Puricii din primărie ne îndeamnă să încălcăm copyright-ul

Nu o cunoaştem pe Monica Andreiu, dar ar merita cu prisosinţă statutul de membru de onoare al Blogului bucureştenilor exasperaţi. E a doua persoană, după Halaicu, care m-a făcut să-i invidiez umorul (nu contează daca e voluntar sau nu). Textul e savuros, e in Gardianul de azi şi nu mă pot abţine să nu-l copiez cu neruşinare şi să îi ofer locul care i se cuvine cu adevărat: pe antivideanu.blogspot.com. Lansăm totodată o invitaţie: dacă doreşte, autoarea se poate înscrie oricând în rândul bucureştenilor exasperaţi.

Primaria s-a umplut de purici. Videanu a fugit in vacanta
De mâine, primarul general pleaca in concediu
17.07.2007
Adriean Videanu a plecat din nou in concediu. „Dezertarea“ edilului sef al Capitalei pica intr-un moment greu: primaria este infestata cu purici, pe care angajatii i-au luat de la pisicile maidaneze din curtea institutiei.

Mai multi lucratori din Primaria Capitalei s-au prezentat la medic acuzand senzatii de usturime si aparitia unor mici pete rosii, in special la membrele inferioare. Oamenii credeau ca sufera de urticarie sau pur si simplu de stres, insotite de o ciudata astenie. Doctorii le-au spus insa cu totul altceva: angajatii primariei sunt muscati de purici.Mare a fost mirarea mai multor angajati din Primaria Capitalei cand au aflat de la medic ca bubitele rosii de pe picioare pe care le credeau de la stres sau un fel de urticarie sunt de fapt muscaturi de purici.
Cele cateva doamne, care au preferat sa isi pastreze anonimatul, spun ca in curtea interioara a institutiei, unde se gareaza masinile de serviciu, s-a oplosit o armata de feline. Matele sunt pline de purici si pot fi vazute scarpinandu-se de zor printre tomberoanele primariei. Angajatele mai miloase, care le duc zi de zi mancare, au luat, probabil, fara sa vrea micile lighioane care sug sangele si le-au transportat pe culoarele institutiei. Covoarele de pe culoarele primariei s-ar parea ca sunt adapostul ideal pentru insecte. Groase si moi, aceste covoare sunt nu numai mandria edililor atunci cand primesc vizite, dar si adapostul nesperat al puricilor.

Måtele din curtea primariei – sursa de infestare
Tocurile si pantofii personalului din primarie functioneaza pentru purici pe post de taxi. Desi aria de imprastiere a puricilor in birourile Primariei Capitalei nu este foarte mare, cei muscati si ciupiti de lighioane sunt destul de numerosi. Angajatele patite le dojenesc pe iubitoarele de pisici si le acuza pe acestea de inconstienta. Ori din cauza bodyguarzilor, ori din alte motive ramase deocamdata necunoscute, puricii nu au indraznit sa intre si in cabinetul primarului general Adriean Videanu, nici macar in audienta. Aceasta situatie s-a mai repetat odata in iarna 2006-2007, cand intreaga cladire ce adaposteste Primaria Capitalei a fost luata la puricat de echipe de dezinsectie. Se pare ca angajatii din subordinea lui Videanu nu vor scapa de blestemul puricilor pana nu vor trimite matele din ograda proprie la vreun adapost de animale de companie sau pana ce acestora nu li se va face o deparazitare competenta. Cert este ca de maine primarul general a decis sa plece preventiv in concediu. O saptamana, cat poate dura si dezinsectia.

Ce spun medicii veterinari
Contactat telefonic, Liviu Harbuz, cel mai renumit specialist veterinar din Capitala, ne-a spus ca puricii, capusa si tantarul, insecte hematofage, transmit cel mai rapid unele boli, insa, deparazitarea animalelor se face numai primavara si toamna. Orice temperatura crescuta stimuleaza inmultirea si agresivitatea insectelor. Mediul cel mai prielnic inmultirii puricilor este praful, parchetul si mochetele.In Primaria Capitalei, este necesara o dezinsectie urgenta pentru a deparazita matele din stabilimentul lui Videanu. Harbuz i-a sfatuit pe cei muscati de purici sa mearga la medicul de familie si sa isi faca controale complexe, intrucat puricii sunt purtatori ai unor boli precum hepatita sau pot infesta cu oua de tenie, viermele intestinal cel mai periculos pentru om. De asemeni, cei care au transportat si acasa lighioanele din primarie trebuie sa cheme o echipa specializata de dezinsectie, intrucat de purici nu se scapa cu una, cu doua. Acestia au un ciclu de viata de pana la un an, insa o singura pereche poate da nastere la alte cateva milioane de exemplare. Fierberea la 100 de grade a apei in care unii oameni pot spera ca ii omoara de mult nu mai e valabila. Puricii incapatanati rezista cu stoicism.

Monica Andreiu

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean

Primarul general al Capitalei, Adriean Videanu, a anunţat, luni, reprezentanţii Consiliului General al Municipiului Bucureşti că va intra în concediu de odihnă, începând de miercuri, timp de o săptămână.

"Vă anunţ că în intervalul 18 - 26 iulie voi intra în concediu de odihnă. Precizez că zilele libere reprezintă restul de şapte zile lucrătoare din concediul la care aveam dreptul anul trecut şi pe care nu l-am efectuat în întregime", a afirmat Videanu.

Edilul Capitalei îşi va petrece concediul de odihnă în Eleveţia, la Geneva, unde unul din copiii săi îşi face studiile.

"Vreau să merg acolo pentru că în această perioadă vin vreo patru universităţi americane să-şi prezinte programele şi este o perioadă foarte importantă pentru familia mea. Este un concediu dedicat familiei", a explicat Videanu.

Sursa: Gândul

P.S. Oare cum or fi reacţionat reprezentanţii Consiliului General? Eu cred că s-au ridicat în picioare şi au scandat în cor:

"Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean"!!!

P.S. II - Iată, în schimb, cum am reacţionat, noi, Halaicu şi Antivideanu, pe messenger:

Antivideanu: halaicule, n-o sa crezi
Antivideanu: dar e adevarat
Antivideanu: e sigur
Antivideanu: e oficial
Antivideanu: a dat si la ziar, uite: http://www.gandul.info/flux/videanu-intra-concediu-incepand-miercuri.html?3996;855774
Halaicu: nu pot sa cred asa ceva
Halaicu: cred ca e mediafaxul prost informat
Antivideanu: mda, si eu m-am gandit
Antivideanu: cine, videanu in concediu?
Antivideanu: adica isi ia concediu?
Halaicu: bai, merita omul...
Antivideanu: de la ce isi ia concediu?
Antivideanu: de la concediu?
Antivideanu: concediu de la concediu nu inseamna ca vii la munca?
Antivideanu: adica negarea negatiei....

4 iulie, cu artificii

+18

Hackerii noştri s-au întors din vacanţă şi ne-au aruncat grăbiţi în braţe ultima filă din jurnalul primarului nostru, Adriean Videanu. Apoi au dat fuga la farmacia din colţ unde s-au aprovizionat cu prezervative şi au ieşit la agăţat.

15.22

Dragă jurnale, am făcut sex, la mare, cu Elena Udrea!

Deja se împuţise treaba pe la primărie, toată lumea era în concediu, aşa că când să plec şi eu, m-am trezit că nu am şofer...

"Vă duc eu, domnu' Adriean", îl aud pe Marcel, portarul, că zice, aşa că îl trag de-o parte şi-l iau tare:

Zic: "Bă, Marcele, eu te iau şi-ţi plătesc şi camera de hotel, dar am şi eu o reputaţie... Ai încetat relaţia aia cu Ion, cum ţi-am zis?"

Zice: "Domnu' Adreian, între noi nu a mai rămas decât un borcan de zacuscă, pe care l-am păstrat ca amintire", şi când zicea treaba asta, îl văd că se apleacă peste masă şi o ciupeşte de cur pe Filisafta, femeia de serviciu, care debarasa atunci biroul de cafele.

"Bravo, mă, Marcele", zic, "aşa te vreau!" Şi ne-am tirat.

Ajunşi la mare l-am lăsat pe Marcel să care bagajele şi am întins-o pe plajă. Când, ce să vezi, Nuţi Udrea cu bărbac'su pe şezloangele de lângă mine.

"Cocoşel", o aud pe Nuţi că zice, "mi s-a golit paharul, fii şi tu drăguţ..." Şi după ce se cară bărbac'su îmi întinde un tub cu cremă şi mă pune să o frec pe spate.

Îi desfac eu sutienul şi înainte să o ung, întreb:

"Auzi, pisi, da' cu Tibi cum îţi mai merge?" "Secetă", o aud că zice, "e supărat cu fii-sa, nici nu se mai uită la mine. Dar tu cum te mai înţelegi cu nevastă-ta, Mioriţa?" "Dă-o dracului", zic, şi încep să o frec pe şale.

La un moment dat se prinde şi ea că o gâdilam mai cu subînţeles şi se întoarce. "Bibiloi",zice, "eu m-aş băga, dar după ce ai de-a face cu preşedinţi capeţi şi tu un fel de respect de sine..."

"Păi şi ce, eu nu sunt vicepreşedinte de partid", zic, "la o adică mă mulţumesc şi cu jumătăţi de măsură".

"Atunci, hai", o aud că zice şi îmi şopteşte numărul camerei de hotel.

O las eu să o ia în faţă, iar după cinci minute,când mă ridic, ce văd la beach bar... Cocoş şi Marcel sorbeau un cocktail din acelaşi pahar, cu două paie.

"Ce faceţi, bă!", zic.

"A, uite, vorbeam cu flăcăul tău", zice Cocoş, "m-a invitat la el să îmi dea o zacuscă, deci o las pe Nuţi în grija ta".

"Băi, Marcele", îl iau eu pe portar mai la o parte, "nu ziceai, dom'le, că acum îţi plac femeile?"

"Domnu' Adreian", zice, "eu iubesc omul, nu sexul lui".

"Eu viceversa", zic, şi îi dau dracului.

Nici nu apuc să păşesc în camera de hotel, că mă trezesc cu Nuţi că îmi pune piedică şi mă aruncă în pat. Pe urmă se dă doi paşi mai în spate, face roata şi cu un salt - triplu şurub - mă încalecă.

"Bebişor", zic, "eu nu am probleme cu mijlocul, pot să stau şi deasupra"...

"Niciodată", o aud că zice, şi pe urmă să te ţii!... După trei minute eram mort în păpuşoi...

"Puţin, foarte puţin", zice.

"Păi mă scuzi", zic, "când nu ai alcool la bord eşti mai expeditiv, te-ai obişnuit prost cu Tibi..."

În aceeaşi seară, numitul Tibi mă cheamă la el în viluţa de la mare. "Adreane", îmi zic, "te-a mâncat, eşti mâncat... La ce te aşteptai"...

Când ajung eu acolo, Tibişorul era în lacrimi, cu trei picături rămase în sticloanţa de Chivas...

"Adreane, dragă, futu-le neamu-n cur de femei!", zice.

Tocmai mă gândeam pe unde să scot cămaşa, când scoate o poză cu fii-sa şi zice: "Ţigănuşu lu' tata, mă face de ruşine..."

Am băut cu el până dimineaţă... Pe urmă l-am sunat pe Marcel şi l-am pus să mă conducă până la hotel. Când să scoată cheia de contact din buzunar, îi cade pe jos un tub de cremă asemănător cu ăla cu care o unsesem eu pe Nuţi.

"Ăsta de unde e, bă!", zic.

"Mi l-a dat domnu' Cocoş să-l păstrez eu pentru viitor", zice.

Nu am mai zis nimic. A doua zi m-am întors în Bucureşti, unde mă aştepta Vanghelie cu scandalul în birou.

Dar despre asta în filele următoare de jurnal...

Drumul meu spre iad e pavat cu bune intenţii cetăţeneşti

Când m-am aşezat aseară fără pic de jenă pe unul dintre scaunele tramvaiului 41, m-am simţit cu adevărat inspirat.

Ca orice călător încercat ştiam că în fiecare tramvai există un om care pute, iar eu reuşisem să îl reperez din timp pe cel care puţea în cazul de faţă.

Îmi ocupasem locul la o distanţă îndeajuns de mare de el încât să nu fiu deranjat olfactiv, dar destul de aproape pentru a-l putea studia şi evita în timp util în cazul în care s-ar fi deplasat de la locul lui înspre mine.

Era vorba de un aurolac şchiop care chiar dacă a coborât la Crângaşi, a lăsat în urma lui un miros care a dăinuit câteva staţii.

Situaţia a luat o turnură spectaculoasă, însă, când la staţia Lujerului s-au urcat nu mai puţin de patru fufe care s-au postat la doi metri de mine, învăluindu-mă în parfumuri grele şi foarte scumpe.

Mergeau la Plaza, iar faptul că se foloseau de un mijloc de transport atât de barbar precum tramvaiul li se părea un fel de aventură comică, motiv pentru care s-au hlizit aparent iraţional timp de un minut.

Tocmai atunci, din mulţime a rasarit un pusti cerşetor care s-a oprit în faţa fufelor şi a început să se tânguiască.

Mă simţeam ca într-o situaţie absurdă gen Beavis & Butthead, motiv pentru care am izbucnit într-un râs cretin:

- "Ha, ha-ha-ha!" (mă rog, nu poate fi descris, dacă ţineţi neaparat să ştiţi cum a sunat, daţi-mi un telefon şi o să încerc să îl imit) - care nu mi-a trecut nici când copilul a ajuns în dreptul meu.

Imaginaţi-vă scena:

Copil cersetor: "Daţi-mi şi mie 500 de lei... Sau măcar 1.000 de lei..."

Halaicu: "Ha, ha-ha-ha..."

Copil cersetor: "Suntem şase fraţi acasă, mama ne-a părăsit..."

Halaicu: "Ha, ha-ha-ha..."

Copil cersetor: "Până acum ne creştea o bunică, dar a decedat de cancer..."

Halaicu: "Ha, ha-ha-ha..."

Patru fufe: "?" "!" "!?!" "?!?"

Copilul cerşetor părăseşte încet scena în timp ce călătorii se uită indiganţi la Halaicu.

Halaicu: "Ha, ha-ha-ha..."

Încă râzând în guler, m-am ridicat de la locul meu şi m-am pregătit să cobor, ascunzându-mă după cele patru fufe care se aliniaseră deja la uşă.

O privire răzbătea însă printre matracuce şi parcă mă sfredelea...

Am ridicat capul şi am văzut {asta mi-e crucea (+)} o călugăriţă care tocmai vărsa nişte mărunţiş în mâna copilului cerşetor şi mă fixa apocaliptic.

Imaginati-va si scena asta:

Copil cerşetor: "Săru'mâna, bogdaproste..."

Călugăriţa (aparte): "Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! Dumneata în schimb..."

Halaicu: "Ha, ha-ha-ha..."

Am coborât din tramvai şi m-am strecurat ca un demon printre aleile ciudat de bine iluminate ale cartierului Drumul Taberei, convins că voi arde în flăcările iadului.

În acelaşi timp am avut însă o revelaţie, domnule primar Adriean Videanu.

De ce nu daţi dumneavoastră gratis carduri Activ cerşetorilor care muncesc în RATB? Astfel aţi cunoaşte traseele, aţi face o evidenţă şi aţi putea colabora cu calugarii şi calugăriţele bucureştene, întru voia Domnului, pentru scoaterea lor din necaz...

Alo, domnu' Videanu'!? Sunteţi pe recepţie? Nu... Aha, mă scuzaţi, iar inoportunez...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

O zi de căcuţă

ATENŢIE!!! Următorul text conţine înjurături şi diminutive... Cei sensibili sunt sfătuiţi să se abţină...



Azi dimineaţă, când am ieşit din bloc, am avut o experienţă care mi-a demonstrat că, exprimate prin diminutive, lucrurile supărătoare ale vieţii de zi cu zi te afectează mai puţin.

Dădusem colţul blocului, când, o femeie cu un Collie în lesă l-a întrebat duios pe patrupedul care se îndrepta imperios şi fără echivoc spre un boschet:

- Ce-i, mămică, vrei să faci căcuţă?

M-am uitat bine la ea şi am citit pe faţa ei o lipsă totală de griji.

"Puluţa mea", mi-am zis, "merită încercat..."

Era tocmai ziua în care trebuia să îmi reînoiesc abonamenţelul RATB, aşa că în staţia tramvaiului 41 de la Plaza m-am aşezat la coadă la ghişeuţ.

Surprinzător, 15 omuleţi erau deja la coadă, momenţel în care mi-am dat seama că, în locul abonamenţelelor de cartonaş, se dădeau şi aici carteleuţe...

"Pizduţa mămicuţei ei de treabă", mi-am zis, însă după primul minut de aşteptare am realizat că nu asta era principala mea problemuţă...

Vedeţi voi, vreun căţeluş, pisicuţă sau şoricel răposase pe undeva prin apropiere, iar mirosuţul era destul de pregnant pentru a face orice omuleţ sensibil să slobozească o vomiţică.

Ajuns după cinci munuţele la ghişeu, femeiuşca de după geam m-a informat că s-a blocat softuleţul computeraşului şi trebuie să mai aştept...

Mi-am băgat picioruşele şi am luat un bileţel de unşpe miişoare...

În tramvai o aglomeraţie de subţioare cu sodorică prelingătoare pe ele de să-ţi mute năsucul din loc...

Cobor la capăt şi mă îndrept spre ghişeuţul de acolo. O cuconiţă supărăcioasă mă aştepta cu obrăjorii posomorâţei...

"Un abonamenţel pe toate linişoarele de azi, vă rog". Dau buletinul şi pe măsură ce cuconiţa bate tasteluţele, ochişorii ei scapără luminiţe belicoase...

"Daţi-mi cardul vechi..."

"De unde, că l-am aruncat după ce mi s-a eliberat a doua lună unul de carton... "

"Ghinion, noi nu facem carduri toată ziua, bună ziua..."

Şi mi s-a aruncat buletinuţul pe micuţa ferestruică...

"Futu-ţi mortuleţii mămicii tale de coţohârliţă", am mai apucat să spun şi m-am tirat, în timp ce femeiuşca îmi amintea că sunt o obrăznicătură...

"Cine guriţa mămucii sale a mai inventat şi sistemuţul ăsta de căcuţă cu carteluţă", mi-am zis mergând mai departe. "A, da", mi-am amintit, jenat că poate iar deranjez de pomană...

Concediuţ plăcuţel în continuare domnişoru' Adiţă...

29 mai

Hackerii noştri s-au văzut cuprinşi de plictiseală, noaptea trecută, şi, puşi faţă în faţă cu computerul, au facut rost de ultima filă din jurnalul primarului nostru Adriean Videanu. Somnoroşi şi căscători ne-au trimis-o azi dimineaţă, iar noi o postăm acum pentru publicul avid să cunoască gândirea intimă a acestui mare om...

12.53


Dragă jurnale,

S-a întors lumea cu fundul în sus!!! Dar să o luăm cu începutul...

Am venit azi dimineaţă la muncă plin de draci, după ce o jumătate de oră am fost împotmolit într-o intersecţie cu un semafor defect. Intru eu în curtea primăriei şi încep să claxonez, dar portarul Marcel făcea pe surdul...

În sfârşit apare şi el, şi, când să îi dau cheile maşinii ca să o parcheze, văd că avea palmele pline de lipici...

"Tăticu'", zic, "nu ştiu ce faci tu în ghereta ta de portar, dar cam intru la bănuieli... Pun pariu că Hustlerele alea pe care ţi le-am dat să le arunci nu au ajuns nici până acum la coşul de gunoi, sau vrei să verific?"

Îl văd pe Marcel că dă din umeri. Zice: "Domnu' Adriean, veniţi la mine în gheretă şi căutaţi..."

Acum nu aveam eu chef de inspecţii, dar pe mine când mă dă cineva dracului îl urmăresc până în pânzele albe!

Intru eu în ghereta lui Marcel şi ce văd pe perete... Proaspăt lipit - dita mai afişul cu un bărbos. Uite, l-am şi scanat...


"Cine mai e şi ăsta, bă Marcele", zic.

"Păi cum, nu ştiţi?" zice, "e cântăreţul meu de suflet, om bun, are concert acum pe Lia Manoliu! Nu ştiţi că v-am cerut şi eu două bilete, alaltăieri?"

Mi-aduc eu aminte că am semnat ceva în sensul ăsta, cu un concert, şi nici până acum nu s-a simţit nimeni cu o cinste... Când să ies, dau peste biroul lui Marcel şi cade din el un teanc de reviste.

"Te-am prins, marţafoiule", zic, dar când mă uit pe ele, în loc de Hustelre şi Playboyuri văd doar reviste de culturism cu malaci unsuroşi... Mă uit eu la Marcel de sus până jos şi tot uscăţiv şi jigărit ca un catâr de povară îl văd.

"Tăticu'", zic, "mai pune şi tu în practică ce citeşti acilea, nu doar te benocla".

În sfârşit intru eu în birou şi când mă văd cu google-ul în faţă, ce-mi zic: "Ia să dau eu o căutare cu George Michael.

Să se rupă scaunul cu mine! Dădusem Lia Manoliu pe mâna unui spatist!...

Aşa am o boală pe ăştia, de când am fost eu prima oară în America, pe la începutul anilor '90...

Mă cazasem la Las Vegas şi în prima noapte am fost să văd şi eu un meci de box.

Ţineam cu albul, un tip care semăna cu Bruce Willis, dar negrul părea că o să câştige. Când mă resemnasem eu cu gândul, poc îi păleşte albul una de rămâne ăla lat. Cică a şi răposat pe urmă...

A doua zi, mă plimbam pe străzi şi zic să intru într-un magazin de suveniruri...

Nimeni la tejghea...

Zic eu hello, dar nu răspundea nimeni... Când să plec, mi se pare că aud nişte voci la subsol.

Cobor eu scara, şi ce văd... Un malac îmbrăcat în latex, atârnat în lanţuri. Lângă el o uşă crăpată, de după care se auzea o muzică ciudată şi nişte gemete...

Arunc o privire şi mi se face rău. Doi albi futeau în cur un negru cu căluş la gură...

"Tăticu'", îmi zic, "locul ăsta nu e de mine"...

Urc eu scările şi după tejghea pe cine văd... Boxerul de noaptea trecută, de semăna cu Bruce Willis, umbla pe la lucruri...

Întâi ia o bâtă de baseball, se uită lung la ea, pe urmă pune mâna pe o drujbă, se joacă puţin, iar în cele din urmă scoate o sabie de samurai şi se repede la subsol...

În drum îl acostez şi îi bat obrazul:

"Bravo, dom'le" zic, "ăia se babardesc la popou, iar tu le furi din magazin! Uite aşa se duc de râpă marile civilizaţii..."

14.51

Îmi amintisem eu de toate astea şi când trag aer în piept să mă reculeg, simt un damf de Carpaţi şi rom de bodegă...

Era Marcel, se aşezase picior peste picior pe un fotoliu şi se uita la mine.

"Ce e, tăticu'", zic.

"Domnu' Adriean", zice, "vă mai amintiţi ce mi-aţi promis când aţi venit la primărie. Vorbisem şi cu domnu' Traian, dar el a plecat... Mă însuraţi şi pe mine?"

"Oho", zic, "felicitări, mă băiatule, păi era şi timpul! Viaţa asta a ta, fără jugul căsniciei, nu prea te prinde. Cine-i norocoasa?"

"Ion", zice.

"Care Ion, bă!", zic.

"Ion, ăla de la întreţinere, care vă repară matale aerul condiţionat când se strică..."

"Bă tu eşti nebun!", zic.

"De ce domnu' Adriean", zice, "că e băiat bun, face nişte zacuşti senzaţionale..."

L-am dat eu afară din birou, am ras trei diazepame şi m-am hotărât să mă tirez.

Când ies în curte şi mă arunc în maşină, îl aud pe Marcel:

"Staţi aşa domnu' Adriean, că vă ajut eu să daţi cu spatele"...

În drum spre casă numai afişe cu George Michael pe toţi stâlpii. Mă uit eu la ele, şi când să mă fure peisajul, mai să mă dau cu capul de volan.

Îmi tăiase unul calea.

Dom'le ce oraş insuportabil, cine mama dracului o fi primar aici? A, da...

21 mai

Hackerii noştri sunt beţi muci în momentul de faţă, pentru că au sărbătorit toată noaptea performanţa de a pune mâna pe ultima filă din jurnalul intim al primarului nostru, Adriean Videanu. Iată în continuare roadele muncii lor...

11.23

Dragă jurnale,

Încep să ma conving pe zi ce trece că România şi Bucureştiul nu mă merită...

De o săptămână încoace îmi crapă obrazul de ruşine.

Dar să o luam metodic.

În primul rând, Sampling Bucharest, de la Viena, a fost un fiasco. Încă din prima zi, românii mei au reuşit să mă facă de cacao în faţa primarului vienez, Michael Haupl.

Mă scosese omul la o plimbare prin oraş, cică să admirăm reperele. O luăm noi pe jos, că doar era primăvară, şi când să traversez, calc direct în dita mai balega de cal.

"Bă, Michaele", zic, "nu am vrut să îţi spun până acum, dar musteşte de căcat oraşul ăsta al tău! Îţi recomand eu o firmă de gunoieri dacă vrei".

Îl prinsesem pe austrian la faza asta, dar nici el nu s-a dat bătut. Îl văd că ia o balegă în mână şi îşi bagă nasul în ea.

"Mmmm", face ăla, "nu dom'le, că ăsta e farmecul orăşelului nostru, caleştile cu cai vienezi. Ăsta trebuie să fi fost un mascul alb, de patru ani..."

Pe urmă a început să se laude el că e zoolog de profesie şi să mă întrebe de faimoşii câinii din Bucureşti. "Tăticu'", îmi zic eu în gând, "dacă îţi bag o bucată în mecla aia de nemţălău o să audă câinii din Giurgiu!".

Mai mergem noi ce mai mergem, când ce îmi văd ochii... Nişte poliţai austrieni cafteau nişte violonişti pe stradă.

"Her Haupl", zic, "păi la noi în Bucureşti fenomenul infracţional e în scădere..."

Nu apuc însă să termin că îl aud pe unul din ăia caftiţii că ţipă pe româneşte: "Au, nu da nene, mânca-ţi-aş puţica ta de teuton!" Erau cerşetori români, uite, le-am făcut şi o poză...




"Bă, futu-vă paştele, dumnezeii şi cristoşii mamii voastre", le zic eu, "nu vă mai ajunge Lipscaniul, aţi venit aici după mine?" "Că nu nene", zice unul, "suntem muzicanţi români, am venit la târg, la Sampling Bucharest să facem schimb cultural..."

"Băi şmenarule", zic, "tu crezi că poţi să-i vinzi botanistului castraveţi? Ştiu eu ce schimburi faci tu aicia, că până la urmă şi cultura e pe bani..:"

I-au băgat până la urmă în dubă şi eu mi-am reluat plimbarea cu Haupl.

Acuma aşa îmi crăpa obrazul de ruşine, încât mi-am zis să îl pasez la primarii de sectoare şi eu să mă duc şi să mă îmbăt de unul singur la hotel. O cotim noi spre clădirea unde se ţinea Sampling Bucharest, când, la o terasă, ascunşi după vreo 16 halbe de bere, pe cine văd - Poteraş, Chiliman şi Inimăroiu, şpriţuiau şi puneau piedici la chelneriţe...

"Bravo, domnilor", zic, "dar parcă era vorba că staţi de vorbă cu investitorii, la târg..."

"Ce investitori, bă", zice Poteraş, "că în 15 minute cât am stat acolo nu a venit nici unul..."

Până la urmă nu am mai avut ce să zic, şi l-am luat pe Haupl la sentiment. "Auzi Michaele", zic, "ia dă-l dreacu de târg şi de oraş şi ia-mă şi pe mine la cumpărături... Fac cinste".

Am stat la cutie cât a mai durat treaba la Viena şi m-am întors în ţară exact când era referendumul în fierbere.

Nu apuc să cobor bine din avion, că îmi dă Tibi beep. Îl sun înapoi şi cum îl aud îmi dau seama că era cam la a doua sticlă de Chivas...

"Băi dragule", zice, "ruşii cum mama naibii trag cu rachete de argint în nori şi opresc ploaia şi ţie puţin nu îţi pasă că sâmbăta asta, când se votează, o să fie rupere de nori!" "Hai băi Tibi", îi zic, "acum drept cine mă iei, Romica Jurcă?"

S-a supărat nebunul, a început să înjure şi a închis. L-am mai sunat eu de vreo cinci ori, dar îmi dădea reject...

A doua zi, după ce trecuse referendumul, dau să-l pup la Modrogan, dar îl văd că se fereşte.

Pesemne că nu era atât de mucificat încât să fi uitat ce i-am zis...

"Ştii ce, tăticu", îmi zic, "eu îmi bag picioarele şi mă duc la meci!" Oricum mă invitaseră ăştia de la Dinamo să le dau medaliile de campioni la "spartani". Se termină meciul, (au mai luat şi ăia bătaie...) şi când cobor pe gazon încep suporterii să mă huiduie. Nu mai înţeleg nimic, ce le-am făcut eu lor. După aia mă ia Borcea de-o parte:

"Ce-i frăţioare", zice, "tu pui botu la ăştia?" Nu am mai zis nimic, dar i-am bătut obrazul. Adică eu le-am dat Lia Manoliu să joace pe el, şi ei nici până acum nu s-au simţit cu ceva...

Duminică m-am dus şi eu la Formula Trei. Mă sunase Tibi să mergem împreună şi nu puteam să ratez...

Era omul binedispus aşa că ne-am pupat şi am dat-o la pace. Nu am putut să fac însă nici un pas, că mă opreau spectatorii cu bancuri.

"Videne, ştii de ce nu a câştigat câinele cursa? Că a plecat mai devreme... Videne, ştii de ce au dat câinele afară? Că nu a respectat steagul galben..."

Ce câine, ce mama dracului vor ăştia să spună...

În sfârşit, vin azi dimineaţă la muncă şi îl văd pe portarul Marcel cu un rânjet larg pe faţă.

"Ce te râzi, bă", zic.

"Dom'le", zice, "mă bucur şi eu de o zi frumoasă de primăvară în oraşul meu. Uite ce arome, ce răcoare de la ploaia de aseară. Să tot trăieşti!"

"Marcele", zic, "te-aş pupa pe gură, nu-i aşa că e un oraş frumos?"

"Dom'le", zice, "frumoşi sunt copacii, boscheţii, florile, păsărelele, oraşul în sine e de căcat..."

Mă uit eu în jur şi-mi dau seama că avea dreptate...

Ce oraş insuportabil, cine mama dracului o fi primar aici? A, da...