Perverşii care ajung pe blogul nostru căutând “penisuri” pe Google, pot fi salvaţi moral şi responsabilizaţi social prin implicarea lor în problemele şi viaţa cetăţii...

De ce o să continui să scriu ?

Când primeşti comentarii de genul: “meriti aplauze pentru ce scrii”, “Continua tot asa si o sa ma ai fan inrait !” sau “ba esti demential:)))mor de ras cand citesc” cum poţi să te mai laşi?...

Cum bloguiesc ?

Întâi mi se întâmplă ceea ce citiţi de obicei pe blog. Încep să îmi imaginez cum aş putea descrie întâmplarea. Apoi ajung în faţa unui computer cu gândul să scriu.

După 5-6-7 ore în care mă joc, mă uit pe alte site-uri şi mai şi muncesc puţin, mă apuc de scris. De scris scriu repede şi cu multe greşeli de ortografie. Exagerez totul, dar mint foarte puţin.

Apoi stau mai mult să corectez şi să recitesc, decât am scris efectiv. Postez, revin şi iar corectez...

Cât bloguiesc ? Aş vrea să bloguiesc mai mult ?

Bloguiesc foarte puţin pentru că sunt un om al muncii, cu o facultate de terminat, cu prieteni care trag de mine, fără net acasă, ci doar la muncă, lucruri care cântăresc cam 1% în ceea ce priveşte raritatea postărilor mele, restul de 99 de procente constând în lene.

Aş vrea să postez zi de zi...

Când bloguiesc ?

În timpul zilei.

Pentru cine bloguiesc ?

Pentru colegii de blog, pentru mine, pentru cei 50 de vizitatori zilnici, pentru cititorul meu ideal şi pentru Adriean Videanu.

Unde bloguiesc ?

La locul de muncă pe care îl neglijez cu nesimţire.

Pentru ce bloguiesc ?

Pentru că îmi este foarte greu să tac.

Cum vă furăm noi liniştea, domnu' Adriean

Nu am mai vorbit de mult, domnule primar Videanu şi tare îmi pare rău că vin să vă deranjez acum cu nimicurile mele.

Mi-am adus aminte însă că aţi spus cu gura dumneavoastră, mai demult, că aveţi pregătiţi poliţişti în civil, gata să patruleze prin mijloacele de transport în comun şi să prindă hoţii de buzunare...

Unde sunt domnule? Întreb şi eu că am avut azi o experienţă în tramvaiul 41.

Trecusem de Crângaşi şi aglomeraţia începuse să se facă simţită. Imaginaţi-vă scena.

Scena:

Din faţă venea cetăţeanul rrom care vinde lămpi de control şi leucoplast, din spate venea vânzătorul de ziare, din senin a venit lângă mine un puşti balaoacheş care a început să se insinueze strategic, din scaunul de lângă mine veneau privirile curioase ale unei adolescente, iar din căştile MP3 Playerului venea “Seven nation army”, de White Stripes.

Vânzătorul de ziare: - Libertatea, ProSport, Evenimentul...

Cetăţeanul rrom: - Cine mai doreşte leucoplast, două bucăţi la 10.000...

Puştiul balaoacheş (în mintea lui): - Încă puţin şi îl fac pe fraier la buzunare...

Halaicu (adică eu, tot în mintea mea): - Încă puţin şi se prinde fraierul că nu are ce să ia...

În buzunarul explorat de puştiul balaoacheş, un pachet de Orbit White Profesional cu o singură pastilă rămasă: - Ia-mă şi mestecă-mă, fraiere, azi am o dispoziţie de martir.

MP3 Player: - I’m gonna fight ‘em all, a seven nation army couldn’t hold me back...

Jack White (la chitară): - Si - Re – Si – La – Sol – Fa - Fa#...

Puştiul balaoacheş (în mintea lui): - Uite aşa dispar meseriile tradiţionale din cauza unor chitroşi...

Adolescenta cu privire curioasă (în mintea ei, privind cum se freacă de mine puştiul balaoacheş): - O să scriu azi pe blog cum am văzut doi homosexuali în tramvai şi o să îi cer domnului primar Videanu CNP-urile lor care trebuie să se fi întregistrat pe validatoare...

Poliţişti în civil care ar trebui să pândească hoţi de buzunare în tramvaie (frecându-se în zona inghinală): - Băi ce mă doare...

Deci, repet, domnule primar Videanu, unde sunt poliţiştii ăia promişi?

Dar ştiţi ceva...

Am impresia că iar vă deranjez de pomană. De fapt nu mi-a furat nimic, nici măcar pastila aia de Orbit, pe care i-aş fi cedat-o cu plăcere.

Iertaţi-mă domnu’ Adriean că vă reamintesc de micile mele probleme banale, ştiu că aveţi atâtea altele pe cap. Eu vă admir, să ştiţi. Citeam zilele astea că în cei doi ani petrecţi la Primărie, aţi bătut recorduri... Peste 20 de concedii şi deplasări.

Douăzeci!!!

Dumnezeule, cum rezistaţi!? Păi eu abia am un concediu pe an şi în ultimele zile nu ştiu cum să fac să ajung din nou la muncă. Eu zic să vă mai luaţi o vacanţă, să vă reveniţi.

Concediu plăcut în continuare, domnu’ Adriean.

Videanu, în sfârşit pe drumuri

Era să leşin de spaimă, auzind declaraţia lu' dom' Videanu: "De săptămâna viitoare voi fi pe drumuri". Aoleu, unde pleci tu, Adriene, cui ne laşi tu, pe noi şi gunoaiele noastre, gropile, parcările lipsă, locuinţele lipsă, parcurile lipsă, centrul vechi renovat lipsă şi durerile noastre? Cine o să mai privegheze oraşul ăsta năpăstuit, al cărui unic înger păzitor erai? Unde o să-ţi mai fâlfâi aripile cu pene de firmă? Dacă vine Vanghelie în locul matale?

Abia după ce mi-am mai venit în fire, pe bază de evantai şi săruri, am reuşit să înregistrez şi restul informaţiei: primarele n-o să fie pe drumuri fiindcă vreun nemernic l-a lăsat fără de slujbă, ci fiindcă se va deplasa pe şantierele urbei, ca să supervizeze competent lucrările.

Acum, sigur, ne putem închipui ce efect revigorant va avea asupra zilierilor năclăiţi de sudoare şi moloz o vorbă de îmbărbătare, poate şi un citat celebru, emis odată cu un un damf de parfum scump de către mai marele oraşului. Cum, dacă până atunci au zăcut la umbra macaralei, vor zvâcni către utilaje şi, ruşinaţi că-i vede Adriean însuşi, vor da subit randament 120%.

Din punctul ăsta de vedere, vizitele de lucru ale lu' dom' Videanu au o însemnătate şi o utilitate dincolo de orice bănuială. Dar n-ar fi păcat să-şi prăfuiască 'mnealui botinele elegante doar pentru a inspecta vulgul? Dacă de săptămâna viitoare vine, Doamne fereşte, căldura, şi ne moleşeşte, pe un şantier anost din Chitila, eminenţa cenuşie? Şi cât timp şi energie ar pierde, cu toate deplasările astea istovitoare...

N-ar fi mai bine să instaleze dom' Videanu nişte camere de supraveghere atât în zonele de lucru, cât şi în biroul dumisale, ca să poată urmări, ca un Big Brother adevărat, cum evoluează lucrurile fără să se eforteze? Nu de alta, dar în varianta asta, informaţia video i-ar putea fi transmisă, la o adică, şi prin internet, pe laptopul personal, atunci cand omul ar fi în străinătate. Că doar locul său nu e printre salahorii murdari şi anonimi, ci printre personalităţi. N-o să-şi întrerupă şirul excursiilor doar pentru a inspecta personal munca plebei. Dacă tot a anunţat că va fi pe drumuri, măcar să fie pe nişte bulevarde aranjate, luminate, dichisite. La noi nu prea sunt. Singura soluţie, firească, ar fi bulevardele altora. Drum bun!

Linişte, nu claxonaţi! Primarul nostru se odihneşte...

Să ne oprim o clipă din activităţiile noastre banale şi să nutrim un gând bun pentru primarul nostru Adriean Videanu, aflat în momente de stoică suferinţă în aceste clipe.

Aseară, pe când domnul Videanu oferea un bun exemplu pentru bucureştenii pe care îi are în grijă şi alerga pe unul dintre trotuarele capitalei, s-a accidentat la picior.

“Aseară am avut o alergare uşoară, dar am călcat strâmb, iar dimineaţă m-am trezit cu piciorul umflat. Am fost la doctor şi port un bandaj elastic. Nu este nimic grav, însă mi s-a recomandat două zile de repaos”, a declarat primarul citat pe mai multe site-uri ale ziarelor cotidiene.

Două întrebări interesante se nasc cu această ocazie:

1) Cum naiba a călcat strâmb primarul? O fi dat într-o groapă? Cum, pe trotuarele Bucureştiului??

2) Ce se va face acum domnul Videanu când, om activ cum îl ştim, va fi nevoit să stea două zile să se odihnească?

Tot ce putem să îi urăm este – concediu de odihnă plăcut în continuare, domnu’ Adriean...

Bucureşti, colecţia primăvară - vară

Colecţia primăvară-vară a Bucureştiului se vrea a fi una înfloritoare, exuberantă, pe un fundal gri-cenuşiu de bloc cu graffiti, realizându-se astfel un contrast provocator, dar nu lipsit de şarm (foto jos).

Moda acestui anotimp este îndrăzneaţă, nu cunoaşte limite sau bariere. Se remarcă prin încălcarea regulilor, fie ele şi de circulaţie. Graniţa subţire dintre carosabil şi trotuar dispare, etalarea puterii automobilului fiind principalul punct de interes (foto jos).


Tonul monoton şi gri al asfaltului este revigorat prin petice ingenios plasate, din materiale diferite, dar rezistente (foto jos).


Peticele pătrate sunt însă asortate de fâşii provocator întinse şi rupturi, marcate de amprentele personalizate ale acelor gură-cască care nu s-au uitat la timp pe unde merg (foto jos).


Moda sezonului primăvară-vară pune un important accent pe fizic, dar mai ales pe funcţiile fizice. Pudoarea nu mai este un concept valabil, iar când de pildă te taie la vezică, trendul impune descărcarea instantanee în orice loc te-ai afla (foto jos).


Un inconvenient al sezonului primăvară-vară îl reprezintă costul piperat al accesoriilor, în cazul de faţă câinii maidanezi (foto jos).


Preţul minim pentru capturarea unui astfel de accesoriu absolut inseparabil de Bucureşti este de 100 de RON, decizie luată recent de primarul capitalei noastre, domnul Adriean Videanu (foto JOS).


Ooooo, dar m-am luat cu vorba şi am uitat să recunosc meritele creatorului acestei colecţii.

Felictări domnule primar, gusturi ca ale dumneavoastră, mai rar! După câte aţi făcut eu zic că aţi merita cu vârf şi îndesat o vacanţă.

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

Miţa biciclista a murit de mult sub roata camionului

Am văzut de trei ori moartea cu ochii. Puţea a gaz şi mă fugărea nepoliticoasă pe trotuar.

Prima oară ne-am întâlnit în Parcul Tineretului, unde profitam de nişte pante meseriaşe să mă dau cu skateboard-ul. Coboram în viteză, fugărit de vreo 15 câini vagabonzi enervaţi, când, din faţă, mi-a apărut o Dacia 1310. Providenţa mi-a scos o pietricică în cale, eu am zburat în dreapta, skateboard-ul în stânga, iar Dacia a trecut prin mijloc, împrăştiind câinii vagabonzi care s-au enervat apoi şi mai tare.

Ce căuta Dacia prin parc? Nu o mai fi avut loc pe străzi...

A doua oară m-a văzut moartea pe mine, pe trotuarul Bulevardului Iuliu Maniu şi i s-a făcut milă. Moartea era de data asta o motoretă, al cărui conducător a frânat la 30 de centimetri în spatele meu şi mi-a zis:

- Flăcău, ştiu că trotuarul e al tău, dar mai dă-te-n pula mea! Eşti surd?

Ce căuta motocicleta pe trotuar? Nu o mai fi avut loc pe străzi...

A treia oară moartea m-a ratat milimetric pe trotuarul Străzii Sibiu. De data asta moartea era mai sofisticată, marca Volvo, însă flegma celui care era să mă cureţe a fost simplă, lăptoasă şi pur românească, ca şi explicaţiile ce au urmat:

- Uită-te şi tu pe unde mergi! Cum ce caut pe trotuar? Pe unde altundeva să intru?

Da, da, da... Aţi ghicit. Nu mai avea loc pe străzi...

Am rememorat aceste experienţe astăzi, când v-am văzut, domnule primar Videanu, la Realitatea TV, vorbind despre noile benzi de biciclişti care vor apărea în Bucureşti.

Pai maşinile care nu mai încap de mult pe străzi unde o să încapă acum? Să încep să casc ochii şi la mine în apartament? În grădina blocului? În curtea şcolii?

Alo, domnu' Videanu?... Ce, aţi plecat, nu mai sunteţi? Ce-i drept, după excursia la Paris de săptămâna trecută, războiul cu PNL-ul de ieri şi apariţia la TV de astăzi trebuie să fiţi puţin surmenat... Eu zic că nu v-ar strica o vacanţă...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...