Un miliard bucata

Când aşteptam cu ţigara în gură să vină tramvaiul 41, azi dimineaţă, cu mare zgomot s-a înfiinţat pe refugiul tramvaiului un grup balaoacheş de hoţi de buzunare.

Asupra meseriei lor nu te puteai înşela, pentru că fluturau ca pe trofee în aer un mănunchi de telefoane mobile şutite, cum ar flutura nişte cimpanzei lăudăroşi un mănunchi de banane.

Unul dintre meseriaşi era puţin luat, probabil, pentru că fâlfâia mănunchiul de telefoane şi urla în gura mare: "Un miliard bucata, un miliard bucata!!!"

Mi-am aprins încă o ţigară, ca să fiu mai tentat să o termin decât să mă urc în tramvai cu gibonii de lângă mine. Plătesc destul de scump viciul ăsta, fumez Davidoff Gold. Lucru care are partea lui proastă, pentru că ţigările atrag atenţia şi curiozitatea de a încerca.

"Băiatu, dă şi mie o ţigară", m-a acostat un balaoacheş.

"Un miliard bucata", am răspuns.

Am aflat în minutul care a urmat că maică-mea nu a fost o fată foarte cuminte în tinereţe, am ascultat pufăind Davidoff-ul meu care sunt dorinţele sexuale violente şi destul de perverse ale balaoacheşului în ceea ce mă priveşte şi am fost scutit de o eventuală apropiere fizică care să pună în practică cele descrise, pentru că tocmai sosise tramvaiul.

Gibonii au început să răcnească unul la altul, s-au răspândit câte doi la fiecare uşă şi au început să se îngrămădească în călători.

Mi-am terminat liniştit ţigara în staţie, gândinudu-mă că nici hoţii de buzunare nu mai sunt ce-au fost. Meseria asta nu presupunea, mai presus de toate, discreţie?

Chiar asa, ne batem joc de valorile tradiţionale?

P.S. Nu va-m mai băga-t de mult în sea-mă, domnu' Videanu. Chiar m-ă preocupă o întrebare. Ce o să v-ă face-ţi după ce nu ve-ţi mai fiii primar? V-ă lua-ţi concediu?

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

Cum vă furăm noi liniştea, domnu' Adriean

Nu am mai vorbit de mult, domnule primar Videanu şi tare îmi pare rău că vin să vă deranjez acum cu nimicurile mele.

Mi-am adus aminte însă că aţi spus cu gura dumneavoastră, mai demult, că aveţi pregătiţi poliţişti în civil, gata să patruleze prin mijloacele de transport în comun şi să prindă hoţii de buzunare...

Unde sunt domnule? Întreb şi eu că am avut azi o experienţă în tramvaiul 41.

Trecusem de Crângaşi şi aglomeraţia începuse să se facă simţită. Imaginaţi-vă scena.

Scena:

Din faţă venea cetăţeanul rrom care vinde lămpi de control şi leucoplast, din spate venea vânzătorul de ziare, din senin a venit lângă mine un puşti balaoacheş care a început să se insinueze strategic, din scaunul de lângă mine veneau privirile curioase ale unei adolescente, iar din căştile MP3 Playerului venea “Seven nation army”, de White Stripes.

Vânzătorul de ziare: - Libertatea, ProSport, Evenimentul...

Cetăţeanul rrom: - Cine mai doreşte leucoplast, două bucăţi la 10.000...

Puştiul balaoacheş (în mintea lui): - Încă puţin şi îl fac pe fraier la buzunare...

Halaicu (adică eu, tot în mintea mea): - Încă puţin şi se prinde fraierul că nu are ce să ia...

În buzunarul explorat de puştiul balaoacheş, un pachet de Orbit White Profesional cu o singură pastilă rămasă: - Ia-mă şi mestecă-mă, fraiere, azi am o dispoziţie de martir.

MP3 Player: - I’m gonna fight ‘em all, a seven nation army couldn’t hold me back...

Jack White (la chitară): - Si - Re – Si – La – Sol – Fa - Fa#...

Puştiul balaoacheş (în mintea lui): - Uite aşa dispar meseriile tradiţionale din cauza unor chitroşi...

Adolescenta cu privire curioasă (în mintea ei, privind cum se freacă de mine puştiul balaoacheş): - O să scriu azi pe blog cum am văzut doi homosexuali în tramvai şi o să îi cer domnului primar Videanu CNP-urile lor care trebuie să se fi întregistrat pe validatoare...

Poliţişti în civil care ar trebui să pândească hoţi de buzunare în tramvaie (frecându-se în zona inghinală): - Băi ce mă doare...

Deci, repet, domnule primar Videanu, unde sunt poliţiştii ăia promişi?

Dar ştiţi ceva...

Am impresia că iar vă deranjez de pomană. De fapt nu mi-a furat nimic, nici măcar pastila aia de Orbit, pe care i-aş fi cedat-o cu plăcere.

Iertaţi-mă domnu’ Adriean că vă reamintesc de micile mele probleme banale, ştiu că aveţi atâtea altele pe cap. Eu vă admir, să ştiţi. Citeam zilele astea că în cei doi ani petrecţi la Primărie, aţi bătut recorduri... Peste 20 de concedii şi deplasări.

Douăzeci!!!

Dumnezeule, cum rezistaţi!? Păi eu abia am un concediu pe an şi în ultimele zile nu ştiu cum să fac să ajung din nou la muncă. Eu zic să vă mai luaţi o vacanţă, să vă reveniţi.

Concediu plăcut în continuare, domnu’ Adriean.