Videanu, file de jurnal

Hackerii noştri s-au întors din concediu şi s-au aratat foarte surprinşi că nu au dat acolo de, încă primarul nostru, Adriean Videanu. Cu elan muncitoresc, ne-au adus pe tavă ultima postare din jurnalul edilului.

18.05

Dragă jurnale,

Am aflat ieri cu stupoare că pe Tibi îl cheamă Băsescu şi nu Sescu, cum credeam eu. Eram la sediu cu Blaga (foto)şi restul băieţilor şi stăteam cu Tibi la telefon:

"Bă, Sescu! Hai, bă Sescu, zi-mi şi mie la ce minister o să mă dai de la anu!", urlam eu, când m-a auzit Negoiţă.

"Ce zice, bă, Sescu?", m-a întrebat, moment în care m-am enervat. "Eu sunt bă cu tine, bă?"

Pe urmă mi-a explicat el că pe Sescu îl cheamă chiar Băsescu, aşa că am revenit la telefon.

"Bă, Băsescu, hai, bă zi-mi unde mă dai?"

Omul era nervos şi se coia.

"Dă-mă mă la Mediu!", zic, "că m-am săturat de oraşu ăsta (cine mama dracului o fi primar aici!) vreau ceva mai aerisit".

"Nu zău", zice Tibi, "pai te pricepi?".

La început n-am înteles întrebarea sau rostul ei, dar mi-am zis că o fi scăpat Tibi al meu din nou la Chivas şi se ţine de glume.

"Ce faci cu pădurle, de exemplu", zice el.

"Le tai, dă-le dracului, şi pe urmă reîmplantăm. Iar dacă cresc prea mult şi se sufocă de la îndesire, punem borduri în jurul fiecărui arbore", zic.

I-a plăcut lui ideea, dar tot se cam coia. "Lasă că vorbim noi după campanie. Sări şi tu cu nişte bani?"

Când l-am auzit aşa, m-am prefăcut că n-am semnal şi am închis. Până nu am ministerul în mână nu dau nici un marafet!

Nici nu apuc eu bine să închid că se aude o bufnitură. Îi căzuse faţa lui Blaga!! Se anunţa că pierduse alegerile. După ce vorbeşte
el la TV, îl văd că vine la mine şi zice:

"Am pierdut!"

"Păi, dacă eşti bou, ce să-ţi fac?", zic.

Tăticu'! Dacă nu sărea Negoiţă să-l ţină de rău, mi se înfigea cu dinţii în beregată.

"Am fost bou, că n-am invocat greaua moştenire! Că dacă o făceam, câştigam!", zice.

N-am înţeles ce-a vrut să spună cu asta. A moştenit ceva de la cineva şi nu-i ajunge? Îl împrumut eu, dacă vrea!

Am mai stat puţin prin sediu, dar nu mă băga în seamă nici un ziarist, aşa că mi-am băgat picioarele şi am plecat. Era miezul nopţii, dar aglomerat ca în miezul zilei la Nisa.

Azi dimineaţă mă sună de la Protocol. Că cică peste nu ştiu câte zile trebuie să-i predau cheile lui Oprescu.

"Ce chei, tăticu'?", zic.

"De la primărie", zice.

"Ăsta v-a fi primar?", zic.

"Da", zice.

Ei, de nu o sa-i zic eu vreo două de-o să-l ia mama dracului! Păi el nu vede ce oraş insuportabil e Bucureştiul ăsta!?!

Videanu vă raspunde

Hackerii noştri ne-au înmânat resemnaţi ultima postare din jurnalul lui Videanu, ştiind că Videanu ştie că îi va fi hackuit jurnalul pe care l-a scris special pentru a fi hackuit de hackerii noştri, la îndemnul hackerilor lui care ne hackuiesc pe noi...

Dragă jurnale,

Am revenit la blogul antivideanu şi am găsit patru comentarii. Naşpa!

Nu mi-au placut, mi-e şi jenă că conduc asemenea oameni ca primar. Fiindcă se apropie însă campania, o sa le raspund...

Uite primul comentariu, al lui Artistu': "Videne... da ba te vrem la protzap cu un mar'n gura ! Asa as fi fericit... :))"

Că pui puncte de suspensie la sfârşitul unei fraze, înţeleg, vrei să creezi un efect, dar când scapi şi două puncte şi două paranteze închise, nu demonstrezi, de fapt, decât că esti un agramatician.

Dar să o luam punctual:
1) La proţap sunt deja, sunt proţăpit la Primărie de trei ani. Fraiere! HAHAHA!!!!
2) Măr în gură? Da ce, mă crezi încă copil în Videle? Şi încă de pe atunci eram bazat doar pe portocale şi banane. Doar fructe de mare mai pun în gură acum.
3) Ai fi fericit? Acum nu eşti? Mă doare, ştii tu unde...

Aşea, l-am rezolvat şi pe ăsta. Alt comentariu de la Adriean. Ia uite! Îl cheamă ca pe mine...

"Poate vrei o bordura-n cap, cam am, cat sunt io de urban si finutz"

Da ce crezi, tăticu, că eu sunt indian să port avuţiile în cap ca pe vadra cu apă? Tu eşti indian?

Naşpa, am fost şi eu în concediu, mai de mult, acolo... Cu Tuaregu.

Mergeam pe şosele pe lângă şina de cale ferată. Când mă uit eu pe geam, văd vreo sută de indieni călare pe un tren. Mi-am făcut cruce cu limba-n gură şi mi-am scuipat în sân. Pentru o secundă am crezut că sunt tot în Bucureşti.

Dar să revenim la bordurile noastre. Cu cât o dai? O punem de licitaţie, ne înţelegem noi, doar eşti băiat urban şi finuţ (vezi că ai scris tz în loc de ţ, fii mai atent).

Care mai era? Ciupel... Uite ce zice ăsta: "Nuuuu... legat de un 335 si tarat din Titan pana la Baneasa, incepand cu ora 8 dimineatza sa stea si el 2 ore jumate tarat pe asfalt... 'tule muma-n c..."

Legat de 335 e doar numărul milionaşelor mele de euro, băi!

De fapt, nu înţeleg. Ce e un 335? Ce treabă am eu cu asta?

Tarat din Titan...? Eu sunt din Videle, nu din Titan. Şi nu mă face pe mine tarat!! Tarat eşti tu, băi! Mă rog...

Începând cu ora 8 dimineatza... Altul care greşeşte "ţ-ul"... Poftim? Începe ceva la 8 dimineaţa? Băi, băiatule, ia şi tu un somnifer, tu bântui pe străzi în toiul nopţii?

'tule muma-n c...? Ce vrea să zică cu asta, futu-le muma în cur de prescurtări! Ştii ce, ia votează tu cu Vanghelie, că m-am şi enervat!

Alta... Phenobarbiedoll. Ce zice? "Da' nici nu trebuie tarat. e la fel de dureros sa stea si IN autobuz".

Fetiţă, despre faza asta că nu trebuie taraţi, nu ştiu ce să zic... Cu cât e mai tarat omul, cu atât e mai înclinat să voteze... Ce mai zici? Că e la fel de dureros să stai în autobuz? La fel de dureros ca ce? Ca a fi tarat? Normal! De-aia nici nu calc în aşa ceva. Am Tuaregurile mele de la stat...

Oricum, păpuşe, îmi place cum gândeşti... Poate te scot la o cafea, cândva, în caz că te bate gândul să devii consilieră la Primărie. Ai să vezi că sunt băiat drăguţ, dacă eşti şi tu drăguţă cu mine...

Hai, vă pup! Pa! Nu uitaţi să mă votaţi, sunt eu, ăla care face! Şi dacă mai vreţi să discutăm, poştiţi comentarii cu întrebări şi doleanţe tot aici. Hai că chiar îmi place, sunt în formă.

Sunt cel mai bun!

............................................................................................................................................................

Bine că am că am scăpat de papagali, dragă jurnale. Cred că i-am făcut din vorbe. Hai că o tai şi eu spre casă. Deşi, dacă mă uit pe geam şi văd ce ploaie e afară... Ce trafic naşpa o să fie...

Mereu e aşa. Ce oraş insuportabil, cine mama dracului o fi primar aici?

A, da...

Campanie electorală

Hackerii noştri au venit la noi, jumate cu capul în pământ, de ruşine, jumate cu furci şi topoare în mână, de nervi. Se pare că hackerii lui Videanu îi hackuiesc pe ei şi viceversa. Ne-au înmânat ultima postare din jurnalul lui Videanu, care era de fapt un mesaj pentru blogul antivideanu...

Dragă jurnale,

Băi contribuitori Halaicu, Antivideanu, Mantale şi Adriean!

Băi cititori de blog!!

Sunteţi nişte fraieri, mai puţin tu, dragă jurnale. Faceţi mişto de mine de pomană. În mod normal nu aş da 2.000 de euro pe voi (2.000 de euro? sau cum naiba era expresia aia, 2 lei?), dar cum se apropie campania electorală m-am gândit şi la voi.

Aveţi vreo nemulţumire? Aveţi vreo întrebare să-mi adresaţi? Păi, hai.

Vă răspund la toţi, când s-or mai aduna dorinţe. Voi adresaţi-le ca comentariu aici.

I'll be back...

P.S. Şi Marcel e disponibil, în caz de ceva.

Hai pa,

Al vostru,

Ăla care face

Videanu contraatacă

Hackerii noştri ne-au aruncat în scârbă ultima lor captură, cea mai recentă filă din jurnalul primarului Videanu, după care au plecat nervoşi şi cu muşchii umflaţi să-şi cumpere gantere, bâte de baseball şi câteva lanţuri. Ziceau că au o răfuială cu nişte hackeri rivali...

Dragă jurnale,

Mi-e şi jenă să mai scriu în tine. Ultima oară când am dat căutare cu "penisuri" pe google, mi-a apărut iar în faţă Blogul bucureştenilor exasperaţi, unde fuseseră postate, rând cu rând, toate însemnările mele.

Am sunat un amic din SRI şi omu mi-a spus că hackerii trebuie contracaraţi cu hackeri. Ştia el un băiat care detectează IP-ul şi din gaură de şarpe... Am pus la bătaie o repartiţie într-un apartament de două camere din Berceni şi după câteva ore, aveam în faţă jurnalele celor care îmi interceptaseră mie jurnalul şi încă altele la fel de utile... Le redau în continuare.

Halaicu:

"Băi jurnale,

Mă scuzi că revin cu aceleaşi obsesii, dar prea am avut azi o zi de căcăţoi! A început chiar înainte de a ajunge în tramvaiul 41. Am luat-o neinspirat prin Piaţa Moghioroş, unde m-am trezit împotmolit în trafic uman. Se mişcau boşorogii în jurul meu, de ziceai că mai au încă 100 de ani de trăit.Când m-am văzut îngrămădit pe o alee mai îngustă, am zis că mor. Puţea a căcat mai rău decât a transpiraţie. M-am uitat în jur, dar nu am identificat susra. În 5 minute am străbătut cei 20 de metri ai aleei, dar mirosul parcă se lipise de mine cu prenandez. Când am scăpat la un trotuar mai larg mi-am dat seama şi de ce. Un boşorog din faţa mea se căcase pe el şi acum râdea ghiduş...

În 41 m-am înghesuit cu toţi elevii din Bucureşti şi jumătate din pensionarii din ţară. Un tataie a început să povestească ce bărbat destoinic a fost el în tinereţe, după care, într-un acces de entuziasm bahic, s-a ridicat de pe scaun, s-a apucat de o bară şi a făcut 7 tracţiuni, mugind ca Monica Seles. Lumea a aplaudat demonstraţia de forţă a octogenarului, mai puţin eu care am întrezărit imediat pericolul. De ce m-am temut, nu am scăpat. Boşorogul a transpirat abundent şi a început să pută într-un mod feroce".


Aşa îi trebuie lui Halaicu! Să mă mai înjure el mult, că poate dau dispoziţie să se reducă numărul de 41-uri... În fine... Mă mai uit eu pe lista de jurnale hackerite şi dau de cel al lui Artistu'...

Artistu':

"Jurnalule, sal'tare,

M-am considerat mereu un om paşnic, băga-mi-aş #% în /%¤ lui Videanu să-l "#¤ în %& în cârcă. Cer eu prea mult? Am o bicicletă... Nu am pe unde să merg cu ea. Ne calcă maşinile ca pe şobolani. Unde sunt pistele alea promise? Până la urmă o să fac ca în sondajul de pe "antivideanu" şi o să vin cu bâta de baseball la primărie..."

Hă, hă, hă, ce să zic! Păi să vină. Am oamenii mei din SPP în permanenţă în spate. La nevoie îl pun şi pe Marcel să-l zgârie pe ochi. Mă rog... Că tot am văzut eu că se poate fura jurnalul omului, ce-mi zic? Oare Vanghelie a produs ceva? Produsese. Iată ce:

Vanghelie:

"Dragul, iubitul, secretul meu jurnal,

Doar cu tine pot fi eu însămi. Tu reprezinţi oaza în care incongruenţele atitudinii mele duplicitare dispar. Dar este nedrept să mă plâng. Singur şi conştient am luat decizia de a mă înfăţişa astfel în faţa poporului, când am intrat în politică. În faţa unui electorat tembel nu-ţi poţi permite luxul de a fi anacronic. Iubesc puterea mai mult decât vanitatea de a-mi etala intelectul. Am intrat în panică azi, când, într-o conferinţă de presă antivideanu era să-mi cadă lentilele de contact care îmi ascund albastrul pupilelor, făcându-le negre. Neglijenţa mea merge chiar mai departe. Uitându-mă în oglindă am constatat că mi se văd rădăcinile blonde ale părului. Le-am vopsit la repezeală cu rimel. Până şi crema autobronzantă dădea semne că se duce. Ce s-ar întâmpla dacă tenul meu de albinos ar fi dezvăluit? Va trebui să recurg şi la solar, pentru orice eventualitate. Chiar şi riscând un cancer. Dacă vrei să fii un cancer pentru alţii, trebuie să accepţi boala"...

Să-mi fut una! Nu am înţeles nimic şi m-a mai luat şi durerea de cap. Am ezitat pe urmă puţin şi, fie ce-o fi, am intrat pe jurnalul lui Băselu...

Băsescu:

"Măi, jurnal'le,

Acum sunt un om complet, hă-hă-hă! Când am plecat la Viena, anul trecut, sub pretextul că mă operez de hernie, am fost copleşit de gânduri negre. Dacă descoperă lumea că de fapt operaţia este una de mărire a ştromeleacului? Gânduri de om mic, cu dânsa mică... Am citit luni de zile, apoi, toate tabloidele, cu deznădejdea omului care îşi aşteaptă rândul la ghilotină. Mi-am dat apoi seama că nu trebuie să mă tem de nimeni şi nimic. Sunt omnipotent! Acum i-am sfidat pe toţi. Mi-am îngroşat din nou jucăria, de data asta în ţară şi cu pretextul unei tiroide umflate. Hă-hă-hă! Azi a mişcat pentru prima oară! Bine că am avut inspiraţia să tatuez ancora pe ea de când era încă amorţită. Mâine îl chem pe Videanu la Cotroceni şi să vezi futai! Prea îşi face de cap şi nu cotizează nimic şi la băiatu"...

Naşpa, aiurea, cam nasol... Sub 30 de milionaşe nu scap... Dar poate îi fâlfâi jurnalul asta pe sub nas şi se mai calmează... Oricum, tot trebuie să mă duc până la Cotroceni şi e o aglomeraţie pe Iuliu Maniu de ţi se acreşte!

Ce oraş insuportabil, cine mama dracului o fi primar? A, da...

22 iulie, Coasta de Azur...

11.34

Dragă jurnale, jurnaliştii români nu ştiu pe ce lume trăiesc...

Adineauri, de exemplu, când m-am trezit pe Coasta de Azur şi am deschis laptopul să citesc presa, nu mai conteneau ăştia cu articole despre caniculă şi temperaturi de 40 de grade Celsius...

Citesc un titlu: "Mor românii de cald"...

"Unde frate?", zic...

Mă întorc eu spre un grup de români, de la o terasă de pe plajă şi-i întreb:

"Voi muriţi de cald, mă?" Da de unde, nu aveau nici o treabă, erau cu berea în nas.

Flegmez eu pe un deget şi îl ridic în aer... Abia adia vântul şi nu puteau fi mai mult de 25 de grade... Păi atunci ce atâta agitaţie?

Citesc eu alt articol, cică: "Videanu se relaxează în concediu, în timp ce bucureştenii se topesc la 40 de grade"...

Păi sunt eu de vină că nu au descoperit şi bucureştenii concediul? Gata, m-am hotărât; când mă întorc în ţară organizez un concurs. Pe fiecare al 99.999-lea bucureştean care şi-a plătit taxele îl trimit în concediu la Polul Nord, pe banii Primăriei.

Mă am oricum bine cu o gaşcă de eschimoşi de când am fost eu într-o excursie de afaceri dincolo de cercul polar...

Eram într-o deplasare, în Islanda, şi m-am împrietenit cu un eschimoi, din ăsta, venit la shopping, care se tot plângea că, de când cu încălzirea globală, le picură tavanele igluurilor în cap...

"Tăticu", zic, "păi voi din ce construiţi igluurile alea?"

"Din zăpadă", zice.

"Păi sunteţi fraieri, mă", zic, "de ce nu le faceţi voi din marmură?"

De atunci tot export marmură de Ruşchiţa la preţul de cinci blane de urs polar metrul cub şi cumpără eschimoşnegii în draci...

Ia să dau eu un telefon să vorbesc cu omul, poate cumpăr şi nişte teren şi fac un hotel acolo pentru turiştii români...

12.37

Naşpa... S-au enervat eschimoşii! Cică de când au marmură în casă, se face condens şi tot alunecă. Vreo 25 şi-au spart capetele numai luna asta... A picat toată afacerea...

Ia să mai descurce bucureştenii şi singuri!

Un moment, sună telefonul...

Era Marcel, portarul, m-a rugat, când mă întorc, să aduc nişte prafuri de purici străineze, că cică e plină primăria de păduchi şi căpuşe...

He, he, he, păi cam e...

12.59

Am citit acum în Libertatea că sunt cel mai bogat primar din ţară, cu o avere de 130 de milioane de euro... Minciuni, numai minciuni!!!

M-am certat şi cu nevastă-mea, că ce am făcut cu restul banilor... Mă gândesc, când mă întorc, să fac o vizită pe la redacţia Libertatea, să le zic vreo două...

De fapt, ia stai aşa... Redacţia lor nu e pe lângă Pipera? Mamă, sunt nişte drumuri până acolo de ţi se taie cheful de viaţă. Se mai şi lucrează la pod... Şi asta cam de multişor...

Bucureştiul ăsta, ce oraş insuportabil... Cine mama dracului o fi primar? A, da...

4 iulie, cu artificii

+18

Hackerii noştri s-au întors din vacanţă şi ne-au aruncat grăbiţi în braţe ultima filă din jurnalul primarului nostru, Adriean Videanu. Apoi au dat fuga la farmacia din colţ unde s-au aprovizionat cu prezervative şi au ieşit la agăţat.

15.22

Dragă jurnale, am făcut sex, la mare, cu Elena Udrea!

Deja se împuţise treaba pe la primărie, toată lumea era în concediu, aşa că când să plec şi eu, m-am trezit că nu am şofer...

"Vă duc eu, domnu' Adriean", îl aud pe Marcel, portarul, că zice, aşa că îl trag de-o parte şi-l iau tare:

Zic: "Bă, Marcele, eu te iau şi-ţi plătesc şi camera de hotel, dar am şi eu o reputaţie... Ai încetat relaţia aia cu Ion, cum ţi-am zis?"

Zice: "Domnu' Adreian, între noi nu a mai rămas decât un borcan de zacuscă, pe care l-am păstrat ca amintire", şi când zicea treaba asta, îl văd că se apleacă peste masă şi o ciupeşte de cur pe Filisafta, femeia de serviciu, care debarasa atunci biroul de cafele.

"Bravo, mă, Marcele", zic, "aşa te vreau!" Şi ne-am tirat.

Ajunşi la mare l-am lăsat pe Marcel să care bagajele şi am întins-o pe plajă. Când, ce să vezi, Nuţi Udrea cu bărbac'su pe şezloangele de lângă mine.

"Cocoşel", o aud pe Nuţi că zice, "mi s-a golit paharul, fii şi tu drăguţ..." Şi după ce se cară bărbac'su îmi întinde un tub cu cremă şi mă pune să o frec pe spate.

Îi desfac eu sutienul şi înainte să o ung, întreb:

"Auzi, pisi, da' cu Tibi cum îţi mai merge?" "Secetă", o aud că zice, "e supărat cu fii-sa, nici nu se mai uită la mine. Dar tu cum te mai înţelegi cu nevastă-ta, Mioriţa?" "Dă-o dracului", zic, şi încep să o frec pe şale.

La un moment dat se prinde şi ea că o gâdilam mai cu subînţeles şi se întoarce. "Bibiloi",zice, "eu m-aş băga, dar după ce ai de-a face cu preşedinţi capeţi şi tu un fel de respect de sine..."

"Păi şi ce, eu nu sunt vicepreşedinte de partid", zic, "la o adică mă mulţumesc şi cu jumătăţi de măsură".

"Atunci, hai", o aud că zice şi îmi şopteşte numărul camerei de hotel.

O las eu să o ia în faţă, iar după cinci minute,când mă ridic, ce văd la beach bar... Cocoş şi Marcel sorbeau un cocktail din acelaşi pahar, cu două paie.

"Ce faceţi, bă!", zic.

"A, uite, vorbeam cu flăcăul tău", zice Cocoş, "m-a invitat la el să îmi dea o zacuscă, deci o las pe Nuţi în grija ta".

"Băi, Marcele", îl iau eu pe portar mai la o parte, "nu ziceai, dom'le, că acum îţi plac femeile?"

"Domnu' Adreian", zice, "eu iubesc omul, nu sexul lui".

"Eu viceversa", zic, şi îi dau dracului.

Nici nu apuc să păşesc în camera de hotel, că mă trezesc cu Nuţi că îmi pune piedică şi mă aruncă în pat. Pe urmă se dă doi paşi mai în spate, face roata şi cu un salt - triplu şurub - mă încalecă.

"Bebişor", zic, "eu nu am probleme cu mijlocul, pot să stau şi deasupra"...

"Niciodată", o aud că zice, şi pe urmă să te ţii!... După trei minute eram mort în păpuşoi...

"Puţin, foarte puţin", zice.

"Păi mă scuzi", zic, "când nu ai alcool la bord eşti mai expeditiv, te-ai obişnuit prost cu Tibi..."

În aceeaşi seară, numitul Tibi mă cheamă la el în viluţa de la mare. "Adreane", îmi zic, "te-a mâncat, eşti mâncat... La ce te aşteptai"...

Când ajung eu acolo, Tibişorul era în lacrimi, cu trei picături rămase în sticloanţa de Chivas...

"Adreane, dragă, futu-le neamu-n cur de femei!", zice.

Tocmai mă gândeam pe unde să scot cămaşa, când scoate o poză cu fii-sa şi zice: "Ţigănuşu lu' tata, mă face de ruşine..."

Am băut cu el până dimineaţă... Pe urmă l-am sunat pe Marcel şi l-am pus să mă conducă până la hotel. Când să scoată cheia de contact din buzunar, îi cade pe jos un tub de cremă asemănător cu ăla cu care o unsesem eu pe Nuţi.

"Ăsta de unde e, bă!", zic.

"Mi l-a dat domnu' Cocoş să-l păstrez eu pentru viitor", zice.

Nu am mai zis nimic. A doua zi m-am întors în Bucureşti, unde mă aştepta Vanghelie cu scandalul în birou.

Dar despre asta în filele următoare de jurnal...

29 mai

Hackerii noştri s-au văzut cuprinşi de plictiseală, noaptea trecută, şi, puşi faţă în faţă cu computerul, au facut rost de ultima filă din jurnalul primarului nostru Adriean Videanu. Somnoroşi şi căscători ne-au trimis-o azi dimineaţă, iar noi o postăm acum pentru publicul avid să cunoască gândirea intimă a acestui mare om...

12.53


Dragă jurnale,

S-a întors lumea cu fundul în sus!!! Dar să o luăm cu începutul...

Am venit azi dimineaţă la muncă plin de draci, după ce o jumătate de oră am fost împotmolit într-o intersecţie cu un semafor defect. Intru eu în curtea primăriei şi încep să claxonez, dar portarul Marcel făcea pe surdul...

În sfârşit apare şi el, şi, când să îi dau cheile maşinii ca să o parcheze, văd că avea palmele pline de lipici...

"Tăticu'", zic, "nu ştiu ce faci tu în ghereta ta de portar, dar cam intru la bănuieli... Pun pariu că Hustlerele alea pe care ţi le-am dat să le arunci nu au ajuns nici până acum la coşul de gunoi, sau vrei să verific?"

Îl văd pe Marcel că dă din umeri. Zice: "Domnu' Adriean, veniţi la mine în gheretă şi căutaţi..."

Acum nu aveam eu chef de inspecţii, dar pe mine când mă dă cineva dracului îl urmăresc până în pânzele albe!

Intru eu în ghereta lui Marcel şi ce văd pe perete... Proaspăt lipit - dita mai afişul cu un bărbos. Uite, l-am şi scanat...


"Cine mai e şi ăsta, bă Marcele", zic.

"Păi cum, nu ştiţi?" zice, "e cântăreţul meu de suflet, om bun, are concert acum pe Lia Manoliu! Nu ştiţi că v-am cerut şi eu două bilete, alaltăieri?"

Mi-aduc eu aminte că am semnat ceva în sensul ăsta, cu un concert, şi nici până acum nu s-a simţit nimeni cu o cinste... Când să ies, dau peste biroul lui Marcel şi cade din el un teanc de reviste.

"Te-am prins, marţafoiule", zic, dar când mă uit pe ele, în loc de Hustelre şi Playboyuri văd doar reviste de culturism cu malaci unsuroşi... Mă uit eu la Marcel de sus până jos şi tot uscăţiv şi jigărit ca un catâr de povară îl văd.

"Tăticu'", zic, "mai pune şi tu în practică ce citeşti acilea, nu doar te benocla".

În sfârşit intru eu în birou şi când mă văd cu google-ul în faţă, ce-mi zic: "Ia să dau eu o căutare cu George Michael.

Să se rupă scaunul cu mine! Dădusem Lia Manoliu pe mâna unui spatist!...

Aşa am o boală pe ăştia, de când am fost eu prima oară în America, pe la începutul anilor '90...

Mă cazasem la Las Vegas şi în prima noapte am fost să văd şi eu un meci de box.

Ţineam cu albul, un tip care semăna cu Bruce Willis, dar negrul părea că o să câştige. Când mă resemnasem eu cu gândul, poc îi păleşte albul una de rămâne ăla lat. Cică a şi răposat pe urmă...

A doua zi, mă plimbam pe străzi şi zic să intru într-un magazin de suveniruri...

Nimeni la tejghea...

Zic eu hello, dar nu răspundea nimeni... Când să plec, mi se pare că aud nişte voci la subsol.

Cobor eu scara, şi ce văd... Un malac îmbrăcat în latex, atârnat în lanţuri. Lângă el o uşă crăpată, de după care se auzea o muzică ciudată şi nişte gemete...

Arunc o privire şi mi se face rău. Doi albi futeau în cur un negru cu căluş la gură...

"Tăticu'", îmi zic, "locul ăsta nu e de mine"...

Urc eu scările şi după tejghea pe cine văd... Boxerul de noaptea trecută, de semăna cu Bruce Willis, umbla pe la lucruri...

Întâi ia o bâtă de baseball, se uită lung la ea, pe urmă pune mâna pe o drujbă, se joacă puţin, iar în cele din urmă scoate o sabie de samurai şi se repede la subsol...

În drum îl acostez şi îi bat obrazul:

"Bravo, dom'le" zic, "ăia se babardesc la popou, iar tu le furi din magazin! Uite aşa se duc de râpă marile civilizaţii..."

14.51

Îmi amintisem eu de toate astea şi când trag aer în piept să mă reculeg, simt un damf de Carpaţi şi rom de bodegă...

Era Marcel, se aşezase picior peste picior pe un fotoliu şi se uita la mine.

"Ce e, tăticu'", zic.

"Domnu' Adriean", zice, "vă mai amintiţi ce mi-aţi promis când aţi venit la primărie. Vorbisem şi cu domnu' Traian, dar el a plecat... Mă însuraţi şi pe mine?"

"Oho", zic, "felicitări, mă băiatule, păi era şi timpul! Viaţa asta a ta, fără jugul căsniciei, nu prea te prinde. Cine-i norocoasa?"

"Ion", zice.

"Care Ion, bă!", zic.

"Ion, ăla de la întreţinere, care vă repară matale aerul condiţionat când se strică..."

"Bă tu eşti nebun!", zic.

"De ce domnu' Adriean", zice, "că e băiat bun, face nişte zacuşti senzaţionale..."

L-am dat eu afară din birou, am ras trei diazepame şi m-am hotărât să mă tirez.

Când ies în curte şi mă arunc în maşină, îl aud pe Marcel:

"Staţi aşa domnu' Adriean, că vă ajut eu să daţi cu spatele"...

În drum spre casă numai afişe cu George Michael pe toţi stâlpii. Mă uit eu la ele, şi când să mă fure peisajul, mai să mă dau cu capul de volan.

Îmi tăiase unul calea.

Dom'le ce oraş insuportabil, cine mama dracului o fi primar aici? A, da...

21 mai

Hackerii noştri sunt beţi muci în momentul de faţă, pentru că au sărbătorit toată noaptea performanţa de a pune mâna pe ultima filă din jurnalul intim al primarului nostru, Adriean Videanu. Iată în continuare roadele muncii lor...

11.23

Dragă jurnale,

Încep să ma conving pe zi ce trece că România şi Bucureştiul nu mă merită...

De o săptămână încoace îmi crapă obrazul de ruşine.

Dar să o luam metodic.

În primul rând, Sampling Bucharest, de la Viena, a fost un fiasco. Încă din prima zi, românii mei au reuşit să mă facă de cacao în faţa primarului vienez, Michael Haupl.

Mă scosese omul la o plimbare prin oraş, cică să admirăm reperele. O luăm noi pe jos, că doar era primăvară, şi când să traversez, calc direct în dita mai balega de cal.

"Bă, Michaele", zic, "nu am vrut să îţi spun până acum, dar musteşte de căcat oraşul ăsta al tău! Îţi recomand eu o firmă de gunoieri dacă vrei".

Îl prinsesem pe austrian la faza asta, dar nici el nu s-a dat bătut. Îl văd că ia o balegă în mână şi îşi bagă nasul în ea.

"Mmmm", face ăla, "nu dom'le, că ăsta e farmecul orăşelului nostru, caleştile cu cai vienezi. Ăsta trebuie să fi fost un mascul alb, de patru ani..."

Pe urmă a început să se laude el că e zoolog de profesie şi să mă întrebe de faimoşii câinii din Bucureşti. "Tăticu'", îmi zic eu în gând, "dacă îţi bag o bucată în mecla aia de nemţălău o să audă câinii din Giurgiu!".

Mai mergem noi ce mai mergem, când ce îmi văd ochii... Nişte poliţai austrieni cafteau nişte violonişti pe stradă.

"Her Haupl", zic, "păi la noi în Bucureşti fenomenul infracţional e în scădere..."

Nu apuc însă să termin că îl aud pe unul din ăia caftiţii că ţipă pe româneşte: "Au, nu da nene, mânca-ţi-aş puţica ta de teuton!" Erau cerşetori români, uite, le-am făcut şi o poză...




"Bă, futu-vă paştele, dumnezeii şi cristoşii mamii voastre", le zic eu, "nu vă mai ajunge Lipscaniul, aţi venit aici după mine?" "Că nu nene", zice unul, "suntem muzicanţi români, am venit la târg, la Sampling Bucharest să facem schimb cultural..."

"Băi şmenarule", zic, "tu crezi că poţi să-i vinzi botanistului castraveţi? Ştiu eu ce schimburi faci tu aicia, că până la urmă şi cultura e pe bani..:"

I-au băgat până la urmă în dubă şi eu mi-am reluat plimbarea cu Haupl.

Acuma aşa îmi crăpa obrazul de ruşine, încât mi-am zis să îl pasez la primarii de sectoare şi eu să mă duc şi să mă îmbăt de unul singur la hotel. O cotim noi spre clădirea unde se ţinea Sampling Bucharest, când, la o terasă, ascunşi după vreo 16 halbe de bere, pe cine văd - Poteraş, Chiliman şi Inimăroiu, şpriţuiau şi puneau piedici la chelneriţe...

"Bravo, domnilor", zic, "dar parcă era vorba că staţi de vorbă cu investitorii, la târg..."

"Ce investitori, bă", zice Poteraş, "că în 15 minute cât am stat acolo nu a venit nici unul..."

Până la urmă nu am mai avut ce să zic, şi l-am luat pe Haupl la sentiment. "Auzi Michaele", zic, "ia dă-l dreacu de târg şi de oraş şi ia-mă şi pe mine la cumpărături... Fac cinste".

Am stat la cutie cât a mai durat treaba la Viena şi m-am întors în ţară exact când era referendumul în fierbere.

Nu apuc să cobor bine din avion, că îmi dă Tibi beep. Îl sun înapoi şi cum îl aud îmi dau seama că era cam la a doua sticlă de Chivas...

"Băi dragule", zice, "ruşii cum mama naibii trag cu rachete de argint în nori şi opresc ploaia şi ţie puţin nu îţi pasă că sâmbăta asta, când se votează, o să fie rupere de nori!" "Hai băi Tibi", îi zic, "acum drept cine mă iei, Romica Jurcă?"

S-a supărat nebunul, a început să înjure şi a închis. L-am mai sunat eu de vreo cinci ori, dar îmi dădea reject...

A doua zi, după ce trecuse referendumul, dau să-l pup la Modrogan, dar îl văd că se fereşte.

Pesemne că nu era atât de mucificat încât să fi uitat ce i-am zis...

"Ştii ce, tăticu", îmi zic, "eu îmi bag picioarele şi mă duc la meci!" Oricum mă invitaseră ăştia de la Dinamo să le dau medaliile de campioni la "spartani". Se termină meciul, (au mai luat şi ăia bătaie...) şi când cobor pe gazon încep suporterii să mă huiduie. Nu mai înţeleg nimic, ce le-am făcut eu lor. După aia mă ia Borcea de-o parte:

"Ce-i frăţioare", zice, "tu pui botu la ăştia?" Nu am mai zis nimic, dar i-am bătut obrazul. Adică eu le-am dat Lia Manoliu să joace pe el, şi ei nici până acum nu s-au simţit cu ceva...

Duminică m-am dus şi eu la Formula Trei. Mă sunase Tibi să mergem împreună şi nu puteam să ratez...

Era omul binedispus aşa că ne-am pupat şi am dat-o la pace. Nu am putut să fac însă nici un pas, că mă opreau spectatorii cu bancuri.

"Videne, ştii de ce nu a câştigat câinele cursa? Că a plecat mai devreme... Videne, ştii de ce au dat câinele afară? Că nu a respectat steagul galben..."

Ce câine, ce mama dracului vor ăştia să spună...

În sfârşit, vin azi dimineaţă la muncă şi îl văd pe portarul Marcel cu un rânjet larg pe faţă.

"Ce te râzi, bă", zic.

"Dom'le", zice, "mă bucur şi eu de o zi frumoasă de primăvară în oraşul meu. Uite ce arome, ce răcoare de la ploaia de aseară. Să tot trăieşti!"

"Marcele", zic, "te-aş pupa pe gură, nu-i aşa că e un oraş frumos?"

"Dom'le", zice, "frumoşi sunt copacii, boscheţii, florile, păsărelele, oraşul în sine e de căcat..."

Mă uit eu în jur şi-mi dau seama că avea dreptate...

Ce oraş insuportabil, cine mama dracului o fi primar aici? A, da...

10 mai

Hackerii noştri nu dorm, nu mănâncă, nu respiră şi nu se duc la veceu. În schimb sunt vigilenţi şi reuşesc, iată, să pună mâna pe o altă filă din jurnalul intim al primarului nostru Adriean Videanu...

12.22

Se dovedeşe iar că nu pot să mai am încredere decât în mine însuşi...

După zile întregi în care am tot dat căutare pe Google cu "buchet de penisuri" şi mi-a apărut de fiecare dată "Blogul bucureştenilor exasperaţi" la prima căutare, oamenii mei m-au anunţat că în sfârşit au dat de Halaicu, Antivideanu, Mioara Mantale, Andrei ză Artist, Cronicaru şi Fănel.

Eram la mine în birou şi l-am pus pe portarul Marcel să îi aducă unul câte unul. Zic: "Halaicu primul, tăticu, că vreau să i-o trag cât sunt încă freş..."

Iese Marcel şi văd că intră pe uşă un bătrânel îmbrăcat prost, dar cu haine de firmă care se tot uita la ceas... "Bă Videne", zice, "mai vopseşte şi tu birourile p-acilea, că faci instituţia de bahaus..."

"Tu cine te crezi mă", zic, "ne tragem de şireturi acum, da ce, am păzit porcii împreună în Videle?..." Tocmai atunci intră Nuţi pe uşă cu două cafele şi îl văd pe moş că o ciupeşte de cur... Zice: "Ce mai faci, fă, fătucă, m-ai uitat?" La care Nuţi zice: "Hi, hi, hi, nu domnu' primar..."

Îmi trece mie atunci un gând prin cap şi ies din birou. "Bă Marcele", zic, "de unde ştie boşorogul ăsta cine e Nuţi şi se poartă de parcă ar fi la el acasă?" "Păi nu a fost şi el primar aci?", zice.

Mă întorc eu în birou şi constat că moşul intrase pe site-uri porno şi nu mai ştia să iasă. "Bă", îmi zic, "ăsta e alt Halaicu decât ăla care scrie porcării. Plus că nici nu prea le are cu computerul..."

Îl dau eu afară şi în locul lui intră chiar Mioara Mantale, prefecta.

"Bebişor", o încerc eu, "cum pot să îl setez şi eu permanently offline pe Tibi la messenger, că mă tot disperă cu IM-uri..." Aia cască ochii la mine şi zice: "Pula mea, eu de unde să ştiu. De asta m-ai chemat?"

Văd eu că nici asta nu are talente de bloggeriţă, asa ca o dau la întors. "Nu bebişor", zic, "vroiam să te scot la o cafeluţă!" Am dres-o eu cât de cât, da gagica tot a ieşit drăcuind din birou.

"Băi, nene", îmi zic, "ăştia îşi bat joc de mine".

Tocmai atunci intră Marcel în birou, ducându-l de braţ pe Cristian Ţopescu.

"Ce faci, bă!", zic. "Păi vi l-am adus pe Cronicaru'. Nu e el cronicar?", zice Marcel şi îl aruncă pe Ţopescu în fotoliu. Mamă, a prins ăla o limbariţă, de m-a căpiat. Că de ce nu refac hipodromul din Bucureşti, că ce gânduri am cu pistele pentru biciclişti, că sportul şi mişcarea sunt vitale unei societăţi sănătoase...

"Maestre", zic, "nu v-am chemat aici în audienţă, ci ca să mă mai uit aşa la dumneavoastră că sunteţi om bătrân şi nu se ştie când dispar valorile... Auziţi", zic, "da cronicile alea ale matale le scrii în Times New Roman sau în Ariel?"

"Ce Ariel, dom' primar", zice, "mie nu îmi vin gândurile decât pe hârtie".

Bă, nici cu ăsta nu o nimerisem, dar până să le zic eu ceva de dulce la oamenii mei, văd că intră vreo 12 bărboşi amărâţi şi nespălaţi în birou.

"Bă Marcele", zic, "tu te-ai ţicnit! Cine sunt ăştia?"

"Artişti, domnu Adriean", zice, "şi îi cheamă pe toţi Andrei..."

"Bă", mă înfig eu în ei, "care mă înjuri mă pe bloguri?!" Se uită ăia unul la altul şi dau din umeri. Văd eu că fac pe neştiutorii, aşa că o iau pe ocolite.

"Ce sentimente artistice vă trezeşte vouă expresia buchet de penisuri?", zic.

"Nu ştim nene", zic ei, " că noi suntem artişti plastici. Auziţi, cu cât mai daţi marmura?..."

Nici ăştia nu erau ăia buni. Îi dau eu afară şi când mă uit mai atent pe coridor, îl văd pe Marcel că abia îl ţinea să nu cadă pe un tataie beat muci.

"Ăsta cine mai e, tăticu", zic. "Fănel", zice Marcel.

"Ba să am pardon, eu sunt Fănuş", zice tataia, "Fănuş Neagu, scriitor şi publicist..."

"Şi ia zi Fănel, Fănuş, când mă înjuri pe Internet ce combinaţie de taste bagi ca să o faci cu diacritice?"

"Dom'le", zice, "eu nu scriu decât după ce beau, iar după ce beau sunt prieten cu toată lumea. Da de ce m-aţi chemat aici, îmi daţi un premiu, sau măcar un păhărel?"

I-am făcut vânt şi lu ăla şi l-am trimis pe Marcel să îmi ia nişte aspirine.

"Cum domnu Adriean, da nu staţi de vorbă şi cu Antivideanu?", zice.

"Adu-l încoace", zic. "Nu", face Marcel, "că trebuie să îl alegeţi..."

Când mă uit eu în curte, un porcoi de oameni, să tot fi fost vreo 200...

"Cine sunt ăştia, bă?", zic. "Păi antivideni", zice Marcel, "de azi dimineaţă umblă oamenii matale pe străzi şi întreabă lumea dacă sunt pro sau anti Videanu. P-ăia care sunt anti îi aduc acilea".

L-am pus pe Marcel să tragă maşina prin spate şi m-am tirat acasă, unde scriu rândurile astea înainte să trag un pui de somn.

13.01

Tocmai visam că pozam pentru o statuie nud-ecvestră cu mine din marmură roz când m-a trezit un claxon. Dormi dacă poţi în zgomotul oraşului ăstuia insuportabil. Cine mama dracului e primar aici? A, da...

1 mai

Hackerii noştri sunt în continuare vigilenţi şi au reuşit să preia o nouă filă din jurnalul intim al primarului nostru, Adriean Videanu. Aflaţi în continuare cum un buchet de penisuri îi dă bătăi de cap edilului, cum Tibi continuă să abuzeze de amabilitatea domnului Adriean şi ce aventuri a trăit Videanu în timpul călătoriilor sale în Orientul Îndepărtat...

11:25

Mi se întâmplă adesea să aud nişte cuvinte sau expresii pe stradă şi să îmi rămână în cap.

Zilele trecute, de exemplu, mergeam eu liniştit spre Primărie, când, dintr-un autobuz Mercedes 336, la Cişmigiu, văd un cuplu de tineri că cade printre uşile de la mijloc. El nervos, roşu la faţă, zice: "Mamă ce frecuş de penisuri în aglomeraţia asta!" Ea, mototolită, vai de capul ei, zice: "Ia ţine tu buchetul ăsta de flori pe care mi l-ai dat, cât mă aranjez eu".

De atunci tot îmi sună în cap astea două cuvinte, penisuri - buchet, buchet - penisuri.

Adineauri, când deschid eu calculatorul şi îmi apare Google-ul în faţă, ce îmi zic? Ia să dau eu o căutare cu "buchet de penisuri". Care e primul lucru care îmi apare?.. Cică - "Blogul bucureştenilor exasperaţi"...

Băi, eşti nebun!? Cetăţenii mei exasperaţi!?

Citesc eu ce citesc la el, scira unul Halaicu acolo de aglomeraţii, praf, mizerie, lezbiene în tramvaiul 41, dar avea un stil de nu-mi dădeam seama dacă mă înjură sau mă laudă.

Pe urmă citesc comentariile (cam puţine), unde chiar mă înjura lumea, tot felul de ciudaţi, Andrei ză Artist, Fănel, Cronicaru...

Am dat un telefon la oamenii mei şi i-am informat: "Tăticu, din pământ din iarbă verde, mi-i scoateţi pe Antivideanu, Halaicu, Mioara Mantale, Andrei ză Artist, Fănel şi Cronicaru ăştia şi mi-i aduceţi aici!" Să văd ce-o mai ieşi şi din asta...

13:33

Ajung eu azi la servici şi, cum mă vede, portarul Marcel începe să se crucească. Zice: "Cum domnu' Adriean, nu sunteţi în concediu de 1 Mai?" "Tăticu", zic, "şefu e şef şi pe veceu şi de sărbători şi trebuie să dea un exemplu în ceea ce priveşte munca! Şi în plus numai fraierii îşi iau concediu în perioada concediilor".

Ştiu eu ce ştiu... Nu am mai plecat în vacanţă în perioada vacanţelor de când am păţit-o la Crăciunul anului 2004, când eram în Inula Java, din Indonezia.

Mă pilisem serios de Ajun şi dormisem până mai târziu. Când mă scol într-un final şi dau să cobor spre plajă, văd o apăraie şi nişte inundaţii de se auzeau orăcăind broaştele.

Pun mâna pe telefon şi îl sun pe directorul de la Apanova. "Tăticu", zic, "nu investiţi şi voi prin Asia de Sud-Est, că au şi ăştia nişte canalizări de să te caci în ele!"

18:55

M-a sunat iar Tibi pe la prânz, cică să mai stăm şi noi la un pahar de vorbă, să punem ţara la cale. Zice: "Da nu la Golden Blitz, că dacă stau cu Cotroceniul în ceafă, simt că mă ia cu fierbinţeli. Hai la un restaurant chinezesc, japonez ceva..." Îl pun pe Marcel să tragă maşina la scară şi mă reped.

Dom'le ce străzi libere, ce trafic puţin de 1 Mai. Cine zicea că nu se poate circula în Bucureşti?... Ajung eu acolo şi văd că Tibi mi-o luase înainte şi răsese deja juma de ceaşcă de cafea şi vreo trei halbe de sake.

Zice: "Uită-te şi tu, domnule, ce fac pesedeii ăştia, dau mici şi bere la lume. Şi tu le dai autorizaţie..."

Zic: "Stai tăticu liniştit că inspectorii sanitari sunt în vacanţă şi cine ştie ce au pus ăştia în carnea de mici. Dacă nu se umpluu spitalele şi le iese lor pe nas pomana, să-mi zici mie cuţu".

Pe urmă ne-am pus noi pe băută, dar parcă nu îmi pria. Mi-am amintit că nu îmi plac localurile astea asiatice de când am fost ultima dată în Japonia.

Intrasem şi eu ca omul într-un local din Tokyo şi totul mergea bine, băututa era bună, cânta o formaţie de patru japoneje cântece din anii '50, '60, '70, '80, dansau japonejii cuminte pe un ring...

Când din senin apare o lungană blondă, îmbrăcată toată în galben, cu un dita mai cuţitul într-o mână şi cu o femeie în cealaltă.

Strigă ea ceva în japonejă şi de la un balcon apare o altă fătucă, îmbrăcată în chimono, cu bujori în obrăjori, de ţi-era mai mare dragul să te uiţi la ea.

Nu apuc eu să mă dezmeticesc, când lungana blondă face o dată cu cuţitul "hârşti" şi îi taie o mână lu aia de o ţinea aproape.

Pe urmă se întoarce spre noi şi ne zice: "Cine n-are treabă să se care!"

Mă ridic eu şi o iau spre ieşire, dar când trec pe lângă ea, zic: "Duduie, păcat de tine că nu ai învăţat bunele maniere până la vârsta asta. Cu japonejii mai treacă meargă, dar cu europenii în vacanţă ce ai?!"

Am mai stat eu cu Tibi cât a mai ras încă trei carafe de sake, dar când l-am văzut că îi dau lacrimile şi mă ia cu "dragă Adriene" m-am făcut că mă sună cineva şi am întins-o.

21:22

Aşa trafic mişto mai rar în drumul spre casă. Am riscat chiar şi am făcut o scurtătură pe Podul Grant. Când ajung pe el, nişte vălurele în asfalt de mi s-a scuturat mătreaţa.

Ce oraş insuportabil, cine mama dracului eu primar aici?! A, da...

26 aprilie 2007

10:33

Dragă jurnalule!

Tibi a luat-o razna de câteva zile, mă disperă cu telefoanele şi pretenţiile lui. Ba aranjează-mi un miting în Piaţa nu ştiu care, ba mută-l în Piaţa nu ştiu cum. Nu mai are omul linişte cu el. Adineauri iar mă luase la telefon cu planurile lui de 1 Mai, că să începem campania şi să organizăm un grătar cu poporul. Dar ce sunt eu, dom'le, ospătar?

Noroc că am auzit nişte râgâieli ciudate pe coridor şi i-am zis că trebuie să închid, că ascultă lumea pe la uşi.

M-am ridicat şi când am deschis uşa biroului era cât pe-aci să mă împiedic de o mogâldeaţă. Era Ludovic Orban, beat muci mergând în patru labe pe holul Primăriei.

"Ce faci bă, nenorocitule", zic, "ai venit să tragi cu urechea?!"

Ăla s-a uitat la mine de parcă m-ar fi văzut în triplu exemplar. Zice:

"Aoleu, iar am nimerit prost. Unde dracu' e Ministerul ăla de Transporturi?"

Zic: "Nimereşti şi tu, Ludovice, drumul ca măgarul învăţat prost. Vezi că îl pun pe Marcel, portarul, să te dea afară în şuturi!"

Mă uit eu mai atent la Ludovic, văd că îl podidesc lacrimile:

"Bă, Adriene", zice, "dă-o naibii de opoziţie, nu vrei să radem şi noi nişte beri, că cândva eram prieteni, înainte să îţi croieşti drumul în politică făcând genoflexiuni în faţa ştim noi cărui Licurici".

Ce-i drept aş fi fript nişte Carlsberguri, dar pe urmă mi-am amintit că are Ludovic ăsta nişte gusturi la spelunci ieftine, de te sperii. Bodegă mai urâta ca aia unde m-a dus el ultima oară nu am mai văzut decât când am călătorit eu acum câţiva ani în Mexic.

Închiriasem o maşină şi conduceam spre Acapulco, când m-am oprit într-un orăşel cam prăfuit să îmi potolesc setea. Am intrat într-un bar şi am luat o bere, de mi-a ieşit pe nas, pişat curat...

Dau să îi zic ceva barmanului, dar era ocupat cu un individ cu ochi bulbucaţi care îi spunea un banc cu un client care intră într-un bar şi pune pariu cu barmanul că poate să se pişe de la trei metri într-o halbă fără să păteze pe jos.

L-am lăsat în pace şi când am ieşit, m-a acostat un găligan tuciuriu, lăţos şi cam nespălat, cu o cutie de chitară în mână.

Zice: "I'm looking for a man who calls himself Bucho..."

"Băi Muceo!", zic, "tu te-ai uitat la mine, am eu meclă de mexican? Întreabă şi tu un băştinaş..."

L-am lăsat până la urmă pe Ludovic în pace şi l-am chemat pe Marcel.

"Tăticu", zic, "ia de-aici 50 de bani şi dă-l pe ăsta afară".

Se uită Marcel lung la monedă, şi-l văd că scoate o bancnotă de un leu şi zice:

"Luaţi de-aici domnu primar, dacă n-aveţi mărunt..."

"Nu, bă", zic, "tu zgârie-i maşina cu banu ăsta şi ne înţelegem noi pe urmă..."

13:47

Veşti bune! Pe 15 mai mă car din Bucureşti, la Viena. Am organizat o întâlnire cu oamenii de afaceri străinezi şi un târg de promovare turistică a capitalei.

Sper să îi expediez repede pe investitori, deşi nu trag mari speranţe. Ăştia parcă nu ar fi dat şpagă în viaţa lor pentru o licitaţie, trebuie să le explici totul ca la copii mici.

Dar după ce scap de ei, fac şi eu o plimbărică. Sper totuşi să nu păţesc ca data trecută când am fost în Viena.

Mergeam şi eu ca omul, când mă acostează o şatră de lăutari.

"Băi băieţi", zic, "v-aţi găsit naşul!"

"Aoleo", zice, "sunteţi român, vă invităm pe la noi, tocmai puneam de un grătar".

Mă duc eu, apuc un ciortănel, încep să mănânc, dar nu ştiu ce avea curcanul ăla, că era cam dubios la gust. M-am tirat repede şi am luat-o pe Dunăre în jos, cu gândul să dau grăunţe la lebede.

Să mor dacă am văzut vreuna!!! Sper ca de data asta să găsesc...

15:22

Îm sfârşit, oamenii mei au dat de urma funcţionarului ăluia care m-a trecut Adriean în certificatul de naştere, în loc de Adrian.

L-au adus la mine în birou, vai de capul lui, un moşneag trecut de 100 de ani...

"Bă, futu-ţi dumnezeul, paştele şi cristoşii mă-tii", zic, "de ce nu ţi-ai văzut de treabă cum a trebuit?!"

Ăla pune o mână la ureche şi zice:

"Hă?"

Repet eu, dar moşul tot făcea pe surdul. Până la urmă pun mâna pe o foaie de hârtie şi îi scriu.

"De ce ai scris, bă, Adriean în loc de Adrian?"

Ăla pune şi el mâna pe hârtie, dă din umeri şi scrie:

"Pulea mea..."

Iau iar hârtia şi scriu:

"Ştii casa aia naţionalizată în care stai tu? A fost revendicată. De mâine te muţi".

Când a citit moşul, a leşinat. Am chemat salvarea, dar a venit abia după două ore, cică nu a avut loc în trafic. În fine, l-au pălmuit pe moş, şi-a mai venit ăla în fire, pe urmă îl văd că se uită peste umărul doctorului. Zice:

"Ce scrieţi acolo, reţetă?"

"'Dea"...

"Nu vreţi să treceţi şi o Viagra..."

21.19

Am ajuns acasă după două ore de condus prin Bucureşti. De unde mama naibii e aglomeraţia asta, frate, ce oraş insuportabil!

Cine dracu e primar aici? A da...

Senzaţional, Adriean Videanu se dezvăluie

Datorită capacităţilor de hackeri ale administratorilor acestui blog, jurnalul senzaţional de banal al primarului nostru, Adriean Videanu a fost interceptat şi va fi redat în postările viitoare.

Staţi pe recepţie!