O zi de căcuţă

ATENŢIE!!! Următorul text conţine înjurături şi diminutive... Cei sensibili sunt sfătuiţi să se abţină...



Azi dimineaţă, când am ieşit din bloc, am avut o experienţă care mi-a demonstrat că, exprimate prin diminutive, lucrurile supărătoare ale vieţii de zi cu zi te afectează mai puţin.

Dădusem colţul blocului, când, o femeie cu un Collie în lesă l-a întrebat duios pe patrupedul care se îndrepta imperios şi fără echivoc spre un boschet:

- Ce-i, mămică, vrei să faci căcuţă?

M-am uitat bine la ea şi am citit pe faţa ei o lipsă totală de griji.

"Puluţa mea", mi-am zis, "merită încercat..."

Era tocmai ziua în care trebuia să îmi reînoiesc abonamenţelul RATB, aşa că în staţia tramvaiului 41 de la Plaza m-am aşezat la coadă la ghişeuţ.

Surprinzător, 15 omuleţi erau deja la coadă, momenţel în care mi-am dat seama că, în locul abonamenţelelor de cartonaş, se dădeau şi aici carteleuţe...

"Pizduţa mămicuţei ei de treabă", mi-am zis, însă după primul minut de aşteptare am realizat că nu asta era principala mea problemuţă...

Vedeţi voi, vreun căţeluş, pisicuţă sau şoricel răposase pe undeva prin apropiere, iar mirosuţul era destul de pregnant pentru a face orice omuleţ sensibil să slobozească o vomiţică.

Ajuns după cinci munuţele la ghişeu, femeiuşca de după geam m-a informat că s-a blocat softuleţul computeraşului şi trebuie să mai aştept...

Mi-am băgat picioruşele şi am luat un bileţel de unşpe miişoare...

În tramvai o aglomeraţie de subţioare cu sodorică prelingătoare pe ele de să-ţi mute năsucul din loc...

Cobor la capăt şi mă îndrept spre ghişeuţul de acolo. O cuconiţă supărăcioasă mă aştepta cu obrăjorii posomorâţei...

"Un abonamenţel pe toate linişoarele de azi, vă rog". Dau buletinul şi pe măsură ce cuconiţa bate tasteluţele, ochişorii ei scapără luminiţe belicoase...

"Daţi-mi cardul vechi..."

"De unde, că l-am aruncat după ce mi s-a eliberat a doua lună unul de carton... "

"Ghinion, noi nu facem carduri toată ziua, bună ziua..."

Şi mi s-a aruncat buletinuţul pe micuţa ferestruică...

"Futu-ţi mortuleţii mămicii tale de coţohârliţă", am mai apucat să spun şi m-am tirat, în timp ce femeiuşca îmi amintea că sunt o obrăznicătură...

"Cine guriţa mămucii sale a mai inventat şi sistemuţul ăsta de căcuţă cu carteluţă", mi-am zis mergând mai departe. "A, da", mi-am amintit, jenat că poate iar deranjez de pomană...

Concediuţ plăcuţel în continuare domnişoru' Adiţă...

Cum de ce fâlfâi?! De CNP, d’aia fâlfâi!…

Avem dovada!!! Printre miile de cititori care ne vizitează zilnic blogul se află şi jurnalişti. :-) Şi cum jurnaliştii sunt, prin definiţie, persoane degrabă săritoare în a-şi ajuta, informa şi lămuri seamănul, unul dintre aceştia s-a gândit să răspundă neliniştilor care nu-l lasă să doarmă pe colegul nostru de blog, Halaicu. Interogaţia gravă lansată de acesta – „de ce fâlfâim cartela?” (aici, aici şi aici) şi-a găsit astfel un răspuns. Mai mult, răspunsul nu a fost dat printr-un într-un comentariu meschin la postarea lui Halaicu, ci chiar pe prima pagina din Ziua, pentru ca un număr cât mai mare de cititori să poată afla de ce fâlfâie bucureştenii cartela.

Ingrijorare in randul calatorilor
Introducerea Sistemului Automat de Taxare de catre RATB a starnit insa in randul calatorilor ingrijorarea ca pot fi urmariti. Totul a pornit de la obligativitatea impusa de catre Regia Aurtonoma de Transport Bucuresti ca posesorii de card sa isi autentifice calatoriile de fiecare data cand urca intr-un vehicul ori cand merg cu metroul. Aceasta teama este argumentata prin faptul ca eliberarea cardului RATB se face in schimbul Codului Numeric Personal. Astfel, sistemul central care proceseaza autentificarile facute de catre posesorii cardurilor RATB poate afla, in anumite conditii, ce Cod Numeric Personal a validat o calatorie in transportul public. Practic, sistemul este un adevarat Big Brother, calatorii putand fi astfel urmariti pas cu pas.

Aşadar, Videanu poate trasa, pe bază de CNP, rutele noastre zilnice prin Bucureşti. Fireşte, totul e pentru binele nostru. Iar principala utilitate a sistemului se va dovedi în lupta împotriva terorismului.

Prevenirea terorismului
Conform specialistilor RATB si ai UTI Group, cea care a castigat proiectul Sistemului Automat de Taxare, la nivelul de baza al SAT, unde exista relatia dintre CNP si card, se poate acorda acces numai in conditiile speciale prevazute de lege.
Astfel, in conditii speciale, pot lua date din aceasta baza primara a sistemului Politia, Procuratura si SRI care ancheteaza acte de terorism sau fapte penale extrem de grave. Cei care au validat carduri intr-un vehicul victima virtuala a unui act de terorism pot fi vizualizati cu CNP-ul scris pe card prin accesarea acestei baze primare de date. Conform legii, datele Sistemului Automat de Taxare se arhiveaza la sase luni.
Din nefericire, nu exista la ora actuala un control riguros pentru aceste arhive pentru ca, ne-au spus specialistii de la UTI Group, in Romania nu exista o Lege a Arhivei Electronice care sa prevada clar pentru diferitele tipuri de date cat anume si in ce conditii trebuie arhivate.

Îl şi văd pe teroristul sinucigaş, plin de explozibil pe sub haine, cum îşi va valida cuminte cardul RATB, înainte să se înalţe împreună cu ceilalţi călători la ceruri, sau cum va renunţa la atentat dacă nu ii va reuşi validarea. Iar în caz de explozie reuşită mi-i şi imaginez pe experţii RATB descifrând cutiile portocalii ale autobuzului pentru a depista eventualul CNP de origine araba.
Acum, dacă stau şi mă gândesc mai bine, îmi dau seama că CNP-ul ar putea fi şi explicaţia pentru solicitările numeroase de a repeta validarea. Cum un CNP e format din nu mai puţin de 13 cifre, e foarte posibil ca avalanşa de informaţii să nu poată fi procesată atât de rapid de micuţul aparat portocaliu. Astfel, pentru o validare completă s-ar putea să fie necesare 13 fâlfâiri prin faţa aparatului, câte una pentru fiecare cifră.

Iar daca CNP-ul nu este suficient, în viitorul extrem de apropiat camere digitale performante vor asocia codul numeric de pe card chiar cu figura dvs…

Fâlfâi eu prost cartela sau i se fâlfâie RTAB-ului III

Azi dimineaţă nu am mai urmat traseul obişnuit, cu tramvaiul 41, treburile purtându-mă pe undeva pe Calea Plevnei.


Trecând pe celebra stradă şi admirând prezervativele ce fluturau în copacii din faţa Primăriei Sectorului 6 şi prostituatele de vis-a-vis, care îmi fluturau mâinile şi mă invitau pe la ele, am ajuns în staţia autobuzului 105, unde mi-am dat imediat seama că voi avea parte de o îngrămădeală pe cinste.


Validatoare erau şi în 105, însă cum nu am putut ajunge până la ele, m-am mulţumit să mă holbez vreme de câteva staţii la un afiş lipit de geam care mă anunţa că validarea cardului "Activ" este obligatorie la fiecare urcare în mijlocul de transport public.


Mai conştiincioşi ca mine, călătorii care se tot urcau făceau exact ceea ce mă sfătuia şi pe mine afişul să fac.


Desigur, validatorul nu funcţiona...


Imaginaţi-vă scena. Rând pe rând, călătorii se opreau în dreptul lui şi începeau să fâlfâie cartela: "Bip!". Nu mergea. "Ce curios..." "Bip!". "Ciudat, nici acum, însă a treia oară trebuie să o ia...". "Bip!" "Hm, nici de data asta?" "Bip!". "...'mnezeii ma-mii lui!" "Bip!"...

La scurt timp situaţia a început să semene cu un reality show românesc în care abundentele înjurături sunt cenzurate cu "bip-uri".

"F...bip -u-i slo...bip clăbucului gurii mamei lui de R.A...bip!"

"P...bip... 'ei lu' ăla care le-a băgat în circulaţie, să-l bip, în bip, cu bip... 'a mea!"

M-a întristat atitudinea, dar şi disconfortul concetăţenilor mei şi m-am gândit că dacă primarul nostru Adriean Videanu ar şti ce se întâmplă, ar lua el nişte măsuri.

Pe urmă m-am gândit că are şi el treburile lui şi nu trebuie deranjat cu toate fleacurile. Când se adună prea multe probleme deja nu mai poţi să le faci faţă în mod eficient. Ia să îşi ia o vacanţă şi să revină apoi cu chef de muncă... Totul se va rezolva atunci, sunt sigur de asta.

Până atunci...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

Fâlfâi eu prost cartela sau i se fâlfâie RATB-ului II

Spuneam în postarea anterioară despre validatoarele RATB că mă evitaseră mişeii de controlori când eu voiam să îi întreb cum se verifică noile cartele.


De data asta nu am mai fâlfâit-o în faţa lor şi i-am aşteptat să vină.


Dezamăgire.

Le-am arătat cartela, s-au uitat la ea lung, pe faţă şi pe dos, după care mi-au dat-o înapoi.


Ideea e că pe cartele nu scrie data expirarii, deci nu ai cum să o verifici dintr-o simplă privire.

Sistemul e probabil altul. Te uiţi la cartelă, tragi cu ochiul la călător, iar dacă pare de încredere, probabil că şi cartela e în ordine.

Zâmbiţi frumos la controlor...