Videanu, file de jurnal

Hackerii noştri s-au întors din concediu şi s-au aratat foarte surprinşi că nu au dat acolo de, încă primarul nostru, Adriean Videanu. Cu elan muncitoresc, ne-au adus pe tavă ultima postare din jurnalul edilului.

18.05

Dragă jurnale,

Am aflat ieri cu stupoare că pe Tibi îl cheamă Băsescu şi nu Sescu, cum credeam eu. Eram la sediu cu Blaga (foto)şi restul băieţilor şi stăteam cu Tibi la telefon:

"Bă, Sescu! Hai, bă Sescu, zi-mi şi mie la ce minister o să mă dai de la anu!", urlam eu, când m-a auzit Negoiţă.

"Ce zice, bă, Sescu?", m-a întrebat, moment în care m-am enervat. "Eu sunt bă cu tine, bă?"

Pe urmă mi-a explicat el că pe Sescu îl cheamă chiar Băsescu, aşa că am revenit la telefon.

"Bă, Băsescu, hai, bă zi-mi unde mă dai?"

Omul era nervos şi se coia.

"Dă-mă mă la Mediu!", zic, "că m-am săturat de oraşu ăsta (cine mama dracului o fi primar aici!) vreau ceva mai aerisit".

"Nu zău", zice Tibi, "pai te pricepi?".

La început n-am înteles întrebarea sau rostul ei, dar mi-am zis că o fi scăpat Tibi al meu din nou la Chivas şi se ţine de glume.

"Ce faci cu pădurle, de exemplu", zice el.

"Le tai, dă-le dracului, şi pe urmă reîmplantăm. Iar dacă cresc prea mult şi se sufocă de la îndesire, punem borduri în jurul fiecărui arbore", zic.

I-a plăcut lui ideea, dar tot se cam coia. "Lasă că vorbim noi după campanie. Sări şi tu cu nişte bani?"

Când l-am auzit aşa, m-am prefăcut că n-am semnal şi am închis. Până nu am ministerul în mână nu dau nici un marafet!

Nici nu apuc eu bine să închid că se aude o bufnitură. Îi căzuse faţa lui Blaga!! Se anunţa că pierduse alegerile. După ce vorbeşte
el la TV, îl văd că vine la mine şi zice:

"Am pierdut!"

"Păi, dacă eşti bou, ce să-ţi fac?", zic.

Tăticu'! Dacă nu sărea Negoiţă să-l ţină de rău, mi se înfigea cu dinţii în beregată.

"Am fost bou, că n-am invocat greaua moştenire! Că dacă o făceam, câştigam!", zice.

N-am înţeles ce-a vrut să spună cu asta. A moştenit ceva de la cineva şi nu-i ajunge? Îl împrumut eu, dacă vrea!

Am mai stat puţin prin sediu, dar nu mă băga în seamă nici un ziarist, aşa că mi-am băgat picioarele şi am plecat. Era miezul nopţii, dar aglomerat ca în miezul zilei la Nisa.

Azi dimineaţă mă sună de la Protocol. Că cică peste nu ştiu câte zile trebuie să-i predau cheile lui Oprescu.

"Ce chei, tăticu'?", zic.

"De la primărie", zice.

"Ăsta v-a fi primar?", zic.

"Da", zice.

Ei, de nu o sa-i zic eu vreo două de-o să-l ia mama dracului! Păi el nu vede ce oraş insuportabil e Bucureştiul ăsta!?!

Lumea a treia

Am evitat aseară moartea de trei ori, făcând slalom printre automobilele care circulau regulamentar, cu 80 km/h, pe strada Sibiu şi m-am aruncat în tramvaiul 25 exact înainte să se închidă uşile.

Nu aveam de mers decât o staţie până acasă, dar mi-era lene să parcurg drumul pe jos.


În tramvai - vreo 20 de ţărani de oraş care se uitau cu un aer superior la vreo 15 negri africani, aşezaţi şi ei paşnici pe scaunele din faţă.

La jumătatea staţiei, vagonul s-a umplut de fum, iar tramvaiul s-a oprit în drum. Vatmanul s-a dat jos şi a fluierat a pagubă uitându-se la motorul care luase foc.

Negrii africani au profitat de uşa deschisă de vatman, în faţă, şi au sărit din tramvai, temându-se, probabil, să nu piară în flăcări, într-un mijloc de transport public dintr-o capitală U.E.

În tramvai, ţăranii de oraş trăgeau liniştiţi pe nas aerul negru din vagon şi râdeau cocoşaţi peste paporniţele lor de rafie, minunându-se de slăbiciunea de înger a negrilor.

Tramvaiul şi-a continuat drumul scoţând fum ca o locomotivă pe cărbuni.


În urmă, africanii se uitau nedumeriţi. Aveau aerul că au nimerit din savana lor bogată, într-o ţară din lumea a treia...

P.S. Întâmplarea din tramvaiul 25 a fost însă o nimica toată faţă de ce păţisem mai înainte în tramvaiul 41. Dar despre asta în postarea viitoare...

P.S. 2. Era să uit. De când a-ţi anunţat că nu m-ai candida-ţi sunte-ţi suspect de tăcu-t, domnu' primar Videanu... Va-ţi luat cumva vacanţă? În cazul ăsta...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

Un miliard bucata

Când aşteptam cu ţigara în gură să vină tramvaiul 41, azi dimineaţă, cu mare zgomot s-a înfiinţat pe refugiul tramvaiului un grup balaoacheş de hoţi de buzunare.

Asupra meseriei lor nu te puteai înşela, pentru că fluturau ca pe trofee în aer un mănunchi de telefoane mobile şutite, cum ar flutura nişte cimpanzei lăudăroşi un mănunchi de banane.

Unul dintre meseriaşi era puţin luat, probabil, pentru că fâlfâia mănunchiul de telefoane şi urla în gura mare: "Un miliard bucata, un miliard bucata!!!"

Mi-am aprins încă o ţigară, ca să fiu mai tentat să o termin decât să mă urc în tramvai cu gibonii de lângă mine. Plătesc destul de scump viciul ăsta, fumez Davidoff Gold. Lucru care are partea lui proastă, pentru că ţigările atrag atenţia şi curiozitatea de a încerca.

"Băiatu, dă şi mie o ţigară", m-a acostat un balaoacheş.

"Un miliard bucata", am răspuns.

Am aflat în minutul care a urmat că maică-mea nu a fost o fată foarte cuminte în tinereţe, am ascultat pufăind Davidoff-ul meu care sunt dorinţele sexuale violente şi destul de perverse ale balaoacheşului în ceea ce mă priveşte şi am fost scutit de o eventuală apropiere fizică care să pună în practică cele descrise, pentru că tocmai sosise tramvaiul.

Gibonii au început să răcnească unul la altul, s-au răspândit câte doi la fiecare uşă şi au început să se îngrămădească în călători.

Mi-am terminat liniştit ţigara în staţie, gândinudu-mă că nici hoţii de buzunare nu mai sunt ce-au fost. Meseria asta nu presupunea, mai presus de toate, discreţie?

Chiar asa, ne batem joc de valorile tradiţionale?

P.S. Nu va-m mai băga-t de mult în sea-mă, domnu' Videanu. Chiar m-ă preocupă o întrebare. Ce o să v-ă face-ţi după ce nu ve-ţi mai fiii primar? V-ă lua-ţi concediu?

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

Aţi auzit-o aici prima oară

O auziţi aici prima oară, dar ar trebui să vă fi dat seama şi singuri...

Este ora 18:41 şi afară ninge în draci. Se prevăd ambuteiaje şi situaţii de criză în Bucureşti.

Unde credeţi că este domnul primar, Adriean Videanu? Am aflat-o şi au adineauri, pe surse.

Ei bine, unde altundeva. Plecat din ţară. În concediu... Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

Smell shit and die!

Hackerii noştri au tăbărât peste noi vociferând "ho-ho-ho" şi aruncându-ne în poală cea mai recentă filă din jurnalul primarului nostru, Adriean Videanu. Au adăugat şi un "huo-huo-huo" la adersa hackerilor edilului, care tocmai hăcuiseră jurnalul contributorului Halaicu.
..............................................................................................................

14:50

Dragă jurnale,

Mă gândeam să îmi iau concediu de Crăciun încă de pe acum, aşa plictiseală este pe la muncă. Am încercat să joc barbut cu portarul Marcel, ca să treacă timpul, dar gagiul a căzut pe gheaţă şi şi-a rupt mâna bună... Am încercat să o combin pe Marinela, femeia de serviciu, să jucăm twister, dar cică o apucaseră iar şalele...

Până la urmă l-am pus pe hacker să mai şparlească nişte jurnale şi m-am oprit la al lui Halaicu. Uite ce zicea:
...............................................................................................................
"Băi jurnal,

Nici nu mai pun pe blog întâmplarea de azi, pentru că devin redundant. Din nefericire nu am răcit încă, aşa că stau relativ bine cu simţul olfactiv. Mă sui dimineaţă în 41 şi constat că locul meu preferat, la primul burduf, era ocupat. Mă deplasez la al doilea burduf, moment în care mă trăzneşte! Se căcase careva pe el... Nu era prima oară când o păţeam. Am luat-o repede înapoi spre partea din faţă a tramvaiului şi, pentru două secunde, totul a fost ok. În a treia secundă mirosul a ajuns din nou până la mine.

Am coborât la prima şi am luat al doilea tramvai. Primul burduf era liber, aşa că m-am sprijinit relaxat într-un cot. Nu după mult timp simt că mă înec. Pe scaun, în faţa mea, un putifer veritabil, cu un strat venerabil de praf pe el, ca pe o stică de vin de care nu s-a mai atins nimeni de un an jumate. Asta la prima mirosire. La a doua mirosire constat că tot cam de un an jumate puţea şi transpiraţia acumulată pe aurolac între timp.

Homeless-ul se uita curios pe un pliant cu articole de mobilier de la Bricostore.

Am fugit panicat în spatele tramvaiului...

Ajuns la muncă m-am oprit direct la toaletă. Fatalitate! Puţea a căcat... Sau eram eu în şoc postraumatic...

Pe coridoare mult praf şi iz de transpiraţie. Sau poate am luat-o eu razna?...

Mă gândesc cu groază că diseară trebuie să iau un 331 până în centru. Ce aglomeraţie o să fie.

Ce oraş insuportabil, cine mama dracului l-a votat pe primarul ăsta? A, da...
..........................................................................................................

Ce papagagal Halaicu ăsta! Totuşi, exerienţele lui mi-au amintit de ale mele.

Mă dau jos din pat, azi dimineaţă, şi văd un plic mai baban în corespondenţă.

Băieţii cu licitaţia pentru testul de fezabilitate al construirii liniei de metrou până la Otopeni se simţiseră şi trimiseseră partea convenită a fi platită în cash, pentru plăcerea mea.

Nimic mai plăcut decât mirosul de euro proaspăt dimineaţa. Nimic mai plăcut decât (să spun cuvântul? vorbele sacre nu trebuie rostite des pentru a nu mânia zeii!), nimic mai plăcut decât o şpagă (am zis-o!) pe stomacul gol...

O iau spre primărie cu Tuaregu şi pe drum îmi amintesc că azi au intrat banii de salariu pe card. Opresc la bancomat şi mă mai aleg cu un porcoi de cash.

La muncă, fatalitate! Cum trec pragul, cum văd o bancnotă de 100 de lei uitată de cineva pe jos! O bag în buzunar şi mă îndrept spre birou. Ia stai să încerc ceva...

...să-mi fut una! Am avut dreptate. Am scotocit prin pernele canapelei şi am mai găsit 4 monede de 10 bani! Ce de bani găsesc şi mă găsesc, mi-e să nu o iau razna, cândva...

15:22

Gata, m-am plictisit de tot. E timpul să mă tirez de la birou. Frăţie, şi când mă gândesc ce aglomeraţie e prin centru...

Ce oraş insuportabil, cine mama dracului o fi primar? A, da...

Videanu, exemplu pentru glia Bucureştiului

Recunosc deschis că merg cu capul în pământ. Modul acesta de deplasare şi-a dovedit, nu de puţine ori, avantajele. În primul rând nu dau în gropi, care la mine în cartier apar oricând şi oriunde, pe zi ce trece mai adânci.

Pe urmă, stând cu capul în pământ, urechea este orientată în jos şi captează mai uşor vibraţiile stârnite de maşinile care gonesc pe trotuar. Pot spune, fără exagerare, că mersul cu capul în pământ m-a scutit de multe vizite la spital.

În tramvai, statul cu capul în jos mă ajută să bag nasul în guler, o măsură de siguranţă minimă în faţa putiferilor tot mai spornici.

Stând cu capul în pământ observ, însă, lucruri care altora le scapă. Am constatat că atunci când vine vorba de igiena pantofului, concetăţenii mei sunt în general riguroşi. Ghetele sunt de cele mai multe ori curate, iar manşetele pantalonilor periate de praf.

Asta până acum vreo săptămână...

Stând cu capul în pâmânt nu am observat să fi plouat prea mult în ultimele zile. Totuşi, pantofii, ghetele sau bocancii concetăţenilor mei sunt plini de moloz. Toate, dar absolut toate trotuarele şi străzile pe care m-au purtat paşii erau umplute cu centimetri grei de noroi.

De unde domnule? Şi mai ales de ce nu dă înapoi? De ce nu se usucă?

Multă vreme m-a măcinat misterul ăsta, până când, într-o străfulgerare de claritate mentală, am găsit răspunsul.

Păi primarul unui oraş nu este cetăţeanul cel mai de seamă a urbei? Nu este exemplul de urmat pentru oricine şi orice? Şi noroiul nu face şi el parte din oraş?

Este clar că noroiul a intrat în concediu şi nu se mai manifestă ca în zilele lui normale.

Concediu plăcut în continuare...

Videanu vă raspunde

Hackerii noştri ne-au înmânat resemnaţi ultima postare din jurnalul lui Videanu, ştiind că Videanu ştie că îi va fi hackuit jurnalul pe care l-a scris special pentru a fi hackuit de hackerii noştri, la îndemnul hackerilor lui care ne hackuiesc pe noi...

Dragă jurnale,

Am revenit la blogul antivideanu şi am găsit patru comentarii. Naşpa!

Nu mi-au placut, mi-e şi jenă că conduc asemenea oameni ca primar. Fiindcă se apropie însă campania, o sa le raspund...

Uite primul comentariu, al lui Artistu': "Videne... da ba te vrem la protzap cu un mar'n gura ! Asa as fi fericit... :))"

Că pui puncte de suspensie la sfârşitul unei fraze, înţeleg, vrei să creezi un efect, dar când scapi şi două puncte şi două paranteze închise, nu demonstrezi, de fapt, decât că esti un agramatician.

Dar să o luam punctual:
1) La proţap sunt deja, sunt proţăpit la Primărie de trei ani. Fraiere! HAHAHA!!!!
2) Măr în gură? Da ce, mă crezi încă copil în Videle? Şi încă de pe atunci eram bazat doar pe portocale şi banane. Doar fructe de mare mai pun în gură acum.
3) Ai fi fericit? Acum nu eşti? Mă doare, ştii tu unde...

Aşea, l-am rezolvat şi pe ăsta. Alt comentariu de la Adriean. Ia uite! Îl cheamă ca pe mine...

"Poate vrei o bordura-n cap, cam am, cat sunt io de urban si finutz"

Da ce crezi, tăticu, că eu sunt indian să port avuţiile în cap ca pe vadra cu apă? Tu eşti indian?

Naşpa, am fost şi eu în concediu, mai de mult, acolo... Cu Tuaregu.

Mergeam pe şosele pe lângă şina de cale ferată. Când mă uit eu pe geam, văd vreo sută de indieni călare pe un tren. Mi-am făcut cruce cu limba-n gură şi mi-am scuipat în sân. Pentru o secundă am crezut că sunt tot în Bucureşti.

Dar să revenim la bordurile noastre. Cu cât o dai? O punem de licitaţie, ne înţelegem noi, doar eşti băiat urban şi finuţ (vezi că ai scris tz în loc de ţ, fii mai atent).

Care mai era? Ciupel... Uite ce zice ăsta: "Nuuuu... legat de un 335 si tarat din Titan pana la Baneasa, incepand cu ora 8 dimineatza sa stea si el 2 ore jumate tarat pe asfalt... 'tule muma-n c..."

Legat de 335 e doar numărul milionaşelor mele de euro, băi!

De fapt, nu înţeleg. Ce e un 335? Ce treabă am eu cu asta?

Tarat din Titan...? Eu sunt din Videle, nu din Titan. Şi nu mă face pe mine tarat!! Tarat eşti tu, băi! Mă rog...

Începând cu ora 8 dimineatza... Altul care greşeşte "ţ-ul"... Poftim? Începe ceva la 8 dimineaţa? Băi, băiatule, ia şi tu un somnifer, tu bântui pe străzi în toiul nopţii?

'tule muma-n c...? Ce vrea să zică cu asta, futu-le muma în cur de prescurtări! Ştii ce, ia votează tu cu Vanghelie, că m-am şi enervat!

Alta... Phenobarbiedoll. Ce zice? "Da' nici nu trebuie tarat. e la fel de dureros sa stea si IN autobuz".

Fetiţă, despre faza asta că nu trebuie taraţi, nu ştiu ce să zic... Cu cât e mai tarat omul, cu atât e mai înclinat să voteze... Ce mai zici? Că e la fel de dureros să stai în autobuz? La fel de dureros ca ce? Ca a fi tarat? Normal! De-aia nici nu calc în aşa ceva. Am Tuaregurile mele de la stat...

Oricum, păpuşe, îmi place cum gândeşti... Poate te scot la o cafea, cândva, în caz că te bate gândul să devii consilieră la Primărie. Ai să vezi că sunt băiat drăguţ, dacă eşti şi tu drăguţă cu mine...

Hai, vă pup! Pa! Nu uitaţi să mă votaţi, sunt eu, ăla care face! Şi dacă mai vreţi să discutăm, poştiţi comentarii cu întrebări şi doleanţe tot aici. Hai că chiar îmi place, sunt în formă.

Sunt cel mai bun!

............................................................................................................................................................

Bine că am că am scăpat de papagali, dragă jurnale. Cred că i-am făcut din vorbe. Hai că o tai şi eu spre casă. Deşi, dacă mă uit pe geam şi văd ce ploaie e afară... Ce trafic naşpa o să fie...

Mereu e aşa. Ce oraş insuportabil, cine mama dracului o fi primar aici?

A, da...

Campanie electorală

Hackerii noştri au venit la noi, jumate cu capul în pământ, de ruşine, jumate cu furci şi topoare în mână, de nervi. Se pare că hackerii lui Videanu îi hackuiesc pe ei şi viceversa. Ne-au înmânat ultima postare din jurnalul lui Videanu, care era de fapt un mesaj pentru blogul antivideanu...

Dragă jurnale,

Băi contribuitori Halaicu, Antivideanu, Mantale şi Adriean!

Băi cititori de blog!!

Sunteţi nişte fraieri, mai puţin tu, dragă jurnale. Faceţi mişto de mine de pomană. În mod normal nu aş da 2.000 de euro pe voi (2.000 de euro? sau cum naiba era expresia aia, 2 lei?), dar cum se apropie campania electorală m-am gândit şi la voi.

Aveţi vreo nemulţumire? Aveţi vreo întrebare să-mi adresaţi? Păi, hai.

Vă răspund la toţi, când s-or mai aduna dorinţe. Voi adresaţi-le ca comentariu aici.

I'll be back...

P.S. Şi Marcel e disponibil, în caz de ceva.

Hai pa,

Al vostru,

Ăla care face

Domnu Videanu, mai aveţi borduri?

Domnu' Videanu, ma întorc la dumneavoastră cu lacrimi în ochi şi multă căinţă...

Cât de înţelept şi vizionar sunteţi de fapt, iar eu, în cerbicia mea, ca un câine turbat, nu mi-am dat seama...

V-am criticat de atâtea ori că puneţi borduri inutile, în mod inutil, iar acum mă adâncesc în noroaiele ignoranţei mele (foto mai jos).





Vedeţi, dumneavoastră, primarul Sectorului 6, Cristian Poteraş s-a apucat să pună garduri în jurul tuturor grădinilor de bloc din Drumul Taberei. De câteva zile au pus şi la mine la bloc. Lăudabil, dar există o problemă. Gardurile sunt sprijinite cu pământ. Cum a plouat zilele astea, tot molozul s-a scurs pe trotuare (foto mai jos).



Nu mai aveţi cumva nişte borduri, care să stăvilească noroiul? Ar fi de mare folos...

Alooo! Domnu' Videanu?... A, nu sunteţi?... Aţi plecat cumva în vacanţă? Mă scuzaţi...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

Au băgat curve la Piaţa Moghioroş

Trec fără nici o jenă pe sub scări, nu fac nici un pas înapoi când îmi ţâşneşte vreo pisică neagră prin faţă, calc pe orice capac de canal fără nici o apăsare şi nu am, în general, superstiţii.

Dar jur cu mâna pe cruce că popii îmi poartă ghinion...

Am constatat treaba asta de câţiva ani, aşa că, fie ce-o fi şi unde o fi, de câte ori mi se fâlfâie vreo barbă de făţău bisericesc prin raza vizuală pun prompt mâna la ştromeleac. Este un remediu auzit din bătrâni care dă şi nu dă rezultate...

Fără să ştiu ce mă paşte, aseară, mă plimbam nevinovat prin Piaţa Moghioroş (Drumul Taberei). Mascat de un chioşc, un făţău bisericesc mi-a apărut brusc şi implacabil în spaţiul intim, ba chiar mi-a cerut şi ceva parale pentru renovarea unei biserici.

Am sărit ca ars de tâmâie şi m-am fofilat ca Satana printre tarabe. Ghinionul se întrevedea major şi cerea măsuri drastice, aşa că nu m-am mulţumit să ating discret ştromeleacul, ci l-am apucat zdravăn şi l-am smotocit fără pic de pudoare.

Intenţiile mele au fost, însă, interpretate greşit de un tarabagiu rătăcit în piaţă la ora aceea târzie. M-a acostat nonşalant şi m-a întrebat pe ton jos:

- Îţi dau o fată?

Am refuzat politicos şi mi-am văzut de drum nedumerit. Dacă acceptam, unde anume se consuma actul? Sub tarabă? Puţin probabil... Singura clădire demnă de aşa ocupaţie în zonă ar fi Secţia 22 de Poliţie.

Imposibil, nu?... Dar mai ştii... Vis-a-vis de Primăria sectorului 6 funcţionează, bine merci, de ani buni, câteva bordele prospere. Iar brazii din curtea sediului lui Poteraş (primar de sector) sunt împodobiţi tot timpul anului cu prezervative...

Domnu Videanu, dumneavoastră ştiaţi treaba asta? Alooo, domnu' Adriean?... A nu sunteţi... Probabil aveţi treabă cu rodarea noului Tuareg primit de la stat... Ăla vechiu' s-a cam naşparlit, nu-i aşa?...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

P.S. Frecatul ştromeleacului de aseară nu a avut mare efect. Azi dimineaţă am împărţit 5 metri pătraţi de tramvai aglomerat cu doi orbi, un chior şi trei putiferi care s-au succedat în valuri olfactive în ordinea usturoi, transpiraţie şi alcool...

Videanu contraatacă

Hackerii noştri ne-au aruncat în scârbă ultima lor captură, cea mai recentă filă din jurnalul primarului Videanu, după care au plecat nervoşi şi cu muşchii umflaţi să-şi cumpere gantere, bâte de baseball şi câteva lanţuri. Ziceau că au o răfuială cu nişte hackeri rivali...

Dragă jurnale,

Mi-e şi jenă să mai scriu în tine. Ultima oară când am dat căutare cu "penisuri" pe google, mi-a apărut iar în faţă Blogul bucureştenilor exasperaţi, unde fuseseră postate, rând cu rând, toate însemnările mele.

Am sunat un amic din SRI şi omu mi-a spus că hackerii trebuie contracaraţi cu hackeri. Ştia el un băiat care detectează IP-ul şi din gaură de şarpe... Am pus la bătaie o repartiţie într-un apartament de două camere din Berceni şi după câteva ore, aveam în faţă jurnalele celor care îmi interceptaseră mie jurnalul şi încă altele la fel de utile... Le redau în continuare.

Halaicu:

"Băi jurnale,

Mă scuzi că revin cu aceleaşi obsesii, dar prea am avut azi o zi de căcăţoi! A început chiar înainte de a ajunge în tramvaiul 41. Am luat-o neinspirat prin Piaţa Moghioroş, unde m-am trezit împotmolit în trafic uman. Se mişcau boşorogii în jurul meu, de ziceai că mai au încă 100 de ani de trăit.Când m-am văzut îngrămădit pe o alee mai îngustă, am zis că mor. Puţea a căcat mai rău decât a transpiraţie. M-am uitat în jur, dar nu am identificat susra. În 5 minute am străbătut cei 20 de metri ai aleei, dar mirosul parcă se lipise de mine cu prenandez. Când am scăpat la un trotuar mai larg mi-am dat seama şi de ce. Un boşorog din faţa mea se căcase pe el şi acum râdea ghiduş...

În 41 m-am înghesuit cu toţi elevii din Bucureşti şi jumătate din pensionarii din ţară. Un tataie a început să povestească ce bărbat destoinic a fost el în tinereţe, după care, într-un acces de entuziasm bahic, s-a ridicat de pe scaun, s-a apucat de o bară şi a făcut 7 tracţiuni, mugind ca Monica Seles. Lumea a aplaudat demonstraţia de forţă a octogenarului, mai puţin eu care am întrezărit imediat pericolul. De ce m-am temut, nu am scăpat. Boşorogul a transpirat abundent şi a început să pută într-un mod feroce".


Aşa îi trebuie lui Halaicu! Să mă mai înjure el mult, că poate dau dispoziţie să se reducă numărul de 41-uri... În fine... Mă mai uit eu pe lista de jurnale hackerite şi dau de cel al lui Artistu'...

Artistu':

"Jurnalule, sal'tare,

M-am considerat mereu un om paşnic, băga-mi-aş #% în /%¤ lui Videanu să-l "#¤ în %& în cârcă. Cer eu prea mult? Am o bicicletă... Nu am pe unde să merg cu ea. Ne calcă maşinile ca pe şobolani. Unde sunt pistele alea promise? Până la urmă o să fac ca în sondajul de pe "antivideanu" şi o să vin cu bâta de baseball la primărie..."

Hă, hă, hă, ce să zic! Păi să vină. Am oamenii mei din SPP în permanenţă în spate. La nevoie îl pun şi pe Marcel să-l zgârie pe ochi. Mă rog... Că tot am văzut eu că se poate fura jurnalul omului, ce-mi zic? Oare Vanghelie a produs ceva? Produsese. Iată ce:

Vanghelie:

"Dragul, iubitul, secretul meu jurnal,

Doar cu tine pot fi eu însămi. Tu reprezinţi oaza în care incongruenţele atitudinii mele duplicitare dispar. Dar este nedrept să mă plâng. Singur şi conştient am luat decizia de a mă înfăţişa astfel în faţa poporului, când am intrat în politică. În faţa unui electorat tembel nu-ţi poţi permite luxul de a fi anacronic. Iubesc puterea mai mult decât vanitatea de a-mi etala intelectul. Am intrat în panică azi, când, într-o conferinţă de presă antivideanu era să-mi cadă lentilele de contact care îmi ascund albastrul pupilelor, făcându-le negre. Neglijenţa mea merge chiar mai departe. Uitându-mă în oglindă am constatat că mi se văd rădăcinile blonde ale părului. Le-am vopsit la repezeală cu rimel. Până şi crema autobronzantă dădea semne că se duce. Ce s-ar întâmpla dacă tenul meu de albinos ar fi dezvăluit? Va trebui să recurg şi la solar, pentru orice eventualitate. Chiar şi riscând un cancer. Dacă vrei să fii un cancer pentru alţii, trebuie să accepţi boala"...

Să-mi fut una! Nu am înţeles nimic şi m-a mai luat şi durerea de cap. Am ezitat pe urmă puţin şi, fie ce-o fi, am intrat pe jurnalul lui Băselu...

Băsescu:

"Măi, jurnal'le,

Acum sunt un om complet, hă-hă-hă! Când am plecat la Viena, anul trecut, sub pretextul că mă operez de hernie, am fost copleşit de gânduri negre. Dacă descoperă lumea că de fapt operaţia este una de mărire a ştromeleacului? Gânduri de om mic, cu dânsa mică... Am citit luni de zile, apoi, toate tabloidele, cu deznădejdea omului care îşi aşteaptă rândul la ghilotină. Mi-am dat apoi seama că nu trebuie să mă tem de nimeni şi nimic. Sunt omnipotent! Acum i-am sfidat pe toţi. Mi-am îngroşat din nou jucăria, de data asta în ţară şi cu pretextul unei tiroide umflate. Hă-hă-hă! Azi a mişcat pentru prima oară! Bine că am avut inspiraţia să tatuez ancora pe ea de când era încă amorţită. Mâine îl chem pe Videanu la Cotroceni şi să vezi futai! Prea îşi face de cap şi nu cotizează nimic şi la băiatu"...

Naşpa, aiurea, cam nasol... Sub 30 de milionaşe nu scap... Dar poate îi fâlfâi jurnalul asta pe sub nas şi se mai calmează... Oricum, tot trebuie să mă duc până la Cotroceni şi e o aglomeraţie pe Iuliu Maniu de ţi se acreşte!

Ce oraş insuportabil, cine mama dracului o fi primar? A, da...

Nu există solidaritate între victime

Când faza mare a unui Audi m-a surprins brusc şi pe la spate, aseară, pe trotuarul străzii Sibiu, am înghiţit în sec, m-am rugat ca moartea să-mi fie scurtă şi cât mai puţin mizeră şi m-am căit amarnic pentru păcatele mele recente.

Tocmai coborâsem dintr-un tramvai 41 mult mai aglomerat ca de obicei, frecat din spate de o sexagenară supra-extra-ponderală şi din faţă dă un ţăran care a insistat să-şi preseze subsuara stângă de bărbia mea, cât timp s-a ţinut de o bară.

Ce-i drept, i-am înjurat rău, în gândul meu păcătos, şi nici măcar cu diminutive, ca altădată, ci cu augmentative, gen: "Mortălăii mămoaiei voastre de ciumpalacieni!"

Pe măsură ce Audi-ul se îndrepta vertiginos spre mine, ca spre un iepure orbit de faruri pe o şosea a patriei, mi-am zis că a venit momentul să dau socoteală. Am fost salvat, însă, de un Renault care gonea tot pe acelaşi trotuar al străzii Sibiu, dar din partea opusă.

Iluminat şi din spate şi din faţă de cele două automobile, m-am trezit la mijloc în deplină siguranţă. Am făcut o piruetă fâlfâind degeţoiul mijociu şi mi-am văzut de drum mult mai satisfăcut.

Vreme de 10 secunde... La mijlocul drumului, o furgonetă m-a făcut să sar doi metri în spate, pe măsură ce ieşi brusc din rândul maşinilor parcate. Am ocolit vehiculul doar pentru a sări din nou doi metri în stânga, atunci când furgoneta a pornit din nou furtunos, de data aceasta în faţă, pentru a se angaja în trafic.

În dreapta maşinii sărise concomitent cu mine un caine lup maidanez, care apoi, nesimţindu-se în stare să alerge după furgonetă, a sărit lătrând la mine.

Şi-a pus ambele labe pe pieptul meu şi, ajunşi brusc nas în nas, a început să mârâie.

L-am privit profund şi dezolat în ochii lui roşii şi i-am zis:

"Bravo, prietene, tot la mine sari? Tu nu îţi dai seama că suntem amândoi nişte victime. De ce să ne scoatem ochii între noi?"

Câinele a încetat să mai fie agresiv, însă nici nu s-a arătat foarte impresionat de cuvintele mele, scoţând batjocoritor limba...

Auziţi, domnu' Videanu? Cât m-ar costa şpaga ca să obţin aprobarea de a înfige nişte ţăruşi în trotuar, cu scopul de a bloca accesul automobilelor? Domnu' Videanu?... Nu sunteţi? Ce, nu vă mai atrag atenţia şpăgile mai mici? Cred şi eu, vă obosiţi destul cu alea mari... Ce bătaie de cap trebuie să fie...Eu zic că ar trebui să vă luaţi o vacanţă...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

Qu' est-ce que vous avez LA BAs, domnu' Videanu?

Vai, domnu' primar, am auzit că v-aţi luxat laba... Tristă! Situaţia, adică... Tristă în general, nu doar medical vorbind. Nici măcar nu v-aţi luat concediu. Aţi zis că vă întoarceţi la activitatea voastră obişnuită.

Mă contrariaţi... Păi cum, activitatea voastră obişnuită ne este vacanţa?

Vedeţi, ştiam eu! Deci...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

Taxi driver

Când era să-mi găsesc moartea pentru a doua oară, strivit de acelaşi autobuz, între Mamaia şi Constanţa, m-am uitat ferm în ochii plini de remuşcări ai taximetristului care mă conducea şi i-am zis:

- Prietene, fie că murim, fie că ajungem la gară, trebuie să o facem repede. Nu-ţi cere scuze, dă-i bice!

Taximetristul m-a înţeles, a răsuflat uşurat, dar şi-a cerut, oricum, scuze. Cică erau nişte străzi foarte aglomerate. M-am uitat şi eu la străzi şi le-am găsit cam la fel de aglomerate ca cele ale Bucureştiului, la 4 dimineaţa. L-am liniştit pe taximetrist spunându-i că am supravieţuit eu la aglomeraţii mult mai crunte, în capitala noastră dragă.

Impresiile despre Bucureşti au început să curgă, moment în care taximetristul a remarcat că pe Calea Moşilor au avansat serios lucrările. Voia, pe semne, să îmi arate că s-a plimbat şi el pe câteva bulevarde celebre. Eu am tras concluzia că ultima oară fusese pe Calea Moşilor prin anii '70 ai secolului trecut, aşa că am tăcut din gură.

Am ajuns la Gara Constanţa în viaţă, dar mai ales în timp util. Am vărsat 20 de lei în mâna taximetristului, care mi-a mulţumit pentru bacşiş.

După 6 ore şi 33 de minute de mers cu un tren foarte aglomerat, fără aer condiţionat, am ajuns în faţa Gării de Nord. Era noapte şi m-am aruncat în primul taxi.

M-am uitat ferm în ochii şoferului şi l-am pus să mă ducă repede în Drumul Taberei. Nu i-am putut susţine privirea mult timp şi am mers cu capul întors spre geam. Taximetristul băuse, pesemne, mult rom, bere, puţin vin şi vreo palincuţă, totul asortat cu ceva brânzică cu ceapă şi usturoi. Usturoiul, probabil, fusese mâncat cu o zi înainte, deşi puţea, oricum, vârtos.

În timp ce alunecam lent spre cartierul meu de pensionari şi drogaţi, ocolind străzile care ar face călătoria mai rapidă, taximetristul a început să mi se confeseze în legătură cu mârlănia clienţilor cu care are de-a face.

Puţini şi zgârciţi, care comandă trasee foarte scurte, care borăsc pe covoraşele sale nou cumpărate şi vorbesc tare la telefonul mobil.

Şi sunt şi ţigani, pe care el i-ar împuşca. Şi sunt şi curve, care poartă parfum şi se rujează...

Când am ajuns, în fine, la Favorit, m-a întrebat dacă ştiam că tariful e de 5 lei pe kilometru. Nu ştiam...

L-am dezamăgit şi eu, când i-am lăsat 50 de lei în mână, de cât de mic e bacşişul. Mi-a zis că mai bine nu mă mai lua. Am fost de acord.

Am, totuşi, o nedumerire, domnu' Videanu. Nu era vorba că stabiliţi un tarif maxim pentru taximetrişti? Care e ăla?

Alooo, domnu Videanu?! A, nu sunteţi... Îmi cer scuze, ştiu, aveţi atâtea pe cap...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

Idei la Primarie, câtă frunză, câtă iarbă

Domnu' Videanu, sunt tot eu, Halaicu, vin cu o problemă...

Aflu din ziare că, înainte de a planta 3 metri pătraţi de verdeaţă pe cap de cetăţean, intenţionaţi număraţi toţi copacii din Bucureşti pentru a şti exact câţi sunt şi cum stau cu sănătatea...

Pe lângă copaci, veţi cerceta şi arbuştii...

Mi se pare corect! Păi de ce să vă apucaţi să-i plantaţi direct pe ăia noi? Dacă o să avem pe urmă prea mulţi? Ce mama naibii să facem cu atâta oxigen în capitală. Îţi aprinzi dracului o ţigară şi te trezeşti că sari în aer...

Bravo, ţineţi-o tot aşa! Eu zic, totuşi, că ADP-ul nu este capabil pentru o aşa sarcină... Vă recomand o firmă privată care să facă numărătoarea, pe care să o plătiţi cu câteva zeci de milioane de euro. Dar deja cred că v-aţi gândit şi dumneavoastră...

Cu starea de sănătate a copacului iarăşi nu e de glumit. Poate găsiţi vreun laborator care să facă teste ADN plopilor şi analize de sevă. Ne-ar costa iarăşi câteva zeci de milioane, dar merită!

Problema mea e, însă, alta... De ce vă opriţi doar la copaci şi arbuşti? La frunze şi la firele de iarbă nu v-aţi gândit?

Eu stau la parter, iar în fiecare dimineaţă, când mă trezesc şi ies pe balcon, simţul meu estetic suferă...

Am un smoc de iarbă în grădină... Toate firele sunt înclinate spre dreapta, numai unul stă, moţ, înclinat spre stânga.

O fi fracturat!... Poate le spuneţi băieţilor cu numărătoarea şi primul ajutor pentru plante să vină cu nişte atele sau puţin gips...

Alooo, domnu' Videanu?... A, nu mai sunteţi?... Aţi dat dispoziţia şi aţi plecat... Ce-i drept, atâta muncă, după ce aţi venit freş din vacanţă, dăunează...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

Zi zău cu limba scoasă, Videne

Primarul nostru, Adriean Videanu, s-a întors ieri de pe Coasta de Azur în Bucureşti, plictisit, cu nara încreţită a scârbă şi mai ales morocănos că a fost chemat inutil.

În tuaregul cumpărat de stat pe banii noştri pe care el îl conduce relativ ilegal, aerul condiţionat bătea probabil cu mult spor, astfel că Videanu şi-o fi pus întrebarea legitimă: "unde mama dracului sunt celebrele 41 de grade Celsius pe care trebuie să le gestionez".

Ajuns la primăria sa plină de purici, păduchi şi alte căpuşe, domnu' Adriean a organizat o conferinţă de presă în care s-a plâns că bucureştenii sunt nişte plângăcioşi.

„Am monitorizat toate activităţile impuse prin instituirea Codului Roşu. Ca o concluzie: în Bucureşti nu sunt evenimente deosebite, chiar dacă temperatura arată astăzi, la prânz, 35-36 grade”, a spus Videanu, citat imediat de toate ziarele, adăugând apoi că nu se impunea instituirea codului roşu.

Zi zău cu limba scoasă, Videne, chiar au fost 35 de grade, ieri, în Bucureşti, la prânz? Păi dacă era aşa, te asigur că jumătate dintre bucureşteni umblau cu pulovere pe ei, iar cei mai friguroşi îşi luau mănuşi şi fulare...

Sau erau 35 de grade în tuareg? Pentru că la nivelul asfaltului de lângă bordurile pe care le-ai schimbat cu atâta sârg erau vreo 55, pe puţin.

Şi chiar nu au fost evenimente deosebite? Dar ăia 200 de bucureşteni care au leşinat pe străzi şi cei 30 care au răposat de cald ce-au reprezentat pentru tine, evenimente obişnuite?

Am auzit că te-ai mai plâns că nu există proceduri pentru gestionarea unor situaţii de acest gen. Dar treaba ta, ca primar care este? Să cumperi autobuze Mercedes pe mult mai mulţi bani decât ar costa ele, dar să faci, totuşi, economie la aer condiţionat?...

Pe de altă parte te înţeleg, ţi-am stricat concediul doar ca să vii aici şi să te uiţi cum pică fraierii ca muştele, fără să poţi face nimic pentru ei, din lipsă de proceduri.

Mai ai câteva zile de vacanţă rămase, eu zic să profiţi de ele şi să ne laşi pe noi în întunericul penelor de curent.

Oricum, azi, când se anunţă 39 de grade, după sistemul tău de calcul ar fi de fapt vreo 19 - 20...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

22 iulie, Coasta de Azur...

11.34

Dragă jurnale, jurnaliştii români nu ştiu pe ce lume trăiesc...

Adineauri, de exemplu, când m-am trezit pe Coasta de Azur şi am deschis laptopul să citesc presa, nu mai conteneau ăştia cu articole despre caniculă şi temperaturi de 40 de grade Celsius...

Citesc un titlu: "Mor românii de cald"...

"Unde frate?", zic...

Mă întorc eu spre un grup de români, de la o terasă de pe plajă şi-i întreb:

"Voi muriţi de cald, mă?" Da de unde, nu aveau nici o treabă, erau cu berea în nas.

Flegmez eu pe un deget şi îl ridic în aer... Abia adia vântul şi nu puteau fi mai mult de 25 de grade... Păi atunci ce atâta agitaţie?

Citesc eu alt articol, cică: "Videanu se relaxează în concediu, în timp ce bucureştenii se topesc la 40 de grade"...

Păi sunt eu de vină că nu au descoperit şi bucureştenii concediul? Gata, m-am hotărât; când mă întorc în ţară organizez un concurs. Pe fiecare al 99.999-lea bucureştean care şi-a plătit taxele îl trimit în concediu la Polul Nord, pe banii Primăriei.

Mă am oricum bine cu o gaşcă de eschimoşi de când am fost eu într-o excursie de afaceri dincolo de cercul polar...

Eram într-o deplasare, în Islanda, şi m-am împrietenit cu un eschimoi, din ăsta, venit la shopping, care se tot plângea că, de când cu încălzirea globală, le picură tavanele igluurilor în cap...

"Tăticu", zic, "păi voi din ce construiţi igluurile alea?"

"Din zăpadă", zice.

"Păi sunteţi fraieri, mă", zic, "de ce nu le faceţi voi din marmură?"

De atunci tot export marmură de Ruşchiţa la preţul de cinci blane de urs polar metrul cub şi cumpără eschimoşnegii în draci...

Ia să dau eu un telefon să vorbesc cu omul, poate cumpăr şi nişte teren şi fac un hotel acolo pentru turiştii români...

12.37

Naşpa... S-au enervat eschimoşii! Cică de când au marmură în casă, se face condens şi tot alunecă. Vreo 25 şi-au spart capetele numai luna asta... A picat toată afacerea...

Ia să mai descurce bucureştenii şi singuri!

Un moment, sună telefonul...

Era Marcel, portarul, m-a rugat, când mă întorc, să aduc nişte prafuri de purici străineze, că cică e plină primăria de păduchi şi căpuşe...

He, he, he, păi cam e...

12.59

Am citit acum în Libertatea că sunt cel mai bogat primar din ţară, cu o avere de 130 de milioane de euro... Minciuni, numai minciuni!!!

M-am certat şi cu nevastă-mea, că ce am făcut cu restul banilor... Mă gândesc, când mă întorc, să fac o vizită pe la redacţia Libertatea, să le zic vreo două...

De fapt, ia stai aşa... Redacţia lor nu e pe lângă Pipera? Mamă, sunt nişte drumuri până acolo de ţi se taie cheful de viaţă. Se mai şi lucrează la pod... Şi asta cam de multişor...

Bucureştiul ăsta, ce oraş insuportabil... Cine mama dracului o fi primar? A, da...

Puricii din primărie ne îndeamnă să încălcăm copyright-ul

Nu o cunoaştem pe Monica Andreiu, dar ar merita cu prisosinţă statutul de membru de onoare al Blogului bucureştenilor exasperaţi. E a doua persoană, după Halaicu, care m-a făcut să-i invidiez umorul (nu contează daca e voluntar sau nu). Textul e savuros, e in Gardianul de azi şi nu mă pot abţine să nu-l copiez cu neruşinare şi să îi ofer locul care i se cuvine cu adevărat: pe antivideanu.blogspot.com. Lansăm totodată o invitaţie: dacă doreşte, autoarea se poate înscrie oricând în rândul bucureştenilor exasperaţi.

Primaria s-a umplut de purici. Videanu a fugit in vacanta
De mâine, primarul general pleaca in concediu
17.07.2007
Adriean Videanu a plecat din nou in concediu. „Dezertarea“ edilului sef al Capitalei pica intr-un moment greu: primaria este infestata cu purici, pe care angajatii i-au luat de la pisicile maidaneze din curtea institutiei.

Mai multi lucratori din Primaria Capitalei s-au prezentat la medic acuzand senzatii de usturime si aparitia unor mici pete rosii, in special la membrele inferioare. Oamenii credeau ca sufera de urticarie sau pur si simplu de stres, insotite de o ciudata astenie. Doctorii le-au spus insa cu totul altceva: angajatii primariei sunt muscati de purici.Mare a fost mirarea mai multor angajati din Primaria Capitalei cand au aflat de la medic ca bubitele rosii de pe picioare pe care le credeau de la stres sau un fel de urticarie sunt de fapt muscaturi de purici.
Cele cateva doamne, care au preferat sa isi pastreze anonimatul, spun ca in curtea interioara a institutiei, unde se gareaza masinile de serviciu, s-a oplosit o armata de feline. Matele sunt pline de purici si pot fi vazute scarpinandu-se de zor printre tomberoanele primariei. Angajatele mai miloase, care le duc zi de zi mancare, au luat, probabil, fara sa vrea micile lighioane care sug sangele si le-au transportat pe culoarele institutiei. Covoarele de pe culoarele primariei s-ar parea ca sunt adapostul ideal pentru insecte. Groase si moi, aceste covoare sunt nu numai mandria edililor atunci cand primesc vizite, dar si adapostul nesperat al puricilor.

Måtele din curtea primariei – sursa de infestare
Tocurile si pantofii personalului din primarie functioneaza pentru purici pe post de taxi. Desi aria de imprastiere a puricilor in birourile Primariei Capitalei nu este foarte mare, cei muscati si ciupiti de lighioane sunt destul de numerosi. Angajatele patite le dojenesc pe iubitoarele de pisici si le acuza pe acestea de inconstienta. Ori din cauza bodyguarzilor, ori din alte motive ramase deocamdata necunoscute, puricii nu au indraznit sa intre si in cabinetul primarului general Adriean Videanu, nici macar in audienta. Aceasta situatie s-a mai repetat odata in iarna 2006-2007, cand intreaga cladire ce adaposteste Primaria Capitalei a fost luata la puricat de echipe de dezinsectie. Se pare ca angajatii din subordinea lui Videanu nu vor scapa de blestemul puricilor pana nu vor trimite matele din ograda proprie la vreun adapost de animale de companie sau pana ce acestora nu li se va face o deparazitare competenta. Cert este ca de maine primarul general a decis sa plece preventiv in concediu. O saptamana, cat poate dura si dezinsectia.

Ce spun medicii veterinari
Contactat telefonic, Liviu Harbuz, cel mai renumit specialist veterinar din Capitala, ne-a spus ca puricii, capusa si tantarul, insecte hematofage, transmit cel mai rapid unele boli, insa, deparazitarea animalelor se face numai primavara si toamna. Orice temperatura crescuta stimuleaza inmultirea si agresivitatea insectelor. Mediul cel mai prielnic inmultirii puricilor este praful, parchetul si mochetele.In Primaria Capitalei, este necesara o dezinsectie urgenta pentru a deparazita matele din stabilimentul lui Videanu. Harbuz i-a sfatuit pe cei muscati de purici sa mearga la medicul de familie si sa isi faca controale complexe, intrucat puricii sunt purtatori ai unor boli precum hepatita sau pot infesta cu oua de tenie, viermele intestinal cel mai periculos pentru om. De asemeni, cei care au transportat si acasa lighioanele din primarie trebuie sa cheme o echipa specializata de dezinsectie, intrucat de purici nu se scapa cu una, cu doua. Acestia au un ciclu de viata de pana la un an, insa o singura pereche poate da nastere la alte cateva milioane de exemplare. Fierberea la 100 de grade a apei in care unii oameni pot spera ca ii omoara de mult nu mai e valabila. Puricii incapatanati rezista cu stoicism.

Monica Andreiu

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean

Primarul general al Capitalei, Adriean Videanu, a anunţat, luni, reprezentanţii Consiliului General al Municipiului Bucureşti că va intra în concediu de odihnă, începând de miercuri, timp de o săptămână.

"Vă anunţ că în intervalul 18 - 26 iulie voi intra în concediu de odihnă. Precizez că zilele libere reprezintă restul de şapte zile lucrătoare din concediul la care aveam dreptul anul trecut şi pe care nu l-am efectuat în întregime", a afirmat Videanu.

Edilul Capitalei îşi va petrece concediul de odihnă în Eleveţia, la Geneva, unde unul din copiii săi îşi face studiile.

"Vreau să merg acolo pentru că în această perioadă vin vreo patru universităţi americane să-şi prezinte programele şi este o perioadă foarte importantă pentru familia mea. Este un concediu dedicat familiei", a explicat Videanu.

Sursa: Gândul

P.S. Oare cum or fi reacţionat reprezentanţii Consiliului General? Eu cred că s-au ridicat în picioare şi au scandat în cor:

"Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean"!!!

P.S. II - Iată, în schimb, cum am reacţionat, noi, Halaicu şi Antivideanu, pe messenger:

Antivideanu: halaicule, n-o sa crezi
Antivideanu: dar e adevarat
Antivideanu: e sigur
Antivideanu: e oficial
Antivideanu: a dat si la ziar, uite: http://www.gandul.info/flux/videanu-intra-concediu-incepand-miercuri.html?3996;855774
Halaicu: nu pot sa cred asa ceva
Halaicu: cred ca e mediafaxul prost informat
Antivideanu: mda, si eu m-am gandit
Antivideanu: cine, videanu in concediu?
Antivideanu: adica isi ia concediu?
Halaicu: bai, merita omul...
Antivideanu: de la ce isi ia concediu?
Antivideanu: de la concediu?
Antivideanu: concediu de la concediu nu inseamna ca vii la munca?
Antivideanu: adica negarea negatiei....

4 iulie, cu artificii

+18

Hackerii noştri s-au întors din vacanţă şi ne-au aruncat grăbiţi în braţe ultima filă din jurnalul primarului nostru, Adriean Videanu. Apoi au dat fuga la farmacia din colţ unde s-au aprovizionat cu prezervative şi au ieşit la agăţat.

15.22

Dragă jurnale, am făcut sex, la mare, cu Elena Udrea!

Deja se împuţise treaba pe la primărie, toată lumea era în concediu, aşa că când să plec şi eu, m-am trezit că nu am şofer...

"Vă duc eu, domnu' Adriean", îl aud pe Marcel, portarul, că zice, aşa că îl trag de-o parte şi-l iau tare:

Zic: "Bă, Marcele, eu te iau şi-ţi plătesc şi camera de hotel, dar am şi eu o reputaţie... Ai încetat relaţia aia cu Ion, cum ţi-am zis?"

Zice: "Domnu' Adreian, între noi nu a mai rămas decât un borcan de zacuscă, pe care l-am păstrat ca amintire", şi când zicea treaba asta, îl văd că se apleacă peste masă şi o ciupeşte de cur pe Filisafta, femeia de serviciu, care debarasa atunci biroul de cafele.

"Bravo, mă, Marcele", zic, "aşa te vreau!" Şi ne-am tirat.

Ajunşi la mare l-am lăsat pe Marcel să care bagajele şi am întins-o pe plajă. Când, ce să vezi, Nuţi Udrea cu bărbac'su pe şezloangele de lângă mine.

"Cocoşel", o aud pe Nuţi că zice, "mi s-a golit paharul, fii şi tu drăguţ..." Şi după ce se cară bărbac'su îmi întinde un tub cu cremă şi mă pune să o frec pe spate.

Îi desfac eu sutienul şi înainte să o ung, întreb:

"Auzi, pisi, da' cu Tibi cum îţi mai merge?" "Secetă", o aud că zice, "e supărat cu fii-sa, nici nu se mai uită la mine. Dar tu cum te mai înţelegi cu nevastă-ta, Mioriţa?" "Dă-o dracului", zic, şi încep să o frec pe şale.

La un moment dat se prinde şi ea că o gâdilam mai cu subînţeles şi se întoarce. "Bibiloi",zice, "eu m-aş băga, dar după ce ai de-a face cu preşedinţi capeţi şi tu un fel de respect de sine..."

"Păi şi ce, eu nu sunt vicepreşedinte de partid", zic, "la o adică mă mulţumesc şi cu jumătăţi de măsură".

"Atunci, hai", o aud că zice şi îmi şopteşte numărul camerei de hotel.

O las eu să o ia în faţă, iar după cinci minute,când mă ridic, ce văd la beach bar... Cocoş şi Marcel sorbeau un cocktail din acelaşi pahar, cu două paie.

"Ce faceţi, bă!", zic.

"A, uite, vorbeam cu flăcăul tău", zice Cocoş, "m-a invitat la el să îmi dea o zacuscă, deci o las pe Nuţi în grija ta".

"Băi, Marcele", îl iau eu pe portar mai la o parte, "nu ziceai, dom'le, că acum îţi plac femeile?"

"Domnu' Adreian", zice, "eu iubesc omul, nu sexul lui".

"Eu viceversa", zic, şi îi dau dracului.

Nici nu apuc să păşesc în camera de hotel, că mă trezesc cu Nuţi că îmi pune piedică şi mă aruncă în pat. Pe urmă se dă doi paşi mai în spate, face roata şi cu un salt - triplu şurub - mă încalecă.

"Bebişor", zic, "eu nu am probleme cu mijlocul, pot să stau şi deasupra"...

"Niciodată", o aud că zice, şi pe urmă să te ţii!... După trei minute eram mort în păpuşoi...

"Puţin, foarte puţin", zice.

"Păi mă scuzi", zic, "când nu ai alcool la bord eşti mai expeditiv, te-ai obişnuit prost cu Tibi..."

În aceeaşi seară, numitul Tibi mă cheamă la el în viluţa de la mare. "Adreane", îmi zic, "te-a mâncat, eşti mâncat... La ce te aşteptai"...

Când ajung eu acolo, Tibişorul era în lacrimi, cu trei picături rămase în sticloanţa de Chivas...

"Adreane, dragă, futu-le neamu-n cur de femei!", zice.

Tocmai mă gândeam pe unde să scot cămaşa, când scoate o poză cu fii-sa şi zice: "Ţigănuşu lu' tata, mă face de ruşine..."

Am băut cu el până dimineaţă... Pe urmă l-am sunat pe Marcel şi l-am pus să mă conducă până la hotel. Când să scoată cheia de contact din buzunar, îi cade pe jos un tub de cremă asemănător cu ăla cu care o unsesem eu pe Nuţi.

"Ăsta de unde e, bă!", zic.

"Mi l-a dat domnu' Cocoş să-l păstrez eu pentru viitor", zice.

Nu am mai zis nimic. A doua zi m-am întors în Bucureşti, unde mă aştepta Vanghelie cu scandalul în birou.

Dar despre asta în filele următoare de jurnal...