Wednesday, July 25, 2007

Zi zău cu limba scoasă, Videne






Primarul nostru, Adriean Videanu, s-a întors ieri de pe Coasta de Azur în Bucureşti, plictisit, cu nara încreţită a scârbă şi mai ales morocănos că a fost chemat inutil.

În tuaregul cumpărat de stat pe banii noştri pe care el îl conduce relativ ilegal, aerul condiţionat bătea probabil cu mult spor, astfel că Videanu şi-o fi pus întrebarea legitimă: "unde mama dracului sunt celebrele 41 de grade Celsius pe care trebuie să le gestionez".

Ajuns la primăria sa plină de purici, păduchi şi alte căpuşe, domnu' Adriean a organizat o conferinţă de presă în care s-a plâns că bucureştenii sunt nişte plângăcioşi.

„Am monitorizat toate activităţile impuse prin instituirea Codului Roşu. Ca o concluzie: în Bucureşti nu sunt evenimente deosebite, chiar dacă temperatura arată astăzi, la prânz, 35-36 grade”, a spus Videanu, citat imediat de toate ziarele, adăugând apoi că nu se impunea instituirea codului roşu.

Zi zău cu limba scoasă, Videne, chiar au fost 35 de grade, ieri, în Bucureşti, la prânz? Păi dacă era aşa, te asigur că jumătate dintre bucureşteni umblau cu pulovere pe ei, iar cei mai friguroşi îşi luau mănuşi şi fulare...

Sau erau 35 de grade în tuareg? Pentru că la nivelul asfaltului de lângă bordurile pe care le-ai schimbat cu atâta sârg erau vreo 55, pe puţin.

Şi chiar nu au fost evenimente deosebite? Dar ăia 200 de bucureşteni care au leşinat pe străzi şi cei 30 care au răposat de cald ce-au reprezentat pentru tine, evenimente obişnuite?

Am auzit că te-ai mai plâns că nu există proceduri pentru gestionarea unor situaţii de acest gen. Dar treaba ta, ca primar care este? Să cumperi autobuze Mercedes pe mult mai mulţi bani decât ar costa ele, dar să faci, totuşi, economie la aer condiţionat?...

Pe de altă parte te înţeleg, ţi-am stricat concediul doar ca să vii aici şi să te uiţi cum pică fraierii ca muştele, fără să poţi face nimic pentru ei, din lipsă de proceduri.

Mai ai câteva zile de vacanţă rămase, eu zic să profiţi de ele şi să ne laşi pe noi în întunericul penelor de curent.

Oricum, azi, când se anunţă 39 de grade, după sistemul tău de calcul ar fi de fapt vreo 19 - 20...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

Monday, July 23, 2007

22 iulie, Coasta de Azur...


11.34

Dragă jurnale, jurnaliştii români nu ştiu pe ce lume trăiesc...

Adineauri, de exemplu, când m-am trezit pe Coasta de Azur şi am deschis laptopul să citesc presa, nu mai conteneau ăştia cu articole despre caniculă şi temperaturi de 40 de grade Celsius...

Citesc un titlu: "Mor românii de cald"...

"Unde frate?", zic...

Mă întorc eu spre un grup de români, de la o terasă de pe plajă şi-i întreb:

"Voi muriţi de cald, mă?" Da de unde, nu aveau nici o treabă, erau cu berea în nas.

Flegmez eu pe un deget şi îl ridic în aer... Abia adia vântul şi nu puteau fi mai mult de 25 de grade... Păi atunci ce atâta agitaţie?

Citesc eu alt articol, cică: "Videanu se relaxează în concediu, în timp ce bucureştenii se topesc la 40 de grade"...

Păi sunt eu de vină că nu au descoperit şi bucureştenii concediul? Gata, m-am hotărât; când mă întorc în ţară organizez un concurs. Pe fiecare al 99.999-lea bucureştean care şi-a plătit taxele îl trimit în concediu la Polul Nord, pe banii Primăriei.

Mă am oricum bine cu o gaşcă de eschimoşi de când am fost eu într-o excursie de afaceri dincolo de cercul polar...

Eram într-o deplasare, în Islanda, şi m-am împrietenit cu un eschimoi, din ăsta,
venit la shopping, care se tot plângea că, de când cu încălzirea globală, le picură tavanele igluurilor în cap...

"Tăticu", zic, "păi voi din ce construiţi igluurile alea?"

"Din zăpadă", zice.

"Păi sunteţi fraieri, mă", zic, "de ce nu le faceţi voi din marmură?"

De atunci tot export marmură de Ruşchiţa la preţul de cinci blane de urs polar metrul cub şi cumpără eschimoşnegii în draci...

Ia să dau eu un telefon să vorbesc cu omul, poate cumpăr şi nişte teren şi fac un hotel acolo pentru turiştii români...

12.37

Naşpa... S-au enervat eschimoşii! Cică de când au marmură în casă, se face condens şi tot alunecă. Vreo 25 şi-au spart capetele numai luna asta... A picat toată afacerea...

Ia să mai descurce bucureştenii şi singuri!

Un moment, sună telefonul...

Era Marcel, portarul, m-a rugat, când mă întorc, să aduc nişte prafuri de purici străineze, că cică e plină primăria de păduchi şi căpuşe...

He, he, he, păi cam e...

12.59

Am citit acum în Libertatea că sunt cel mai bogat primar din ţară, cu o avere de 130 de milioane de euro... Minciuni, numai minciuni!!!

M-am certat şi cu nevastă-mea, că ce am făcut cu restul banilor... Mă gândesc, când mă întorc, să fac o vizită pe la redacţia Libertatea, să le zic vreo două...

De fapt, ia stai aşa... Redacţia lor nu e pe lângă Pipera? Mamă, sunt nişte drumuri până acolo de ţi se taie cheful de viaţă. Se mai şi lucrează la pod... Şi asta cam de multişor...

Bucureştiul ăsta, ce oraş insuportabil... Cine mama dracului o fi primar? A, da...




Thursday, July 19, 2007

Super-Halaicu veghează în tramvai


Azi am dat un manelist afară din tramvaiul 41...

În viaţa mea nu am fost atât de mândru de mine! Dar să o luăm cu începutul...

Reuşisem să scap de cele peste 50 de grade Celsiuis din tramvai, postându-mă în curentul unui geam deschis şi admiram pe şestache ceea ce arătau pantalonaşii foarte scurţi purtaţi de fete ce se duceau la ştrand.

Momentele mele de delectare au fost întrerupte însă brusc de un puştache de 15 - 16 ani (imaginaţi-vă că arăta ca unul dintre cei doi din poza de mai sus), care s-a urcat nonşalant pe uşa de la mijloc ascultând la maximum, pe telefonul mobil, nişte manele underground, de la un post de radio pirat.

În momentul în care fetele ce se duceau la ştrand au coborât, a devenit clar faptul că, în lipsa oricărei alte distracţii, manelele mucosului îmi vor atrage în mod total atenţia.

Furios din fire, dar educat să fiu calm, mi-am evaluat succint opţiunile:

1) Confiscarea din scurt a telefonului şi distrugerea lui;
2) O acţiune violentă şi fără explicaţii la adresa puşlamalei;
3) Contracararea manelelor prin muzica MP3-ului pe care îl posed.

Am ales ultima soluţie, considerând-o cea mai civilizată. Întâmplător, însă, melodia care mi-a gâdilat imediat urechiile era tocmai "Trauma" a lui Ombladon. Ceva nu era însă în ordine. Pe lângă acordurile pe care le ştiam deja, se auzeau în surdină un fel de măcăituri de raţe...

Mi-am dat imediat seama că manelele puţoiului bruiau înjurăturile lui Ombladon. Între timp, cocalarul se aşezase pe un scaun lângă mine şi dansa în ritmul muzicii dintr-un picioruş.

Mi-am scos căştile din urechi şi l-am abordat pe borac cu următoarele vorbe:

"Prietene, dacă nu închizi căcatul ăla de telefon, ţi-l spag şi pe urmă te bat de o să te pişi sânge trei zile".

Trebuie menţionat că tiriplicul, deşi aproape la fel de înalt ca mine, era totuşi cu vreo 40 de kile mai slab şi nici nu avea vreun tovarăş lângă el să îl apere la o adică.

Telefonul l-a închis imediat, însă mândria lui de caca-maca l-a îndemnat să mă întrebe de ce şi, mai ales, ce am cu el.

Atunci, stimabili bucureşteni exasperaţi, în tramvaiul 41, a avut loc un moment de rară solidaritate umană şi prietenie complice între generaţii.

Au sărit toţi pensionarii de pe scaune şi au început să mă aplaude, înjurându-l în acelaşi timp pe târâie-bucă-ul manelist.

Am fost îndemnat să îl iau pe marţafoi de guler şi să-l dau cu capul de pereţi (deşi mucea-flaimucea era îmbrăcat într-un maiou), un octogenar a învârtit un baston deasupra capului şi m-a felicitat cu un: "Bravo, tinere!", un domn de vreo 50 de ani a vociferat nazal: "Lasă gura, golane, că ţi-o iei peste bot!"

La prima staţie, micuţul manelist nu a mai suportat presiunea şi a coborât, mai aruncând o flegmă pe geamul tramvaiului, după ce s-au închis uşile.

Atunci mi-am dat seama că ceea ce scriu eu pe "Blogul bucureştenilor exasperaţi" e apă de ploaie... Mult mai util ar fi să înfiinţez o "Brigadă a bucureştenilor exasperaţi", care să patruleze vigilent prin autobuze, troleibuze şi tramvaie...

"Oare domnul primar Adriean Videanu ar considera asta un gest civic?", m-am întrebat. Apoi mi-am amintit că primul om al urbei noastre este în concediu, în Elveţia, unde tramvaiele nu au cunoscut încă manelele propagate în aerul de 50 de grade Celsius.

Oricum, concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...


Monday, July 16, 2007

Puricii din primărie ne îndeamnă să încălcăm copyright-ul

Nu o cunoaştem pe Monica Andreiu, dar ar merita cu prisosinţă statutul de membru de onoare al Blogului bucureştenilor exasperaţi. E a doua persoană, după Halaicu, care m-a făcut să-i invidiez umorul (nu contează daca e voluntar sau nu). Textul e savuros, e in Gardianul de azi şi nu mă pot abţine să nu-l copiez cu neruşinare şi să îi ofer locul care i se cuvine cu adevărat: pe antivideanu.blogspot.com. Lansăm totodată o invitaţie: dacă doreşte, autoarea se poate înscrie oricând în rândul bucureştenilor exasperaţi.

Primaria s-a umplut de purici. Videanu a fugit in vacanta
De mâine, primarul general pleaca in concediu
17.07.2007
Adriean Videanu a plecat din nou in concediu. „Dezertarea“ edilului sef al Capitalei pica intr-un moment greu: primaria este infestata cu purici, pe care angajatii i-au luat de la pisicile maidaneze din curtea institutiei.

Mai multi lucratori din Primaria Capitalei s-au prezentat la medic acuzand senzatii de usturime si aparitia unor mici pete rosii, in special la membrele inferioare. Oamenii credeau ca sufera de urticarie sau pur si simplu de stres, insotite de o ciudata astenie. Doctorii le-au spus insa cu totul altceva: angajatii primariei sunt muscati de purici.Mare a fost mirarea mai multor angajati din Primaria Capitalei cand au aflat de la medic ca bubitele rosii de pe picioare pe care le credeau de la stres sau un fel de urticarie sunt de fapt muscaturi de purici.
Cele cateva doamne, care au preferat sa isi pastreze anonimatul, spun ca in curtea interioara a institutiei, unde se gareaza masinile de serviciu, s-a oplosit o armata de feline. Matele sunt pline de purici si pot fi vazute scarpinandu-se de zor printre tomberoanele primariei. Angajatele mai miloase, care le duc zi de zi mancare, au luat, probabil, fara sa vrea micile lighioane care sug sangele si le-au transportat pe culoarele institutiei. Covoarele de pe culoarele primariei s-ar parea ca sunt adapostul ideal pentru insecte. Groase si moi, aceste covoare sunt nu numai mandria edililor atunci cand primesc vizite, dar si adapostul nesperat al puricilor.

Måtele din curtea primariei – sursa de infestare
Tocurile si pantofii personalului din primarie functioneaza pentru purici pe post de taxi. Desi aria de imprastiere a puricilor in birourile Primariei Capitalei nu este foarte mare, cei muscati si ciupiti de lighioane sunt destul de numerosi. Angajatele patite le dojenesc pe iubitoarele de pisici si le acuza pe acestea de inconstienta. Ori din cauza bodyguarzilor, ori din alte motive ramase deocamdata necunoscute, puricii nu au indraznit sa intre si in cabinetul primarului general Adriean Videanu, nici macar in audienta. Aceasta situatie s-a mai repetat odata in iarna 2006-2007, cand intreaga cladire ce adaposteste Primaria Capitalei a fost luata la puricat de echipe de dezinsectie. Se pare ca angajatii din subordinea lui Videanu nu vor scapa de blestemul puricilor pana nu vor trimite matele din ograda proprie la vreun adapost de animale de companie sau pana ce acestora nu li se va face o deparazitare competenta. Cert este ca de maine primarul general a decis sa plece preventiv in concediu. O saptamana, cat poate dura si dezinsectia.

Ce spun medicii veterinari
Contactat telefonic, Liviu Harbuz, cel mai renumit specialist veterinar din Capitala, ne-a spus ca puricii, capusa si tantarul, insecte hematofage, transmit cel mai rapid unele boli, insa, deparazitarea animalelor se face numai primavara si toamna. Orice temperatura crescuta stimuleaza inmultirea si agresivitatea insectelor. Mediul cel mai prielnic inmultirii puricilor este praful, parchetul si mochetele.In Primaria Capitalei, este necesara o dezinsectie urgenta pentru a deparazita matele din stabilimentul lui Videanu. Harbuz i-a sfatuit pe cei muscati de purici sa mearga la medicul de familie si sa isi faca controale complexe, intrucat puricii sunt purtatori ai unor boli precum hepatita sau pot infesta cu oua de tenie, viermele intestinal cel mai periculos pentru om. De asemeni, cei care au transportat si acasa lighioanele din primarie trebuie sa cheme o echipa specializata de dezinsectie, intrucat de purici nu se scapa cu una, cu doua. Acestia au un ciclu de viata de pana la un an, insa o singura pereche poate da nastere la alte cateva milioane de exemplare. Fierberea la 100 de grade a apei in care unii oameni pot spera ca ii omoara de mult nu mai e valabila. Puricii incapatanati rezista cu stoicism.

Monica Andreiu

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean

Primarul general al Capitalei, Adriean Videanu, a anunţat, luni, reprezentanţii Consiliului General al Municipiului Bucureşti că va intra în concediu de odihnă, începând de miercuri, timp de o săptămână.

"Vă anunţ că în intervalul 18 - 26 iulie voi intra în concediu de odihnă. Precizez că zilele libere reprezintă restul de şapte zile lucrătoare din concediul la care aveam dreptul anul trecut şi pe care nu l-am efectuat în întregime", a afirmat Videanu.

Edilul Capitalei îşi va petrece concediul de odihnă în Eleveţia, la Geneva, unde unul din copiii săi îşi face studiile.

"Vreau să merg acolo pentru că în această perioadă vin vreo patru universităţi americane să-şi prezinte programele şi este o perioadă foarte importantă pentru familia mea. Este un concediu dedicat familiei", a explicat Videanu.

Sursa: Gândul


P.S. Oare cum or fi reacţionat reprezentanţii Consiliului General? Eu cred că s-au ridicat în picioare şi au scandat în cor:

"Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean"!!!

P.S. II - Iată, în schimb, cum am reacţionat, noi, Halaicu şi Antivideanu, pe messenger:

Antivideanu: halaicule, n-o sa crezi
Antivideanu: dar e adevarat
Antivideanu: e sigur
Antivideanu: e oficial
Antivideanu: a dat si la ziar, uite: http://www.gandul.info/flux/videanu-intra-concediu-incepand-miercuri.html?3996;855774
Halaicu: nu pot sa cred asa ceva
Halaicu: cred ca e mediafaxul prost informat
Antivideanu: mda, si eu m-am gandit
Antivideanu: cine, videanu in concediu?
Antivideanu: adica isi ia concediu?
Halaicu: bai, merita omul...
Antivideanu: de la ce isi ia concediu?
Antivideanu: de la concediu?
Antivideanu: concediu de la concediu nu inseamna ca vii la munca?
Antivideanu: adica negarea negatiei....

Thursday, July 5, 2007

4 iulie, cu artificii




+18


Hackerii noştri s-au întors din vacanţă şi ne-au aruncat grăbiţi în braţe ultima filă din jurnalul primarului nostru, Adriean Videanu. Apoi au dat fuga la farmacia din colţ unde s-au aprovizionat cu prezervative şi au ieşit la agăţat.

15.22

Dragă jurnale, am făcut sex, la mare, cu Elena Udrea!

Deja se împuţise treaba pe la primărie, toată lumea era în concediu, aşa că când să plec şi eu, m-am trezit că nu am şofer...

"Vă duc eu, domnu' Adriean", îl aud pe Marcel, portarul, că zice, aşa că îl trag de-o parte şi-l iau tare:

Zic: "Bă, Marcele, eu te iau şi-ţi plătesc şi camera de hotel, dar am şi eu o reputaţie... Ai încetat relaţia aia cu Ion, cum ţi-am zis?"

Zice: "Domnu' Adreian, între noi nu a mai rămas decât un borcan de zacuscă, pe care l-am păstrat ca amintire", şi când zicea treaba asta, îl văd că se apleacă peste masă şi o ciupeşte de cur pe Filisafta, femeia de serviciu, care debarasa atunci biroul de cafele.

"Bravo, mă, Marcele", zic, "aşa te vreau!" Şi ne-am tirat.

Ajunşi la mare l-am lăsat pe Marcel să care bagajele şi am întins-o pe plajă. Când, ce să vezi, Nuţi Udrea cu bărbac'su pe şezloangele de lângă mine.

"Cocoşel", o aud pe Nuţi că zice, "mi s-a golit paharul, fii şi tu drăguţ..." Şi după ce se cară bărbac'su îmi întinde un tub cu cremă şi mă pune să o frec pe spate.

Îi desfac eu sutienul şi înainte să o ung, întreb:

"Auzi, pisi, da' cu Tibi cum îţi mai merge?" "Secetă", o aud că zice, "e supărat cu fii-sa, nici nu se mai uită la mine. Dar tu cum te mai înţelegi cu nevastă-ta, Mioriţa?" "Dă-o dracului", zic, şi încep să o frec pe şale.

La un moment dat se prinde şi ea că o gâdilam mai cu subînţeles şi se întoarce. "Bibiloi",zice, "eu m-aş băga, dar după ce ai de-a face cu preşedinţi capeţi şi tu un fel de respect de sine..."

"Păi şi ce, eu nu sunt vicepreşedinte de partid", zic, "la o adică mă mulţumesc şi cu jumătăţi de măsură".

"Atunci, hai", o aud că zice şi îmi şopteşte numărul camerei de hotel.

O las eu să o ia în faţă, iar după cinci minute,când mă ridic, ce văd la beach bar... Cocoş şi Marcel sorbeau un cocktail din acelaşi pahar, cu două paie.

"Ce faceţi, bă!", zic.

"A, uite, vorbeam cu flăcăul tău", zice Cocoş, "m-a invitat la el să îmi dea o zacuscă, deci o las pe Nuţi în grija ta".

"Băi, Marcele", îl iau eu pe portar mai la o parte, "nu ziceai, dom'le, că acum îţi plac femeile?"

"Domnu' Adreian", zice, "eu iubesc omul, nu sexul lui".

"Eu viceversa", zic, şi îi dau dracului.

Nici nu apuc să păşesc în camera de hotel, că mă trezesc cu Nuţi că îmi pune piedică şi mă aruncă în pat. Pe urmă se dă doi paşi mai în spate, face roata şi cu un salt - triplu şurub - mă încalecă.

"Bebişor", zic, "eu nu am probleme cu mijlocul, pot să stau şi deasupra"...

"Niciodată", o aud că zice, şi pe urmă să te ţii!... După trei minute eram mort în păpuşoi...

"Puţin, foarte puţin", zice.

"Păi mă scuzi", zic, "când nu ai alcool la bord eşti mai expeditiv, te-ai obişnuit prost cu Tibi..."

În aceeaşi seară, numitul Tibi mă cheamă la el în viluţa de la mare. "Adreane", îmi zic, "te-a mâncat, eşti mâncat... La ce te aşteptai"...

Când ajung eu acolo, Tibişorul era în lacrimi, cu trei picături rămase în sticloanţa de Chivas...

"Adreane, dragă, futu-le neamu-n cur de femei!", zice.

Tocmai mă gândeam pe unde să scot cămaşa, când scoate o poză cu fii-sa şi zice: "Ţigănuşu lu' tata, mă face de ruşine..."

Am băut cu el până dimineaţă... Pe urmă l-am sunat pe Marcel şi l-am pus să mă conducă până la hotel. Când să scoată cheia de contact din buzunar, îi cade pe jos un tub de cremă asemănător cu ăla cu care o unsesem eu pe Nuţi.

"Ăsta de unde e, bă!", zic.

"Mi l-a dat domnu' Cocoş să-l păstrez eu pentru viitor", zice.

Nu am mai zis nimic. A doua zi m-am întors în Bucureşti, unde mă aştepta Vanghelie cu scandalul în birou.

Dar despre asta în filele următoare de jurnal...




Thursday, June 14, 2007

Drumul meu spre iad e pavat cu bune intenţii cetăţeneşti




Când m-am aşezat aseară fără pic de jenă pe unul dintre scaunele tramvaiului 41, m-am simţit cu adevărat inspirat.


Ca orice călător încercat ştiam că în fiecare tramvai există un om care pute, iar eu reuşisem să îl reperez din timp pe cel care puţea în cazul de faţă.

Îmi ocupasem locul la o distanţă îndeajuns de mare de el încât să nu fiu deranjat olfactiv, dar destul de aproape pentru a-l putea studia şi evita în timp util în cazul în care s-ar fi deplasat de la locul lui înspre mine.


Era vorba de un aurolac şchiop care chiar dacă a coborât la Crângaşi, a lăsat în urma lui un miros care a dăinuit câteva staţii.

Situaţia a luat o turnură spectaculoasă, însă, când la staţia Lujerului s-au urcat nu mai puţin de patru fufe care s-au postat la doi metri de mine, învăluindu-mă în parfumuri grele şi foarte scumpe.

Mergeau la Plaza, iar faptul că se foloseau de un mijloc de transport atât de barbar precum tramvaiul li se părea un fel de aventură comică, motiv pentru care s-au hlizit aparent iraţional timp de un minut.

Tocmai atunci, din mulţime a rasarit un pusti cerşetor care s-a oprit în faţa fufelor şi a început să se tânguiască.


Mă simţeam ca într-o situaţie absurdă gen Beavis & Butthead, motiv pentru care am izbucnit într-un râs cretin:

- "Ha, ha-ha-ha!" (mă rog, nu poate fi descris, dacă ţineţi neaparat să ştiţi cum a sunat, daţi-mi un telefon şi o să încerc să îl imit) - care nu mi-a trecut nici când copilul a ajuns în dreptul meu.


Imaginaţi-vă scena:


Copil cersetor: "Daţi-mi şi mie 500 de lei... Sau măcar 1.000 de lei..."

Halaicu: "Ha, ha-ha-ha..."

Copil cersetor: "Suntem şase fraţi acasă, mama ne-a părăsit..."

Halaicu: "Ha, ha-ha-ha..."

Copil cersetor: "Până acum ne creştea o bunică, dar a decedat de cancer..."

Halaicu: "Ha, ha-ha-ha..."

Patru fufe: "?" "!" "!?!" "?!?"


Copilul cerşetor părăseşte încet scena în timp ce călătorii se uită indiganţi la Halaicu.

Halaicu: "Ha, ha-ha-ha..."

Încă râzând în guler, m-am ridicat de la locul meu şi m-am pregătit să cobor, ascunzându-mă după cele patru fufe care se aliniaseră deja la uşă.


O privire răzbătea însă printre matracuce şi parcă mă sfredelea...

Am ridicat capul şi am văzut {asta mi-e crucea (+)} o călugăriţă care tocmai vărsa nişte mărunţiş în mâna copilului cerşetor şi mă fixa apocaliptic.

Imaginati-va si scena asta:

Copil cerşetor: "Săru'mâna, bogdaproste..."

Călugăriţa (aparte): "Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! Dumneata în schimb..."

Halaicu: "Ha, ha-ha-ha..."

Am coborât din tramvai şi m-am strecurat ca un demon printre aleile ciudat de bine iluminate ale cartierului Drumul Taberei, convins că voi arde în flăcările iadului.

În acelaşi timp am avut însă o revelaţie, domnule primar Adriean Videanu.

De ce nu daţi dumneavoastră gratis carduri Activ cerşetorilor care muncesc în RATB? Astfel aţi cunoaşte traseele, aţi face o evidenţă şi aţi putea colabora cu calugarii şi calugăriţele bucureştene, întru voia Domnului, pentru scoaterea lor din necaz...

Alo, domnu' Videanu'!? Sunteţi pe recepţie? Nu... Aha, mă scuzaţi, iar inoportunez...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...