Smell shit and die!

Hackerii noştri au tăbărât peste noi vociferând "ho-ho-ho" şi aruncându-ne în poală cea mai recentă filă din jurnalul primarului nostru, Adriean Videanu. Au adăugat şi un "huo-huo-huo" la adersa hackerilor edilului, care tocmai hăcuiseră jurnalul contributorului Halaicu.
..............................................................................................................

14:50

Dragă jurnale,

Mă gândeam să îmi iau concediu de Crăciun încă de pe acum, aşa plictiseală este pe la muncă. Am încercat să joc barbut cu portarul Marcel, ca să treacă timpul, dar gagiul a căzut pe gheaţă şi şi-a rupt mâna bună... Am încercat să o combin pe Marinela, femeia de serviciu, să jucăm twister, dar cică o apucaseră iar şalele...

Până la urmă l-am pus pe hacker să mai şparlească nişte jurnale şi m-am oprit la al lui Halaicu. Uite ce zicea:
...............................................................................................................
"Băi jurnal,

Nici nu mai pun pe blog întâmplarea de azi, pentru că devin redundant. Din nefericire nu am răcit încă, aşa că stau relativ bine cu simţul olfactiv. Mă sui dimineaţă în 41 şi constat că locul meu preferat, la primul burduf, era ocupat. Mă deplasez la al doilea burduf, moment în care mă trăzneşte! Se căcase careva pe el... Nu era prima oară când o păţeam. Am luat-o repede înapoi spre partea din faţă a tramvaiului şi, pentru două secunde, totul a fost ok. În a treia secundă mirosul a ajuns din nou până la mine.

Am coborât la prima şi am luat al doilea tramvai. Primul burduf era liber, aşa că m-am sprijinit relaxat într-un cot. Nu după mult timp simt că mă înec. Pe scaun, în faţa mea, un putifer veritabil, cu un strat venerabil de praf pe el, ca pe o stică de vin de care nu s-a mai atins nimeni de un an jumate. Asta la prima mirosire. La a doua mirosire constat că tot cam de un an jumate puţea şi transpiraţia acumulată pe aurolac între timp.

Homeless-ul se uita curios pe un pliant cu articole de mobilier de la Bricostore.

Am fugit panicat în spatele tramvaiului...

Ajuns la muncă m-am oprit direct la toaletă. Fatalitate! Puţea a căcat... Sau eram eu în şoc postraumatic...

Pe coridoare mult praf şi iz de transpiraţie. Sau poate am luat-o eu razna?...

Mă gândesc cu groază că diseară trebuie să iau un 331 până în centru. Ce aglomeraţie o să fie.

Ce oraş insuportabil, cine mama dracului l-a votat pe primarul ăsta? A, da...
..........................................................................................................

Ce papagagal Halaicu ăsta! Totuşi, exerienţele lui mi-au amintit de ale mele.

Mă dau jos din pat, azi dimineaţă, şi văd un plic mai baban în corespondenţă.

Băieţii cu licitaţia pentru testul de fezabilitate al construirii liniei de metrou până la Otopeni se simţiseră şi trimiseseră partea convenită a fi platită în cash, pentru plăcerea mea.

Nimic mai plăcut decât mirosul de euro proaspăt dimineaţa. Nimic mai plăcut decât (să spun cuvântul? vorbele sacre nu trebuie rostite des pentru a nu mânia zeii!), nimic mai plăcut decât o şpagă (am zis-o!) pe stomacul gol...

O iau spre primărie cu Tuaregu şi pe drum îmi amintesc că azi au intrat banii de salariu pe card. Opresc la bancomat şi mă mai aleg cu un porcoi de cash.

La muncă, fatalitate! Cum trec pragul, cum văd o bancnotă de 100 de lei uitată de cineva pe jos! O bag în buzunar şi mă îndrept spre birou. Ia stai să încerc ceva...

...să-mi fut una! Am avut dreptate. Am scotocit prin pernele canapelei şi am mai găsit 4 monede de 10 bani! Ce de bani găsesc şi mă găsesc, mi-e să nu o iau razna, cândva...

15:22

Gata, m-am plictisit de tot. E timpul să mă tirez de la birou. Frăţie, şi când mă gândesc ce aglomeraţie e prin centru...

Ce oraş insuportabil, cine mama dracului o fi primar? A, da...

Videanu, exemplu pentru glia Bucureştiului

Recunosc deschis că merg cu capul în pământ. Modul acesta de deplasare şi-a dovedit, nu de puţine ori, avantajele. În primul rând nu dau în gropi, care la mine în cartier apar oricând şi oriunde, pe zi ce trece mai adânci.

Pe urmă, stând cu capul în pământ, urechea este orientată în jos şi captează mai uşor vibraţiile stârnite de maşinile care gonesc pe trotuar. Pot spune, fără exagerare, că mersul cu capul în pământ m-a scutit de multe vizite la spital.

În tramvai, statul cu capul în jos mă ajută să bag nasul în guler, o măsură de siguranţă minimă în faţa putiferilor tot mai spornici.

Stând cu capul în pământ observ, însă, lucruri care altora le scapă. Am constatat că atunci când vine vorba de igiena pantofului, concetăţenii mei sunt în general riguroşi. Ghetele sunt de cele mai multe ori curate, iar manşetele pantalonilor periate de praf.

Asta până acum vreo săptămână...

Stând cu capul în pâmânt nu am observat să fi plouat prea mult în ultimele zile. Totuşi, pantofii, ghetele sau bocancii concetăţenilor mei sunt plini de moloz. Toate, dar absolut toate trotuarele şi străzile pe care m-au purtat paşii erau umplute cu centimetri grei de noroi.

De unde domnule? Şi mai ales de ce nu dă înapoi? De ce nu se usucă?

Multă vreme m-a măcinat misterul ăsta, până când, într-o străfulgerare de claritate mentală, am găsit răspunsul.

Păi primarul unui oraş nu este cetăţeanul cel mai de seamă a urbei? Nu este exemplul de urmat pentru oricine şi orice? Şi noroiul nu face şi el parte din oraş?

Este clar că noroiul a intrat în concediu şi nu se mai manifestă ca în zilele lui normale.

Concediu plăcut în continuare...

Videanu vă raspunde

Hackerii noştri ne-au înmânat resemnaţi ultima postare din jurnalul lui Videanu, ştiind că Videanu ştie că îi va fi hackuit jurnalul pe care l-a scris special pentru a fi hackuit de hackerii noştri, la îndemnul hackerilor lui care ne hackuiesc pe noi...

Dragă jurnale,

Am revenit la blogul antivideanu şi am găsit patru comentarii. Naşpa!

Nu mi-au placut, mi-e şi jenă că conduc asemenea oameni ca primar. Fiindcă se apropie însă campania, o sa le raspund...

Uite primul comentariu, al lui Artistu': "Videne... da ba te vrem la protzap cu un mar'n gura ! Asa as fi fericit... :))"

Că pui puncte de suspensie la sfârşitul unei fraze, înţeleg, vrei să creezi un efect, dar când scapi şi două puncte şi două paranteze închise, nu demonstrezi, de fapt, decât că esti un agramatician.

Dar să o luam punctual:
1) La proţap sunt deja, sunt proţăpit la Primărie de trei ani. Fraiere! HAHAHA!!!!
2) Măr în gură? Da ce, mă crezi încă copil în Videle? Şi încă de pe atunci eram bazat doar pe portocale şi banane. Doar fructe de mare mai pun în gură acum.
3) Ai fi fericit? Acum nu eşti? Mă doare, ştii tu unde...

Aşea, l-am rezolvat şi pe ăsta. Alt comentariu de la Adriean. Ia uite! Îl cheamă ca pe mine...

"Poate vrei o bordura-n cap, cam am, cat sunt io de urban si finutz"

Da ce crezi, tăticu, că eu sunt indian să port avuţiile în cap ca pe vadra cu apă? Tu eşti indian?

Naşpa, am fost şi eu în concediu, mai de mult, acolo... Cu Tuaregu.

Mergeam pe şosele pe lângă şina de cale ferată. Când mă uit eu pe geam, văd vreo sută de indieni călare pe un tren. Mi-am făcut cruce cu limba-n gură şi mi-am scuipat în sân. Pentru o secundă am crezut că sunt tot în Bucureşti.

Dar să revenim la bordurile noastre. Cu cât o dai? O punem de licitaţie, ne înţelegem noi, doar eşti băiat urban şi finuţ (vezi că ai scris tz în loc de ţ, fii mai atent).

Care mai era? Ciupel... Uite ce zice ăsta: "Nuuuu... legat de un 335 si tarat din Titan pana la Baneasa, incepand cu ora 8 dimineatza sa stea si el 2 ore jumate tarat pe asfalt... 'tule muma-n c..."

Legat de 335 e doar numărul milionaşelor mele de euro, băi!

De fapt, nu înţeleg. Ce e un 335? Ce treabă am eu cu asta?

Tarat din Titan...? Eu sunt din Videle, nu din Titan. Şi nu mă face pe mine tarat!! Tarat eşti tu, băi! Mă rog...

Începând cu ora 8 dimineatza... Altul care greşeşte "ţ-ul"... Poftim? Începe ceva la 8 dimineaţa? Băi, băiatule, ia şi tu un somnifer, tu bântui pe străzi în toiul nopţii?

'tule muma-n c...? Ce vrea să zică cu asta, futu-le muma în cur de prescurtări! Ştii ce, ia votează tu cu Vanghelie, că m-am şi enervat!

Alta... Phenobarbiedoll. Ce zice? "Da' nici nu trebuie tarat. e la fel de dureros sa stea si IN autobuz".

Fetiţă, despre faza asta că nu trebuie taraţi, nu ştiu ce să zic... Cu cât e mai tarat omul, cu atât e mai înclinat să voteze... Ce mai zici? Că e la fel de dureros să stai în autobuz? La fel de dureros ca ce? Ca a fi tarat? Normal! De-aia nici nu calc în aşa ceva. Am Tuaregurile mele de la stat...

Oricum, păpuşe, îmi place cum gândeşti... Poate te scot la o cafea, cândva, în caz că te bate gândul să devii consilieră la Primărie. Ai să vezi că sunt băiat drăguţ, dacă eşti şi tu drăguţă cu mine...

Hai, vă pup! Pa! Nu uitaţi să mă votaţi, sunt eu, ăla care face! Şi dacă mai vreţi să discutăm, poştiţi comentarii cu întrebări şi doleanţe tot aici. Hai că chiar îmi place, sunt în formă.

Sunt cel mai bun!

............................................................................................................................................................

Bine că am că am scăpat de papagali, dragă jurnale. Cred că i-am făcut din vorbe. Hai că o tai şi eu spre casă. Deşi, dacă mă uit pe geam şi văd ce ploaie e afară... Ce trafic naşpa o să fie...

Mereu e aşa. Ce oraş insuportabil, cine mama dracului o fi primar aici?

A, da...

Campanie electorală

Hackerii noştri au venit la noi, jumate cu capul în pământ, de ruşine, jumate cu furci şi topoare în mână, de nervi. Se pare că hackerii lui Videanu îi hackuiesc pe ei şi viceversa. Ne-au înmânat ultima postare din jurnalul lui Videanu, care era de fapt un mesaj pentru blogul antivideanu...

Dragă jurnale,

Băi contribuitori Halaicu, Antivideanu, Mantale şi Adriean!

Băi cititori de blog!!

Sunteţi nişte fraieri, mai puţin tu, dragă jurnale. Faceţi mişto de mine de pomană. În mod normal nu aş da 2.000 de euro pe voi (2.000 de euro? sau cum naiba era expresia aia, 2 lei?), dar cum se apropie campania electorală m-am gândit şi la voi.

Aveţi vreo nemulţumire? Aveţi vreo întrebare să-mi adresaţi? Păi, hai.

Vă răspund la toţi, când s-or mai aduna dorinţe. Voi adresaţi-le ca comentariu aici.

I'll be back...

P.S. Şi Marcel e disponibil, în caz de ceva.

Hai pa,

Al vostru,

Ăla care face

Domnu Videanu, mai aveţi borduri?

Domnu' Videanu, ma întorc la dumneavoastră cu lacrimi în ochi şi multă căinţă...

Cât de înţelept şi vizionar sunteţi de fapt, iar eu, în cerbicia mea, ca un câine turbat, nu mi-am dat seama...

V-am criticat de atâtea ori că puneţi borduri inutile, în mod inutil, iar acum mă adâncesc în noroaiele ignoranţei mele (foto mai jos).





Vedeţi, dumneavoastră, primarul Sectorului 6, Cristian Poteraş s-a apucat să pună garduri în jurul tuturor grădinilor de bloc din Drumul Taberei. De câteva zile au pus şi la mine la bloc. Lăudabil, dar există o problemă. Gardurile sunt sprijinite cu pământ. Cum a plouat zilele astea, tot molozul s-a scurs pe trotuare (foto mai jos).



Nu mai aveţi cumva nişte borduri, care să stăvilească noroiul? Ar fi de mare folos...

Alooo! Domnu' Videanu?... A, nu sunteţi?... Aţi plecat cumva în vacanţă? Mă scuzaţi...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

Au băgat curve la Piaţa Moghioroş

Trec fără nici o jenă pe sub scări, nu fac nici un pas înapoi când îmi ţâşneşte vreo pisică neagră prin faţă, calc pe orice capac de canal fără nici o apăsare şi nu am, în general, superstiţii.

Dar jur cu mâna pe cruce că popii îmi poartă ghinion...

Am constatat treaba asta de câţiva ani, aşa că, fie ce-o fi şi unde o fi, de câte ori mi se fâlfâie vreo barbă de făţău bisericesc prin raza vizuală pun prompt mâna la ştromeleac. Este un remediu auzit din bătrâni care dă şi nu dă rezultate...

Fără să ştiu ce mă paşte, aseară, mă plimbam nevinovat prin Piaţa Moghioroş (Drumul Taberei). Mascat de un chioşc, un făţău bisericesc mi-a apărut brusc şi implacabil în spaţiul intim, ba chiar mi-a cerut şi ceva parale pentru renovarea unei biserici.

Am sărit ca ars de tâmâie şi m-am fofilat ca Satana printre tarabe. Ghinionul se întrevedea major şi cerea măsuri drastice, aşa că nu m-am mulţumit să ating discret ştromeleacul, ci l-am apucat zdravăn şi l-am smotocit fără pic de pudoare.

Intenţiile mele au fost, însă, interpretate greşit de un tarabagiu rătăcit în piaţă la ora aceea târzie. M-a acostat nonşalant şi m-a întrebat pe ton jos:

- Îţi dau o fată?

Am refuzat politicos şi mi-am văzut de drum nedumerit. Dacă acceptam, unde anume se consuma actul? Sub tarabă? Puţin probabil... Singura clădire demnă de aşa ocupaţie în zonă ar fi Secţia 22 de Poliţie.

Imposibil, nu?... Dar mai ştii... Vis-a-vis de Primăria sectorului 6 funcţionează, bine merci, de ani buni, câteva bordele prospere. Iar brazii din curtea sediului lui Poteraş (primar de sector) sunt împodobiţi tot timpul anului cu prezervative...

Domnu Videanu, dumneavoastră ştiaţi treaba asta? Alooo, domnu' Adriean?... A nu sunteţi... Probabil aveţi treabă cu rodarea noului Tuareg primit de la stat... Ăla vechiu' s-a cam naşparlit, nu-i aşa?...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

P.S. Frecatul ştromeleacului de aseară nu a avut mare efect. Azi dimineaţă am împărţit 5 metri pătraţi de tramvai aglomerat cu doi orbi, un chior şi trei putiferi care s-au succedat în valuri olfactive în ordinea usturoi, transpiraţie şi alcool...

Videanu contraatacă

Hackerii noştri ne-au aruncat în scârbă ultima lor captură, cea mai recentă filă din jurnalul primarului Videanu, după care au plecat nervoşi şi cu muşchii umflaţi să-şi cumpere gantere, bâte de baseball şi câteva lanţuri. Ziceau că au o răfuială cu nişte hackeri rivali...

Dragă jurnale,

Mi-e şi jenă să mai scriu în tine. Ultima oară când am dat căutare cu "penisuri" pe google, mi-a apărut iar în faţă Blogul bucureştenilor exasperaţi, unde fuseseră postate, rând cu rând, toate însemnările mele.

Am sunat un amic din SRI şi omu mi-a spus că hackerii trebuie contracaraţi cu hackeri. Ştia el un băiat care detectează IP-ul şi din gaură de şarpe... Am pus la bătaie o repartiţie într-un apartament de două camere din Berceni şi după câteva ore, aveam în faţă jurnalele celor care îmi interceptaseră mie jurnalul şi încă altele la fel de utile... Le redau în continuare.

Halaicu:

"Băi jurnale,

Mă scuzi că revin cu aceleaşi obsesii, dar prea am avut azi o zi de căcăţoi! A început chiar înainte de a ajunge în tramvaiul 41. Am luat-o neinspirat prin Piaţa Moghioroş, unde m-am trezit împotmolit în trafic uman. Se mişcau boşorogii în jurul meu, de ziceai că mai au încă 100 de ani de trăit.Când m-am văzut îngrămădit pe o alee mai îngustă, am zis că mor. Puţea a căcat mai rău decât a transpiraţie. M-am uitat în jur, dar nu am identificat susra. În 5 minute am străbătut cei 20 de metri ai aleei, dar mirosul parcă se lipise de mine cu prenandez. Când am scăpat la un trotuar mai larg mi-am dat seama şi de ce. Un boşorog din faţa mea se căcase pe el şi acum râdea ghiduş...

În 41 m-am înghesuit cu toţi elevii din Bucureşti şi jumătate din pensionarii din ţară. Un tataie a început să povestească ce bărbat destoinic a fost el în tinereţe, după care, într-un acces de entuziasm bahic, s-a ridicat de pe scaun, s-a apucat de o bară şi a făcut 7 tracţiuni, mugind ca Monica Seles. Lumea a aplaudat demonstraţia de forţă a octogenarului, mai puţin eu care am întrezărit imediat pericolul. De ce m-am temut, nu am scăpat. Boşorogul a transpirat abundent şi a început să pută într-un mod feroce".


Aşa îi trebuie lui Halaicu! Să mă mai înjure el mult, că poate dau dispoziţie să se reducă numărul de 41-uri... În fine... Mă mai uit eu pe lista de jurnale hackerite şi dau de cel al lui Artistu'...

Artistu':

"Jurnalule, sal'tare,

M-am considerat mereu un om paşnic, băga-mi-aş #% în /%¤ lui Videanu să-l "#¤ în %& în cârcă. Cer eu prea mult? Am o bicicletă... Nu am pe unde să merg cu ea. Ne calcă maşinile ca pe şobolani. Unde sunt pistele alea promise? Până la urmă o să fac ca în sondajul de pe "antivideanu" şi o să vin cu bâta de baseball la primărie..."

Hă, hă, hă, ce să zic! Păi să vină. Am oamenii mei din SPP în permanenţă în spate. La nevoie îl pun şi pe Marcel să-l zgârie pe ochi. Mă rog... Că tot am văzut eu că se poate fura jurnalul omului, ce-mi zic? Oare Vanghelie a produs ceva? Produsese. Iată ce:

Vanghelie:

"Dragul, iubitul, secretul meu jurnal,

Doar cu tine pot fi eu însămi. Tu reprezinţi oaza în care incongruenţele atitudinii mele duplicitare dispar. Dar este nedrept să mă plâng. Singur şi conştient am luat decizia de a mă înfăţişa astfel în faţa poporului, când am intrat în politică. În faţa unui electorat tembel nu-ţi poţi permite luxul de a fi anacronic. Iubesc puterea mai mult decât vanitatea de a-mi etala intelectul. Am intrat în panică azi, când, într-o conferinţă de presă antivideanu era să-mi cadă lentilele de contact care îmi ascund albastrul pupilelor, făcându-le negre. Neglijenţa mea merge chiar mai departe. Uitându-mă în oglindă am constatat că mi se văd rădăcinile blonde ale părului. Le-am vopsit la repezeală cu rimel. Până şi crema autobronzantă dădea semne că se duce. Ce s-ar întâmpla dacă tenul meu de albinos ar fi dezvăluit? Va trebui să recurg şi la solar, pentru orice eventualitate. Chiar şi riscând un cancer. Dacă vrei să fii un cancer pentru alţii, trebuie să accepţi boala"...

Să-mi fut una! Nu am înţeles nimic şi m-a mai luat şi durerea de cap. Am ezitat pe urmă puţin şi, fie ce-o fi, am intrat pe jurnalul lui Băselu...

Băsescu:

"Măi, jurnal'le,

Acum sunt un om complet, hă-hă-hă! Când am plecat la Viena, anul trecut, sub pretextul că mă operez de hernie, am fost copleşit de gânduri negre. Dacă descoperă lumea că de fapt operaţia este una de mărire a ştromeleacului? Gânduri de om mic, cu dânsa mică... Am citit luni de zile, apoi, toate tabloidele, cu deznădejdea omului care îşi aşteaptă rândul la ghilotină. Mi-am dat apoi seama că nu trebuie să mă tem de nimeni şi nimic. Sunt omnipotent! Acum i-am sfidat pe toţi. Mi-am îngroşat din nou jucăria, de data asta în ţară şi cu pretextul unei tiroide umflate. Hă-hă-hă! Azi a mişcat pentru prima oară! Bine că am avut inspiraţia să tatuez ancora pe ea de când era încă amorţită. Mâine îl chem pe Videanu la Cotroceni şi să vezi futai! Prea îşi face de cap şi nu cotizează nimic şi la băiatu"...

Naşpa, aiurea, cam nasol... Sub 30 de milionaşe nu scap... Dar poate îi fâlfâi jurnalul asta pe sub nas şi se mai calmează... Oricum, tot trebuie să mă duc până la Cotroceni şi e o aglomeraţie pe Iuliu Maniu de ţi se acreşte!

Ce oraş insuportabil, cine mama dracului o fi primar? A, da...