Friday, March 2, 2007

Cum de ce fâlfâi?! De CNP, d’aia fâlfâi!…


Avem dovada!!! Printre miile de cititori care ne vizitează zilnic blogul se află şi jurnalişti. :-) Şi cum jurnaliştii sunt, prin definiţie, persoane degrabă săritoare în a-şi ajuta, informa şi lămuri seamănul, unul dintre aceştia s-a gândit să răspundă neliniştilor care nu-l lasă să doarmă pe colegul nostru de blog, Halaicu. Interogaţia gravă lansată de acesta – „de ce fâlfâim cartela?” (aici, aici şi aici) şi-a găsit astfel un răspuns. Mai mult, răspunsul nu a fost dat printr-un într-un comentariu meschin la postarea lui Halaicu, ci chiar pe prima pagina din Ziua, pentru ca un număr cât mai mare de cititori să poată afla de ce fâlfâie bucureştenii cartela.


Ingrijorare in randul calatorilor
Introducerea Sistemului Automat de Taxare de catre RATB a starnit insa in randul calatorilor ingrijorarea ca pot fi urmariti. Totul a pornit de la obligativitatea impusa de catre Regia Aurtonoma de Transport Bucuresti ca posesorii de card sa isi autentifice calatoriile de fiecare data cand urca intr-un vehicul ori cand merg cu metroul. Aceasta teama este argumentata prin faptul ca eliberarea cardului RATB se face in schimbul Codului Numeric Personal. Astfel, sistemul central care proceseaza autentificarile facute de catre posesorii cardurilor RATB poate afla, in anumite conditii, ce Cod Numeric Personal a validat o calatorie in transportul public. Practic, sistemul este un adevarat Big Brother, calatorii putand fi astfel urmariti pas cu pas.

Aşadar, Videanu poate trasa, pe bază de CNP, rutele noastre zilnice prin Bucureşti. Fireşte, totul e pentru binele nostru. Iar principala utilitate a sistemului se va dovedi în lupta împotriva terorismului.


Prevenirea terorismului
Conform specialistilor RATB si ai UTI Group, cea care a castigat proiectul Sistemului Automat de Taxare, la nivelul de baza al SAT, unde exista relatia dintre CNP si card, se poate acorda acces numai in conditiile speciale prevazute de lege.
Astfel, in conditii speciale, pot lua date din aceasta baza primara a sistemului Politia, Procuratura si SRI care ancheteaza acte de terorism sau fapte penale extrem de grave. Cei care au validat carduri intr-un vehicul victima virtuala a unui act de terorism pot fi vizualizati cu CNP-ul scris pe card prin accesarea acestei baze primare de date. Conform legii, datele Sistemului Automat de Taxare se arhiveaza la sase luni.
Din nefericire, nu exista la ora actuala un control riguros pentru aceste arhive pentru ca, ne-au spus specialistii de la UTI Group, in Romania nu exista o Lege a Arhivei Electronice care sa prevada clar pentru diferitele tipuri de date cat anume si in ce conditii trebuie arhivate.


Îl şi văd pe teroristul sinucigaş, plin de explozibil pe sub haine, cum îşi va valida cuminte cardul RATB, înainte să se înalţe împreună cu ceilalţi călători la ceruri, sau cum va renunţa la atentat dacă nu ii va reuşi validarea. Iar în caz de explozie reuşită mi-i şi imaginez pe experţii RATB descifrând cutiile portocalii ale autobuzului pentru a depista eventualul CNP de origine araba.
Acum, dacă stau şi mă gândesc mai bine, îmi dau seama că CNP-ul ar putea fi şi explicaţia pentru solicitările numeroase de a repeta validarea. Cum un CNP e format din nu mai puţin de 13 cifre, e foarte posibil ca avalanşa de informaţii să nu poată fi procesată atât de rapid de micuţul aparat portocaliu. Astfel, pentru o validare completă s-ar putea să fie necesare 13 fâlfâiri prin faţa aparatului, câte una pentru fiecare cifră.


Iar daca CNP-ul nu este suficient, în viitorul extrem de apropiat camere digitale performante vor asocia codul numeric de pe card chiar cu figura dvs…

Tuesday, February 27, 2007

Fâlfâi eu prost cartela sau i se fâlfâie RTAB-ului III


Azi dimineaţă nu am mai urmat traseul obişnuit, cu tramvaiul 41, treburile purtându-mă pe undeva pe Calea Plevnei.


Trecând pe celebra stradă şi admirând prezervativele ce fluturau în copacii din faţa Primăriei Sectorului 6 şi prostituatele de vis-a-vis, care îmi fluturau mâinile şi mă invitau pe la ele, am ajuns în staţia autobuzului 105, unde mi-am dat imediat seama că voi avea parte de o îngrămădeală pe cinste.


Validatoare erau şi în 105, însă cum nu am putut ajunge până la ele, m-am mulţumit să mă holbez vreme de câteva staţii la un afiş lipit de geam care mă anunţa că validarea cardului "Activ" este obligatorie la fiecare urcare în mijlocul de transport public.


Mai conştiincioşi ca mine, călătorii care se tot urcau făceau exact ceea ce mă sfătuia şi pe mine afişul să fac.


Desigur, validatorul nu funcţiona...


Imaginaţi-vă scena. Rând pe rând, călătorii se opreau în dreptul lui şi începeau să fâlfâie cartela: "Bip!". Nu mergea. "Ce curios..." "Bip!". "Ciudat, nici acum, însă a treia oară trebuie să o ia...". "Bip!" "Hm, nici de data asta?" "Bip!". "...'mnezeii ma-mii lui!" "Bip!"...

La scurt timp situaţia a început să semene cu un reality show românesc în care abundentele înjurături sunt cenzurate cu "bip-uri".

"F...bip -u-i slo...bip clăbucului gurii mamei lui de R.A...bip!"

"P...bip... 'ei lu' ăla care le-a băgat în circulaţie, să-l bip, în bip, cu bip... 'a mea!"

M-a întristat atitudinea, dar şi disconfortul concetăţenilor mei şi m-am gândit că dacă primarul nostru Adriean Videanu ar şti ce se întâmplă, ar lua el nişte măsuri.

Pe urmă m-am gândit că are şi el treburile lui şi nu trebuie deranjat cu toate fleacurile. Când se adună prea multe probleme deja nu mai poţi să le faci faţă în mod eficient. Ia să îşi ia o vacanţă şi să revină apoi cu chef de muncă... Totul se va rezolva atunci, sunt sigur de asta.

Până atunci...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...


Monday, February 26, 2007

Fâlfâi eu prost cartela sau i se fâlfâie RATB-ului II


Spuneam în postarea anterioară despre validatoarele RATB că mă evitaseră mişeii de controlori când eu voiam să îi întreb cum se verifică noile cartele.


De data asta nu am mai fâlfâit-o în faţa lor şi i-am aşteptat să vină.


Dezamăgire.

Le-am arătat cartela, s-au uitat la ea lung, pe faţă ş
i pe dos, după care mi-au dat-o înapoi.


Ideea e că pe cartele nu scrie data expirarii, deci nu ai cum să o verifici dintr-o simplă privire.

Sistemul e probabil altul. Te uiţi la cartelă, tragi cu ochiul la călător, iar dacă pare de încredere, probabil că şi cartela e în ordine.

Zâmbiţi frumos la controlor...


Sunday, February 25, 2007

Romanian beauty




Scenă din filmul American Beauty:

Fata adolescentă urată cu sânii mari a eroului principal vine în camera băiatului ciudat cu căciulă pe cap. El vrea să faca sex cu ea, dar mai degraba ar vrea ca ea să îl aprecieze ca artist. Îi arata un guguştiuc mort pe care îl filmase.
Fata adolescentă urâtă cu sânii mari: - De ce ai filma aşa ceva?
Băiatul ciudat cu căciulă pe cap: - Pentru că e frumos...

(Publicul spectator varsă o lacrimă şi suspină...)

Scenă din cartierul Drumul Taberei:

Eu intru pe una dintre străzile oraşului patronat de primarul Adriean Videanu, care deja le-o trage bucureştenilor cu orice ocazie, din orice poziţie, dar care vrea mai degrabă să fie apreciat ca un bun edil. Trotuarul străzii Sibiu pe care merg este umplut de maşini parcate şi maşini în mişcare care ma claxoneaza. La un moment dat îmi dau seama că pe acolo trecuse şi o căruţă, iar în timp ce îmi şterg talpa de bălegarul pe care l-am întins trei metri în urma mea, îl întreb retoric pe Adriean:
Eu: - De ce avem dom'le bălegar pe trotuare, este posibil aşa ceva?
Adriean: - Pentru că e frumos, face parte din identitatea noastră, unde în Europa mai găseşti aşa ceva?

(Publicul format din cei ce mergeau în urma mea şi au văzut cum am călcat în bălegar scuipă o flegmă şi susură câteva înjurături la adresa edililor).

Tot în filmul American Beauty:

Adolescenta urâtă cu sânii mari ar fi picat de mult la pat, însă băiatul ciudat cu căciulă vrea să o dea gata definitiv.
Băiatul ciudat cu căciulă: - Vrei să vezi cel mai frumos lucru pe care l-am filmat vreodată?
Adolescenta urâtă cu sânii mari: - Mdea, mă rog, hai...
Pe ecran apare o pungă de plastic care dansează în bătaia vântului ce străbate New-York-ul patronat pe atunci de Rudolph Giuliani.

În staţia Drumul Taberei a tramvaiului 41:

Eu, ştergându-mă de bălegarul ce a intrat în striaţiile tălpilor bocancilor continuu să dialoghez scrâşnind din dinţi cu Adriean Videanu.

Eu: - Îmi mai rezervi şi alte surprize azi?
Adriean: - Vrei sa simţi cel mai frumos lucru pe care îl poţi simţi stând pe loc în oraşul meu?

În atmosferă se precipită un vânt similar cu cel care făcea punga să danseze în filmul American Beauty.
Din coşul de gunoi amplasat în staţie şi umplut cu 170% mai mult gunoi decât ar încăpea în el încep să iasă nu numai pungi de plastic, dar şi ambalaje de Cio Chips, de ciocolată Milka, capace de pahare de pastic de Coca-Cola şi chiar pahare de Coca-Cola întregi care dansează în jurul meu.

Extraordinar.

Dau să zâmbesc, când, un val de praf îmi intră printre dinţi direct în esofag. În acelaşi timp izbucnesc în plâns pe măsură ce greutatea grăunţelor de nisip ce mi s-au lipit de cornee creşte la vreo 10 grame.

Chior şi cu gura strâmbată (exact ca Silvester Stallone la sfârşitul filmului Rocky I) strig fără o direcţie precisă:

Eu: - Adriean! Băi Adriean! Adrieeeaaan!!! Pai ziceai în campanie că o să plantezi copaci pentru ca praful sectorului agricol Ilvov să nu mai ajungă în Capitală... (vezi "Inelul Verde" de pe http://www.videanu.ro n.n.). Adriean? Eşti aici? A... Mă scuzi, iar nu mi-am dat seama că inoportunez. Stiu că ai multe pe cap...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean.