10 mai

Hackerii noştri nu dorm, nu mănâncă, nu respiră şi nu se duc la veceu. În schimb sunt vigilenţi şi reuşesc, iată, să pună mâna pe o altă filă din jurnalul intim al primarului nostru Adriean Videanu...

12.22

Se dovedeşe iar că nu pot să mai am încredere decât în mine însuşi...

După zile întregi în care am tot dat căutare pe Google cu "buchet de penisuri" şi mi-a apărut de fiecare dată "Blogul bucureştenilor exasperaţi" la prima căutare, oamenii mei m-au anunţat că în sfârşit au dat de Halaicu, Antivideanu, Mioara Mantale, Andrei ză Artist, Cronicaru şi Fănel.

Eram la mine în birou şi l-am pus pe portarul Marcel să îi aducă unul câte unul. Zic: "Halaicu primul, tăticu, că vreau să i-o trag cât sunt încă freş..."

Iese Marcel şi văd că intră pe uşă un bătrânel îmbrăcat prost, dar cu haine de firmă care se tot uita la ceas... "Bă Videne", zice, "mai vopseşte şi tu birourile p-acilea, că faci instituţia de bahaus..."

"Tu cine te crezi mă", zic, "ne tragem de şireturi acum, da ce, am păzit porcii împreună în Videle?..." Tocmai atunci intră Nuţi pe uşă cu două cafele şi îl văd pe moş că o ciupeşte de cur... Zice: "Ce mai faci, fă, fătucă, m-ai uitat?" La care Nuţi zice: "Hi, hi, hi, nu domnu' primar..."

Îmi trece mie atunci un gând prin cap şi ies din birou. "Bă Marcele", zic, "de unde ştie boşorogul ăsta cine e Nuţi şi se poartă de parcă ar fi la el acasă?" "Păi nu a fost şi el primar aci?", zice.

Mă întorc eu în birou şi constat că moşul intrase pe site-uri porno şi nu mai ştia să iasă. "Bă", îmi zic, "ăsta e alt Halaicu decât ăla care scrie porcării. Plus că nici nu prea le are cu computerul..."

Îl dau eu afară şi în locul lui intră chiar Mioara Mantale, prefecta.

"Bebişor", o încerc eu, "cum pot să îl setez şi eu permanently offline pe Tibi la messenger, că mă tot disperă cu IM-uri..." Aia cască ochii la mine şi zice: "Pula mea, eu de unde să ştiu. De asta m-ai chemat?"

Văd eu că nici asta nu are talente de bloggeriţă, asa ca o dau la întors. "Nu bebişor", zic, "vroiam să te scot la o cafeluţă!" Am dres-o eu cât de cât, da gagica tot a ieşit drăcuind din birou.

"Băi, nene", îmi zic, "ăştia îşi bat joc de mine".

Tocmai atunci intră Marcel în birou, ducându-l de braţ pe Cristian Ţopescu.

"Ce faci, bă!", zic. "Păi vi l-am adus pe Cronicaru'. Nu e el cronicar?", zice Marcel şi îl aruncă pe Ţopescu în fotoliu. Mamă, a prins ăla o limbariţă, de m-a căpiat. Că de ce nu refac hipodromul din Bucureşti, că ce gânduri am cu pistele pentru biciclişti, că sportul şi mişcarea sunt vitale unei societăţi sănătoase...

"Maestre", zic, "nu v-am chemat aici în audienţă, ci ca să mă mai uit aşa la dumneavoastră că sunteţi om bătrân şi nu se ştie când dispar valorile... Auziţi", zic, "da cronicile alea ale matale le scrii în Times New Roman sau în Ariel?"

"Ce Ariel, dom' primar", zice, "mie nu îmi vin gândurile decât pe hârtie".

Bă, nici cu ăsta nu o nimerisem, dar până să le zic eu ceva de dulce la oamenii mei, văd că intră vreo 12 bărboşi amărâţi şi nespălaţi în birou.

"Bă Marcele", zic, "tu te-ai ţicnit! Cine sunt ăştia?"

"Artişti, domnu Adriean", zice, "şi îi cheamă pe toţi Andrei..."

"Bă", mă înfig eu în ei, "care mă înjuri mă pe bloguri?!" Se uită ăia unul la altul şi dau din umeri. Văd eu că fac pe neştiutorii, aşa că o iau pe ocolite.

"Ce sentimente artistice vă trezeşte vouă expresia buchet de penisuri?", zic.

"Nu ştim nene", zic ei, " că noi suntem artişti plastici. Auziţi, cu cât mai daţi marmura?..."

Nici ăştia nu erau ăia buni. Îi dau eu afară şi când mă uit mai atent pe coridor, îl văd pe Marcel că abia îl ţinea să nu cadă pe un tataie beat muci.

"Ăsta cine mai e, tăticu", zic. "Fănel", zice Marcel.

"Ba să am pardon, eu sunt Fănuş", zice tataia, "Fănuş Neagu, scriitor şi publicist..."

"Şi ia zi Fănel, Fănuş, când mă înjuri pe Internet ce combinaţie de taste bagi ca să o faci cu diacritice?"

"Dom'le", zice, "eu nu scriu decât după ce beau, iar după ce beau sunt prieten cu toată lumea. Da de ce m-aţi chemat aici, îmi daţi un premiu, sau măcar un păhărel?"

I-am făcut vânt şi lu ăla şi l-am trimis pe Marcel să îmi ia nişte aspirine.

"Cum domnu Adriean, da nu staţi de vorbă şi cu Antivideanu?", zice.

"Adu-l încoace", zic. "Nu", face Marcel, "că trebuie să îl alegeţi..."

Când mă uit eu în curte, un porcoi de oameni, să tot fi fost vreo 200...

"Cine sunt ăştia, bă?", zic. "Păi antivideni", zice Marcel, "de azi dimineaţă umblă oamenii matale pe străzi şi întreabă lumea dacă sunt pro sau anti Videanu. P-ăia care sunt anti îi aduc acilea".

L-am pus pe Marcel să tragă maşina prin spate şi m-am tirat acasă, unde scriu rândurile astea înainte să trag un pui de somn.

13.01

Tocmai visam că pozam pentru o statuie nud-ecvestră cu mine din marmură roz când m-a trezit un claxon. Dormi dacă poţi în zgomotul oraşului ăstuia insuportabil. Cine mama dracului e primar aici? A, da...

Cu sfârcul în ochi

Cercetări ştiinţifice de necontestat au demonstrat faptul că transpiraţia bărbătească acţionează ca un afrodiziac asupra femeilor.

Păi dacă ar fi aşa, autobuzele şi tramvaiele noatre ar abunda de sfârcuri erecte, gata să scoată ochiul creştinului neatent din orbită sau să te zgârie pe spinare când te strecori în aglomeraţie.

Cum sânii femeilor din tramvaiele noastre ne văduvesc de priveliştea unor sfârcuri pronunţate nu putem concluziona decât că mirosul curat de transpiraţie este viciat de alte miasme.

Care să fie ele? Păi...

1) Mirosul de seminţe de floarea soarelui, aliment consumat frecvent în tramvai de cei ce ne mângâie în mod constant şi cu mirosul de transpiraţie are darul de a întina prozaic izul erotic al sudorii, anulând astfel orice efect.

2a) Mirosul transpiraţiei precedente, care acţionează ca în matematică unde plus cu plus dă minus. Astfel, plusul de erotism pe care transpiraţia proaspătă l-ar da este anulat de stratul se sudoare nespalată de ieri şi alaltă ieri şi răsalaltă ieri rezultând într-un minus în ceea ce priveşte atracţia exercitată asupra sexului opus.

2b) Mirosul de usturoi acţionează în sens similar cu cel de transpiraţie veche. Astfel, plusul transpiraţiei şi plusul usturoiului (care ajută la sănătate, care ajută la atracţie) sunt anulate.

3) Mirosuri specifice, variate ca număr care poti fi de:

a) Caca neşters temeinic, rămas pe ţesătura chilotului sau a firelor de păr pubian;
b) Vomă impregnată în ţesătura hainei purtate 45 de zile consecutiv;
c) Aracet, prenandez, var, terbentină şi alte substanţe care mânjesc omul în timpul slujbei;
d) Aurolac;
e) Heroină;
d) Fumul lemnelor din sobă;
e) Mucegai;
f) Naftalină;
g) Halenă;
h) Etc, care de obicei pute şi mai rău.

Există însă şi o veste bună, o, voi, iubitori de sfârcuri în erecţie!!!

Compania de produse cosmetice Sarantis Romania va promova în luna mai parfumul Antonio printr-o campanie vizual - olfactivă desfăşurată în mijloacele de transport în comun, aflu dintr-un comunicat Motion Vision.

Ia stai aşa! Antonio nu era ăla care dădea fierbinţeli şi apoi fiori femeilor, pe care tot el le încălzea?

Mamă, abia aştept!

...

Stai aşa, tocmai mi-am dat seama. Parfum cu transpiraţie e tot ca plusul cu plusul - dă cu minus...

Of...

Domnu' Videanu, nu mai bine puneţi dumneavoastră nişte aparate de aer condiţionat în tramvaie, sau faceţi nişte ferestre mai mari? Măcar să răcim dracului cu toţii şi să nu mai mirosim nimic...

Alo, domnu' primar?! A, nu eraţi pe recepţie, sunteţi plecat...

Concediu plăcut în continuare, domnu Adriean!