Zi zău cu limba scoasă, Videne

Primarul nostru, Adriean Videanu, s-a întors ieri de pe Coasta de Azur în Bucureşti, plictisit, cu nara încreţită a scârbă şi mai ales morocănos că a fost chemat inutil.

În tuaregul cumpărat de stat pe banii noştri pe care el îl conduce relativ ilegal, aerul condiţionat bătea probabil cu mult spor, astfel că Videanu şi-o fi pus întrebarea legitimă: "unde mama dracului sunt celebrele 41 de grade Celsius pe care trebuie să le gestionez".

Ajuns la primăria sa plină de purici, păduchi şi alte căpuşe, domnu' Adriean a organizat o conferinţă de presă în care s-a plâns că bucureştenii sunt nişte plângăcioşi.

„Am monitorizat toate activităţile impuse prin instituirea Codului Roşu. Ca o concluzie: în Bucureşti nu sunt evenimente deosebite, chiar dacă temperatura arată astăzi, la prânz, 35-36 grade”, a spus Videanu, citat imediat de toate ziarele, adăugând apoi că nu se impunea instituirea codului roşu.

Zi zău cu limba scoasă, Videne, chiar au fost 35 de grade, ieri, în Bucureşti, la prânz? Păi dacă era aşa, te asigur că jumătate dintre bucureşteni umblau cu pulovere pe ei, iar cei mai friguroşi îşi luau mănuşi şi fulare...

Sau erau 35 de grade în tuareg? Pentru că la nivelul asfaltului de lângă bordurile pe care le-ai schimbat cu atâta sârg erau vreo 55, pe puţin.

Şi chiar nu au fost evenimente deosebite? Dar ăia 200 de bucureşteni care au leşinat pe străzi şi cei 30 care au răposat de cald ce-au reprezentat pentru tine, evenimente obişnuite?

Am auzit că te-ai mai plâns că nu există proceduri pentru gestionarea unor situaţii de acest gen. Dar treaba ta, ca primar care este? Să cumperi autobuze Mercedes pe mult mai mulţi bani decât ar costa ele, dar să faci, totuşi, economie la aer condiţionat?...

Pe de altă parte te înţeleg, ţi-am stricat concediul doar ca să vii aici şi să te uiţi cum pică fraierii ca muştele, fără să poţi face nimic pentru ei, din lipsă de proceduri.

Mai ai câteva zile de vacanţă rămase, eu zic să profiţi de ele şi să ne laşi pe noi în întunericul penelor de curent.

Oricum, azi, când se anunţă 39 de grade, după sistemul tău de calcul ar fi de fapt vreo 19 - 20...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

Eu nu sunt copac, bă! Sunt un "Ent"...

Am recitit unele postari ale acestui blog şi am ajuns la concluzia că suntem nişte pesimişti plângăcioşi.

Vai că Videanu nu ştiu ce, vai că nu sunt parcari, vai că avem un oraş prafuit, vai că mori strivit şi fiert în tramvai, vai că pute şi e mizerie...

Scârţ, doamnelor şi domnilor!

E drept, ai înghiţit un kilogram de praf mergând prin centru, ai trecut pe langa un infarct miocardic înjurând trei ore în trafic, ai mirosit 40 de minute subraţul nespalat timp de 40 de zile al unui cetăţean în autobuzul 331, era să te calce o Dacie pe trotuar condusă de un individ ce tocmai citise în ziar că domnul primar Adriean Videanu este în concediu, dar ce contează...

Iată că a venit seara, traficul s-a potolit, nu e nici cald şi nici răcoare, mergi pe o străduţă liniştită şi copacii proaspăt înfloriţi te mângâie cu mirosul lor ca un balsam. Eşti singur cu gândurile tale, un om liber cu aspiraţiile şi visele sale, care dintr-o dată se simte prieten cu oraşul său... Ce se mai poate întâmpla?

Păi de exemplu să îţi cadă un copac în cap! Ei, ce ziceţi de treaba asta?

Bucureşti, colecţia primăvară - vară

Colecţia primăvară-vară a Bucureştiului se vrea a fi una înfloritoare, exuberantă, pe un fundal gri-cenuşiu de bloc cu graffiti, realizându-se astfel un contrast provocator, dar nu lipsit de şarm (foto jos).

Moda acestui anotimp este îndrăzneaţă, nu cunoaşte limite sau bariere. Se remarcă prin încălcarea regulilor, fie ele şi de circulaţie. Graniţa subţire dintre carosabil şi trotuar dispare, etalarea puterii automobilului fiind principalul punct de interes (foto jos).


Tonul monoton şi gri al asfaltului este revigorat prin petice ingenios plasate, din materiale diferite, dar rezistente (foto jos).


Peticele pătrate sunt însă asortate de fâşii provocator întinse şi rupturi, marcate de amprentele personalizate ale acelor gură-cască care nu s-au uitat la timp pe unde merg (foto jos).


Moda sezonului primăvară-vară pune un important accent pe fizic, dar mai ales pe funcţiile fizice. Pudoarea nu mai este un concept valabil, iar când de pildă te taie la vezică, trendul impune descărcarea instantanee în orice loc te-ai afla (foto jos).


Un inconvenient al sezonului primăvară-vară îl reprezintă costul piperat al accesoriilor, în cazul de faţă câinii maidanezi (foto jos).


Preţul minim pentru capturarea unui astfel de accesoriu absolut inseparabil de Bucureşti este de 100 de RON, decizie luată recent de primarul capitalei noastre, domnul Adriean Videanu (foto JOS).


Ooooo, dar m-am luat cu vorba şi am uitat să recunosc meritele creatorului acestei colecţii.

Felictări domnule primar, gusturi ca ale dumneavoastră, mai rar! După câte aţi făcut eu zic că aţi merita cu vârf şi îndesat o vacanţă.

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

Cui ii trebuie parcari?

Orice dilemă cruntă cu o licitaţie se rezolvă. Aşa a procedat şi primarele Videanu, nefiind deloc convins că Bucureştii ar avea nevoie de niscaiva locuri de parcare în plus.

Noi, ăştilalţi, i-am fi putut spune şi cu ochii închişi, şi stând în cap, şi legaţi la gură, că oraşul e ca vai de lume (şi) la capitolul ăsta. Până şi un orb care n-a mai ieşit din casă de douăj' de ani ştie. Dar primarele Videanu e un birocrat, el nu se ia după ce guiţă prostimea, el cunoaşte procedurile, drept care a comandat un studiu de 600.000 de euro, pentru a obţine un verdict autorizat.

Mare îi va fi, probabil, mirarea, când din studiu va rezulta, fără putinţă de tăgadă, că urbea plânge cu lacrimi de sânge după parcări. Se va mai uita o dată pe hârtii, bănuind o conspiraţie. Va privi de jur împrejur, aşteptând să apară de undeva Jugaru, ca să-i spună că a fost victima unei farse. Şi, tot aşteptând, va căuta o soluţie.

Primarele Videanu e un om întreprinzător. Şi un tip pe care nu-l prosteşti uşor. După ce va fi citit a zecea oară rezultatele studiului, o să-l facă bucăţi şi-o să-l împrăştie prin încăpere. Dacă e adevărat ce scrie acolo, înseamnă că sutele de mii de mitocani au avut dreptate. Şi că el, ditamai edilu', a picat de fraier. Aşa ceva nu poate fi tolerat. Trebuie să iasă cumva din momentul ăsta penibil.

Singura salvare ar fi, desigur, încă o licitaţie. Eventual una de un milion de euro, comandată la o firmă mai mare şi cu prestigiul intact. N-ar strica să fie una dintre firmele lui, ori dintre cele pe care le deţine fratele său, mă rog, ceva din familie. Dar dacă nu se poate, măcar una care să practice scoruri sănătoase. Cu cât mai scump, cu atât mai credibil. Asta trebuie făcut. Încă o licitaţie. Poate măcar data viitoare să iasă alt rezultat. Şi, dacă dă Domnu' şi concluziile se bat cap în cap, e limpede: musai să mai organizeze o licitaţie. Aşa, pe principiul două din trei. Construcţia de parcări poa' să mai aştepte.

Parlamentarilor nu le miroase a bine…

Intr-un puseu de normalitate, gratie unei medicatii care si-a facut întamplator efectul, un senator se trezeste la realitate. Realitatea se dovedeste cruda si… mirositoare. Ba chiar foarte mirositoare, de-a dreptul imputita...

CV Tudor se plânge în Senat de miasmele din Parlament şi din Bucureşti

from
NewsIn news politic

Liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, s-a plâns luni în plenul Senatului de mirosul pestilenţial care persistă în clădirea Parlamentului, dar şi în Capitală şi a cerut ministrului PD al mediului şi primarului Capitalei, şi el de la PD, să arate că sunt gospodari şi să rezolve problema miasmelor. Mai mult aici. [pentru acces va trebuie contract cu agentia]… (sic) :)

In cazul de fata, mi-e teama insa ca prima masura pe care ar trebui sa o ia Videanu, pentru a mai diminua mirosul pestilential, e tocmai inchiderea gurii lui Vadim.

Frecusul penisului in Mercedes

Cand penisul tau de barbat heterosexual se freaca de soldul altui barbat, ceva este complet in neregula, indiferent de circumstante.

Zeci de mii de penisuri de barbati heterosexuali se freaca insa zilnic de solduri, funduri, alte penisuri, de burice, de coapse, de sacose, si genti apartinand nu doar altor barbati, dar si ale unor femei, fie ele tinere, batrane, frumoase sau urate.

Circumstantele in care aceste lucruri se petrec fac orice fel de scuza inutila si orice fel de protest futil, desi absurdul si nefirescul situatiei este cat se poate de evident.

Este vorba, cum bineinteles ca banuiti, de calatoria in noile autobuze Mercedes, achizitionate si raspandite pe toate liniile de transport in comun prin amabilitatea primarului nostru, Adriean Videanu.

Aratoase, atata timp cat sunt privite din exterior, autobuzele de care vorbim, rezerva cateva surprize o data ce ai facut gesala de a te urca in ele.

Autobuzele Mercedes sunt aglomerate la fiecare ora, pentru ca in ele nu incap decat jumatate din oamenii care incap in alte autobuze. Cei care nu incap in primul autobuz, se vor sui in al doilea, care va fi si mai aglomerat. Astfel, daca pentru un autobuz de stil vechi, perioadele de maxima aglomerare durau cam doua ore, dimineata, dupa pranz si seara, perioada de maxima aglomerare in noile autobuze Mercedes dureaza cam patru ore dimineata, patru dupa pranz si patru seara. In total 12 ore, adica o zi intreaga.

Invariabil, cei ce folosesc autobuzele Mercedes vor intarzia, iar asta este un factor major de stres. Floare la ureche insa, in comparatie cu ceea ce trebuie fiecare sa indure in interiorul autobuzului.

Ce-i drept, aglomeratie in mijloacele de transport in comun bucurestene au fost de pe vremea olacului sau a tramvaiului cu cai, insa aglomeratia are si ea gradele ei de toleranta. Designul autobuzului Mercedes sparge barierele...

Luat de la un capat la altul, iata o radiografie a acestui vehicul creat intr-o si pentru o tara care nu cunoaste ingramadeala.

In spate de tot, avem trei scaune dispuse lateral, unul langa altul precum closetele dintr-o baie publica romana. Marele disconfort nu vine insa din frecarea soldului cu soldul de langa tine, ci din partea calatorilor care stau in picioare in fata ta. Daca autobuzul nu este aglomerat, calatorul sta da distanta de tine si totul e OK, insa cum in Mercedesurile noastre (ale lui) nu e cazul, calatorul presat de alti calatori se va sprijini de genunchii tai.

Putin mai in fata, urmeaza patru scaune, dispuse doua cate doua, unul in fata altuia, astfel incat sa poti admira fetele penionarilor din fata ta. Cum intre scaunele dispuse fata in fata este un spatiu destul de mare pentru confortul celui ce sta jos, in perioadele de maxima agromerare (12 ore pe zi) calatorul presat mai intra si in spatiul respectiv, astfel ca nu mai trebui sa te uiti la fata pensionarului ci la fundul sau prohabul calatorului care nu stie unde sa o mai apuce.

Urmeaza randurile de scaune dispuse lateral doua cate doua, de-o parte si de alta a autobuzului, care nu sunt la acelasi nivel cu podeaua, ci suite pe doua platforme situate cu 30 de centimetri mai sus. Acest lucru incomodeaza la urcare, mai ales daca vrei sa ajungi pe scaunul de la geam, insa mai ales la coborare, cand, daca uiti ca esti mai sus decat credeai, ai toate sansele sa iti rupi gatul.

Podeaua dintre cele doua randuri de scaune, care duce din spatele autobuzului, catre mijloc, are o inclinatie usoara care fiind mai subtila nu isi arata efectele decat dupa o perioada mai lunga de calatorie.

Practic, un picior de-al tau sta mai sus decat celalalt, iar dupa o jumatate de ora de mers este posibil sa schiopatezi.

Dar astea sunt detalii nesemnificative, fata de faptul ca podeaua dintre cele doua randuri de scaune nu are decat 40 sau 50 de centimetri latime. In conditii ideale, nimeni nu ar trebui sa stea in picioare acolo. In conditii realiste, doar un sir indian de persoane svelte poate incape acolo. In conditiile bucurestene vor sta de fiecare data cate doua persoane fund in fund, penis in fund, pubis in fund sau pubis in pubis, intr-un sir diform.

O alta problema in aceasta parte a autobuzului este ca daca te-ai nimerit la mijlocul sirului de persoane si vrei sa cobori, ceilalti trebuie sa coboare cu tine, pentru ca altfel ar trebui sa te strcori peste umerii si capele lor.

Mijlocul autobuzului este o veritabila si inselatoare capcana. Foarte spatios, acest loc este lipsit de orice fel de bara sau alt mijloc de a te tine in timpul mersului. Pentru asta trebuie sa ajungi la geam, unde este o bara laterala, iar deasupra, la 1,90 m inaltime, sunt spanzurate cateva inele de care sa te ti. A sta acolo este insa foarte riscant, pentru ca presiunea care va fi exercitata de clatorii care se suie prin usa de la mijloc poate strivi oasele mai fragile. Cei care nu au ajuns pana acolo se vor sprijini de alti calatori sau sau de pereti si usi. In timpul franelor bruste nu te poti baza decat pe echilibrul dobandit in celelate incercari de acest fel si nu poti spera decat sa fii undeva in mijlocul ingramadelii pentru ca ceilalti calatori sa amortizeze socul.

Alte capcane urmeaza in partea din fata a autobuzului. Aici scaunele sunt dispuse in mod similar cu cele din spate doar pe un rand, celalat fiind compus dintr-un singur sir de locuri. Acest lucru face ca spatiul dintre cele doua randuri este mai mare, (un metru, un metru si 15 centimetri). Comparata cu restul interiorului, aceasta parte a autobuzului creaza impresia falsa de spatiu generos, motiv pentru care calatorii care se suie la mijlocul si prin usa din fata a vehiculuilui sunt tentati sa se indrepte acolo.

Ceea ce calatorii nu realizeaza la timp, este ca ei sunt foarte multi. Chiar daca in statie numarul lor parea a fi unul decent, pentru ca in spate nu incap mai mult de 20 de persoane, numarul celor ce se inghesuiesc in fata este mult prea mare. Pentru ca in aceasta zona ai optiunea de tine atat de scaune, cat si de inelele de la barele de deasupra, pe langa frecarea penisurilor si a pubisurilor funduri si de alte penisuri si pubisuri mai intalnim si situatia frecarii sub-bratului de capul calatorului din fata.

Ca o sfidare pentru calatorii invariabil ingramaditi in fata este ultimul scaun din sirul celor de un singur loc, care este prea mare pentru o persoana, dar prea mic pentru doua. Cel ce va sta pe acel loc va lasa impresia ca se lafaie, in timp ce altii sunt striviti, ceea ce poate rezulta in blesteme, deochiuri si pizme ce nu pot decat sa dauneze.

Toate aceste chinuri vor creste exponential in momentul in care va veni vara, pentru ca autobuzele ultraperformante Mercedes nu sunt dotate cu aer conditionat. Ele ar fi putut fi, insa cum a spus si primarul nostru, Adriean Videanu, vara trecuta, "pentru o medie de 13 zile caniculare pe vara (adica cu temperaturi de peste 37 de grade Celsius n.n.) nu se justifica efortul financiar".

Autobuzul Mercedes este considerat, pana una-alta, un nou succes in fata bucurestenilor de primarul nostru, iar vechile, uratele, mirositoarele, poluantele, dar SPATIOASELE autobuze de pana acum vor fi inlocuite treptat cu cele noi.

Concediu placut, domnu' Adriean.

Pana in gat

Am vrut sa votez cu Adriean Videanu din doua motive.

1) Pentru a nu iesi primar Vanghelie
2) Pentru a mentine viu spiritul bucuresenilor care nu au acceptat niciodata un primar PSD-ist in orasul lor.

In cabina de vot insa mi-am dat seama ca nu stiu nimic despre Adriean si gandindu-ma la precedenta teapa Viorel Lis, in loc sa stampilez, am desenat pe buletinul de vot un falus.

Era o reactie sincera la adresa politicii vremii si am ras in timp ce desenam.

Acum nu mai rad. Falusul desenat pe buletinul de vot mi l-a inapoiat primarul cu varf si indesat, in fiecare zi a mandatului sau. Mi-a ajuns pana in gat.

Ghinioanele Bucurestiului

1813 – izbucneste in Bucuresti ciuma lui Caragea, numita astfel dupa domnitorul vremii. Zeci de mii de bucuresteni mor, alte zeci de mii fug, astfel ca populatia se reduce la o treime la sfarsitul molimei. Lumea accepta faptul ca vointa lui Dumnezeu.

1847 – un incediu distruge o cincime din casele Bucurestiului. Se pare ca totul a pornit de la din neatentia unui copil care a aprins cu un foc de pistol fanul dintr-un hambar al hanului de la Sfantul Gheorghe Nou. Lumea accepta faptul ca un accident.

1944 – incepe era comunista in Romania. Evolutia naturala a Bucurestiului este inlocuita cu o dezvoltare sistematizata. Lumea accepta faptul acesta pana la un punct, cand se revolta.

2005 – Adriean Videanu devine primar. Spre deosebire de predecesorii Halaicu si Lis, care nu au facut nimic, Videanu vrea sa faca si face prost. Lumea se enerveaza.