Cu sfârcul în ochi

Cercetări ştiinţifice de necontestat au demonstrat faptul că transpiraţia bărbătească acţionează ca un afrodiziac asupra femeilor.

Păi dacă ar fi aşa, autobuzele şi tramvaiele noatre ar abunda de sfârcuri erecte, gata să scoată ochiul creştinului neatent din orbită sau să te zgârie pe spinare când te strecori în aglomeraţie.

Cum sânii femeilor din tramvaiele noastre ne văduvesc de priveliştea unor sfârcuri pronunţate nu putem concluziona decât că mirosul curat de transpiraţie este viciat de alte miasme.

Care să fie ele? Păi...

1) Mirosul de seminţe de floarea soarelui, aliment consumat frecvent în tramvai de cei ce ne mângâie în mod constant şi cu mirosul de transpiraţie are darul de a întina prozaic izul erotic al sudorii, anulând astfel orice efect.

2a) Mirosul transpiraţiei precedente, care acţionează ca în matematică unde plus cu plus dă minus. Astfel, plusul de erotism pe care transpiraţia proaspătă l-ar da este anulat de stratul se sudoare nespalată de ieri şi alaltă ieri şi răsalaltă ieri rezultând într-un minus în ceea ce priveşte atracţia exercitată asupra sexului opus.

2b) Mirosul de usturoi acţionează în sens similar cu cel de transpiraţie veche. Astfel, plusul transpiraţiei şi plusul usturoiului (care ajută la sănătate, care ajută la atracţie) sunt anulate.

3) Mirosuri specifice, variate ca număr care poti fi de:

a) Caca neşters temeinic, rămas pe ţesătura chilotului sau a firelor de păr pubian;
b) Vomă impregnată în ţesătura hainei purtate 45 de zile consecutiv;
c) Aracet, prenandez, var, terbentină şi alte substanţe care mânjesc omul în timpul slujbei;
d) Aurolac;
e) Heroină;
d) Fumul lemnelor din sobă;
e) Mucegai;
f) Naftalină;
g) Halenă;
h) Etc, care de obicei pute şi mai rău.

Există însă şi o veste bună, o, voi, iubitori de sfârcuri în erecţie!!!

Compania de produse cosmetice Sarantis Romania va promova în luna mai parfumul Antonio printr-o campanie vizual - olfactivă desfăşurată în mijloacele de transport în comun, aflu dintr-un comunicat Motion Vision.

Ia stai aşa! Antonio nu era ăla care dădea fierbinţeli şi apoi fiori femeilor, pe care tot el le încălzea?

Mamă, abia aştept!

...

Stai aşa, tocmai mi-am dat seama. Parfum cu transpiraţie e tot ca plusul cu plusul - dă cu minus...

Of...

Domnu' Videanu, nu mai bine puneţi dumneavoastră nişte aparate de aer condiţionat în tramvaie, sau faceţi nişte ferestre mai mari? Măcar să răcim dracului cu toţii şi să nu mai mirosim nimic...

Alo, domnu' primar?! A, nu eraţi pe recepţie, sunteţi plecat...

Concediu plăcut în continuare, domnu Adriean!

1 mai

Hackerii noştri sunt în continuare vigilenţi şi au reuşit să preia o nouă filă din jurnalul intim al primarului nostru, Adriean Videanu. Aflaţi în continuare cum un buchet de penisuri îi dă bătăi de cap edilului, cum Tibi continuă să abuzeze de amabilitatea domnului Adriean şi ce aventuri a trăit Videanu în timpul călătoriilor sale în Orientul Îndepărtat...

11:25

Mi se întâmplă adesea să aud nişte cuvinte sau expresii pe stradă şi să îmi rămână în cap.

Zilele trecute, de exemplu, mergeam eu liniştit spre Primărie, când, dintr-un autobuz Mercedes 336, la Cişmigiu, văd un cuplu de tineri că cade printre uşile de la mijloc. El nervos, roşu la faţă, zice: "Mamă ce frecuş de penisuri în aglomeraţia asta!" Ea, mototolită, vai de capul ei, zice: "Ia ţine tu buchetul ăsta de flori pe care mi l-ai dat, cât mă aranjez eu".

De atunci tot îmi sună în cap astea două cuvinte, penisuri - buchet, buchet - penisuri.

Adineauri, când deschid eu calculatorul şi îmi apare Google-ul în faţă, ce îmi zic? Ia să dau eu o căutare cu "buchet de penisuri". Care e primul lucru care îmi apare?.. Cică - "Blogul bucureştenilor exasperaţi"...

Băi, eşti nebun!? Cetăţenii mei exasperaţi!?

Citesc eu ce citesc la el, scira unul Halaicu acolo de aglomeraţii, praf, mizerie, lezbiene în tramvaiul 41, dar avea un stil de nu-mi dădeam seama dacă mă înjură sau mă laudă.

Pe urmă citesc comentariile (cam puţine), unde chiar mă înjura lumea, tot felul de ciudaţi, Andrei ză Artist, Fănel, Cronicaru...

Am dat un telefon la oamenii mei şi i-am informat: "Tăticu, din pământ din iarbă verde, mi-i scoateţi pe Antivideanu, Halaicu, Mioara Mantale, Andrei ză Artist, Fănel şi Cronicaru ăştia şi mi-i aduceţi aici!" Să văd ce-o mai ieşi şi din asta...

13:33

Ajung eu azi la servici şi, cum mă vede, portarul Marcel începe să se crucească. Zice: "Cum domnu' Adriean, nu sunteţi în concediu de 1 Mai?" "Tăticu", zic, "şefu e şef şi pe veceu şi de sărbători şi trebuie să dea un exemplu în ceea ce priveşte munca! Şi în plus numai fraierii îşi iau concediu în perioada concediilor".

Ştiu eu ce ştiu... Nu am mai plecat în vacanţă în perioada vacanţelor de când am păţit-o la Crăciunul anului 2004, când eram în Inula Java, din Indonezia.

Mă pilisem serios de Ajun şi dormisem până mai târziu. Când mă scol într-un final şi dau să cobor spre plajă, văd o apăraie şi nişte inundaţii de se auzeau orăcăind broaştele.

Pun mâna pe telefon şi îl sun pe directorul de la Apanova. "Tăticu", zic, "nu investiţi şi voi prin Asia de Sud-Est, că au şi ăştia nişte canalizări de să te caci în ele!"

18:55

M-a sunat iar Tibi pe la prânz, cică să mai stăm şi noi la un pahar de vorbă, să punem ţara la cale. Zice: "Da nu la Golden Blitz, că dacă stau cu Cotroceniul în ceafă, simt că mă ia cu fierbinţeli. Hai la un restaurant chinezesc, japonez ceva..." Îl pun pe Marcel să tragă maşina la scară şi mă reped.

Dom'le ce străzi libere, ce trafic puţin de 1 Mai. Cine zicea că nu se poate circula în Bucureşti?... Ajung eu acolo şi văd că Tibi mi-o luase înainte şi răsese deja juma de ceaşcă de cafea şi vreo trei halbe de sake.

Zice: "Uită-te şi tu, domnule, ce fac pesedeii ăştia, dau mici şi bere la lume. Şi tu le dai autorizaţie..."

Zic: "Stai tăticu liniştit că inspectorii sanitari sunt în vacanţă şi cine ştie ce au pus ăştia în carnea de mici. Dacă nu se umpluu spitalele şi le iese lor pe nas pomana, să-mi zici mie cuţu".

Pe urmă ne-am pus noi pe băută, dar parcă nu îmi pria. Mi-am amintit că nu îmi plac localurile astea asiatice de când am fost ultima dată în Japonia.

Intrasem şi eu ca omul într-un local din Tokyo şi totul mergea bine, băututa era bună, cânta o formaţie de patru japoneje cântece din anii '50, '60, '70, '80, dansau japonejii cuminte pe un ring...

Când din senin apare o lungană blondă, îmbrăcată toată în galben, cu un dita mai cuţitul într-o mână şi cu o femeie în cealaltă.

Strigă ea ceva în japonejă şi de la un balcon apare o altă fătucă, îmbrăcată în chimono, cu bujori în obrăjori, de ţi-era mai mare dragul să te uiţi la ea.

Nu apuc eu să mă dezmeticesc, când lungana blondă face o dată cu cuţitul "hârşti" şi îi taie o mână lu aia de o ţinea aproape.

Pe urmă se întoarce spre noi şi ne zice: "Cine n-are treabă să se care!"

Mă ridic eu şi o iau spre ieşire, dar când trec pe lângă ea, zic: "Duduie, păcat de tine că nu ai învăţat bunele maniere până la vârsta asta. Cu japonejii mai treacă meargă, dar cu europenii în vacanţă ce ai?!"

Am mai stat eu cu Tibi cât a mai ras încă trei carafe de sake, dar când l-am văzut că îi dau lacrimile şi mă ia cu "dragă Adriene" m-am făcut că mă sună cineva şi am întins-o.

21:22

Aşa trafic mişto mai rar în drumul spre casă. Am riscat chiar şi am făcut o scurtătură pe Podul Grant. Când ajung pe el, nişte vălurele în asfalt de mi s-a scuturat mătreaţa.

Ce oraş insuportabil, cine mama dracului eu primar aici?! A, da...

26 aprilie 2007

10:33

Dragă jurnalule!

Tibi a luat-o razna de câteva zile, mă disperă cu telefoanele şi pretenţiile lui. Ba aranjează-mi un miting în Piaţa nu ştiu care, ba mută-l în Piaţa nu ştiu cum. Nu mai are omul linişte cu el. Adineauri iar mă luase la telefon cu planurile lui de 1 Mai, că să începem campania şi să organizăm un grătar cu poporul. Dar ce sunt eu, dom'le, ospătar?

Noroc că am auzit nişte râgâieli ciudate pe coridor şi i-am zis că trebuie să închid, că ascultă lumea pe la uşi.

M-am ridicat şi când am deschis uşa biroului era cât pe-aci să mă împiedic de o mogâldeaţă. Era Ludovic Orban, beat muci mergând în patru labe pe holul Primăriei.

"Ce faci bă, nenorocitule", zic, "ai venit să tragi cu urechea?!"

Ăla s-a uitat la mine de parcă m-ar fi văzut în triplu exemplar. Zice:

"Aoleu, iar am nimerit prost. Unde dracu' e Ministerul ăla de Transporturi?"

Zic: "Nimereşti şi tu, Ludovice, drumul ca măgarul învăţat prost. Vezi că îl pun pe Marcel, portarul, să te dea afară în şuturi!"

Mă uit eu mai atent la Ludovic, văd că îl podidesc lacrimile:

"Bă, Adriene", zice, "dă-o naibii de opoziţie, nu vrei să radem şi noi nişte beri, că cândva eram prieteni, înainte să îţi croieşti drumul în politică făcând genoflexiuni în faţa ştim noi cărui Licurici".

Ce-i drept aş fi fript nişte Carlsberguri, dar pe urmă mi-am amintit că are Ludovic ăsta nişte gusturi la spelunci ieftine, de te sperii. Bodegă mai urâta ca aia unde m-a dus el ultima oară nu am mai văzut decât când am călătorit eu acum câţiva ani în Mexic.

Închiriasem o maşină şi conduceam spre Acapulco, când m-am oprit într-un orăşel cam prăfuit să îmi potolesc setea. Am intrat într-un bar şi am luat o bere, de mi-a ieşit pe nas, pişat curat...

Dau să îi zic ceva barmanului, dar era ocupat cu un individ cu ochi bulbucaţi care îi spunea un banc cu un client care intră într-un bar şi pune pariu cu barmanul că poate să se pişe de la trei metri într-o halbă fără să păteze pe jos.

L-am lăsat în pace şi când am ieşit, m-a acostat un găligan tuciuriu, lăţos şi cam nespălat, cu o cutie de chitară în mână.

Zice: "I'm looking for a man who calls himself Bucho..."

"Băi Muceo!", zic, "tu te-ai uitat la mine, am eu meclă de mexican? Întreabă şi tu un băştinaş..."

L-am lăsat până la urmă pe Ludovic în pace şi l-am chemat pe Marcel.

"Tăticu", zic, "ia de-aici 50 de bani şi dă-l pe ăsta afară".

Se uită Marcel lung la monedă, şi-l văd că scoate o bancnotă de un leu şi zice:

"Luaţi de-aici domnu primar, dacă n-aveţi mărunt..."

"Nu, bă", zic, "tu zgârie-i maşina cu banu ăsta şi ne înţelegem noi pe urmă..."

13:47

Veşti bune! Pe 15 mai mă car din Bucureşti, la Viena. Am organizat o întâlnire cu oamenii de afaceri străinezi şi un târg de promovare turistică a capitalei.

Sper să îi expediez repede pe investitori, deşi nu trag mari speranţe. Ăştia parcă nu ar fi dat şpagă în viaţa lor pentru o licitaţie, trebuie să le explici totul ca la copii mici.

Dar după ce scap de ei, fac şi eu o plimbărică. Sper totuşi să nu păţesc ca data trecută când am fost în Viena.

Mergeam şi eu ca omul, când mă acostează o şatră de lăutari.

"Băi băieţi", zic, "v-aţi găsit naşul!"

"Aoleo", zice, "sunteţi român, vă invităm pe la noi, tocmai puneam de un grătar".

Mă duc eu, apuc un ciortănel, încep să mănânc, dar nu ştiu ce avea curcanul ăla, că era cam dubios la gust. M-am tirat repede şi am luat-o pe Dunăre în jos, cu gândul să dau grăunţe la lebede.

Să mor dacă am văzut vreuna!!! Sper ca de data asta să găsesc...

15:22

Îm sfârşit, oamenii mei au dat de urma funcţionarului ăluia care m-a trecut Adriean în certificatul de naştere, în loc de Adrian.

L-au adus la mine în birou, vai de capul lui, un moşneag trecut de 100 de ani...

"Bă, futu-ţi dumnezeul, paştele şi cristoşii mă-tii", zic, "de ce nu ţi-ai văzut de treabă cum a trebuit?!"

Ăla pune o mână la ureche şi zice:

"Hă?"

Repet eu, dar moşul tot făcea pe surdul. Până la urmă pun mâna pe o foaie de hârtie şi îi scriu.

"De ce ai scris, bă, Adriean în loc de Adrian?"

Ăla pune şi el mâna pe hârtie, dă din umeri şi scrie:

"Pulea mea..."

Iau iar hârtia şi scriu:

"Ştii casa aia naţionalizată în care stai tu? A fost revendicată. De mâine te muţi".

Când a citit moşul, a leşinat. Am chemat salvarea, dar a venit abia după două ore, cică nu a avut loc în trafic. În fine, l-au pălmuit pe moş, şi-a mai venit ăla în fire, pe urmă îl văd că se uită peste umărul doctorului. Zice:

"Ce scrieţi acolo, reţetă?"

"'Dea"...

"Nu vreţi să treceţi şi o Viagra..."

21.19

Am ajuns acasă după două ore de condus prin Bucureşti. De unde mama naibii e aglomeraţia asta, frate, ce oraş insuportabil!

Cine dracu e primar aici? A da...

Senzaţional, Adriean Videanu se dezvăluie

Datorită capacităţilor de hackeri ale administratorilor acestui blog, jurnalul senzaţional de banal al primarului nostru, Adriean Videanu a fost interceptat şi va fi redat în postările viitoare.

Staţi pe recepţie!

Într-un tramvai banal, un zâmbet vertical...

Cum spuneam într-o postare anterioară, unii dintre cititorii noştri ajung pe acest blog dând căutare pe Google "penisuri" sau [uite, asta mi-e crucea (+)], "buchet de penisuri".

Mărturisesc, este exclusiv vina mea, pentru că în textele mele am pomenit la un moment dat cum se freacă mii de penisuri unul de altul în aglomerările din autobuze, sau cum am aşteptat odată o oră şi 15 minute un tramvai lângă o babă cu un buchet în mână.

Departe de a ne lepăda de aşa cititori, îi întâmpinăm cu drag chiar, iar această postare li se adresează lor, în special, dar şi cititorilor noştri frecvenţi, în general.

Aşadar, v-aţi întrebat vreodată care este scopul fantei de la baza scaunelor de tramvai? Eu da, iar răspunsul, pe care l-am descoperit astăzi, vi-l ofer în toată splendoarea...




Vedeţi domnule primar Adriean Videanu ce înseamnă ca tu, designer de mijloace de transport în comun, să te gândeşti la toate aspectele unei călătorii agreabile?

Spun asta pentru că am auzit că vreţi să mai cumpăraţi autobuze, troleibuze şi tramvaie pentru vreo 300 de linii şi să le înlocuiţi definitiv pe cele vechi.

Repetaţi după mine, domnu' primar:

"Fante la baza scaunului, geamuri care se deschid larg şi spaţiu pentru călători = PLĂCERE;

Scaune puţine, geamuri care se deschid doi centimetri şi spaţiu mai mic de un metru între pereţii vehiculului = DURERE!"

Dumnu' Videanu?... Alo! A, nu sunteţi?... Mă scuzaţi...

Noi să fim sănătoşi...

În cazul în care nu cumva chiar dumneavoastră sunteţi cel care a dat căutare pe Google cu "penisuri" sau "buchet de penisuri", bănuiesc că această postare nu vă priveşte.

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

Eu nu sunt copac, bă! Sunt un "Ent"...

Am recitit unele postari ale acestui blog şi am ajuns la concluzia că suntem nişte pesimişti plângăcioşi.

Vai că Videanu nu ştiu ce, vai că nu sunt parcari, vai că avem un oraş prafuit, vai că mori strivit şi fiert în tramvai, vai că pute şi e mizerie...

Scârţ, doamnelor şi domnilor!

E drept, ai înghiţit un kilogram de praf mergând prin centru, ai trecut pe langa un infarct miocardic înjurând trei ore în trafic, ai mirosit 40 de minute subraţul nespalat timp de 40 de zile al unui cetăţean în autobuzul 331, era să te calce o Dacie pe trotuar condusă de un individ ce tocmai citise în ziar că domnul primar Adriean Videanu este în concediu, dar ce contează...

Iată că a venit seara, traficul s-a potolit, nu e nici cald şi nici răcoare, mergi pe o străduţă liniştită şi copacii proaspăt înfloriţi te mângâie cu mirosul lor ca un balsam. Eşti singur cu gândurile tale, un om liber cu aspiraţiile şi visele sale, care dintr-o dată se simte prieten cu oraşul său... Ce se mai poate întâmpla?

Păi de exemplu să îţi cadă un copac în cap! Ei, ce ziceţi de treaba asta?

Cine, ce, unde, când, cum şi de ce

Andrei, ne-ai nominalizat, ne-am conformat şi am intrat în "leapşa"...

De ce am bloguit sau de ce am început să bloguiesc ?

Eu, Halaicu, bloguiam deja pe modestul meu blog de pe yahoo 360 până într-o zi, când, abia scăpat cu viaţă din autobuzul 335, am ajuns la locul de muncă şi, în faţa celui care semnează pe blog cu numele “Antivideanu” am înjurat o oră în continuu primarul, RATB-ul, Bucureştiul, soarta şi viaţa mea amară.

Antivideanu mi-a propus să facem blogul „Antivideanu”, iar a doua zi, postam furios primul text de peste 7.000 de semne, în care povesteam cum se freacă penisurile cetăţenilor în noile autobuze Mercedes. (De altfel, multă lume ajunge pe blogul nostru dând căutare pe Google cu cuvântul „penisuri”).

De ce scriu în continuare ?

1) Pentru că lumea ne citeşte şi ne comentează, iar în ziua în care postez ceva trăiesc sentimentul că ziua aia nu a trecut degeaba.

2) Bucureştiul este în continuare un oraş al surprizelor neplăcute, iar domnul primar Adriean Videanu mai are doi ani de mandat.

3) Perverşii care ajung pe blogul nostru căutând “penisuri” pe Google, pot fi salvaţi moral şi responsabilizaţi social prin implicarea lor în problemele şi viaţa cetăţii...

De ce o să continui să scriu ?

Când primeşti comentarii de genul: “meriti aplauze pentru ce scrii”, “Continua tot asa si o sa ma ai fan inrait !” sau “ba esti demential:)))mor de ras cand citesc” cum poţi să te mai laşi?...

Cum bloguiesc ?

Întâi mi se întâmplă ceea ce citiţi de obicei pe blog. Încep să îmi imaginez cum aş putea descrie întâmplarea. Apoi ajung în faţa unui computer cu gândul să scriu.

După 5-6-7 ore în care mă joc, mă uit pe alte site-uri şi mai şi muncesc puţin, mă apuc de scris. De scris scriu repede şi cu multe greşeli de ortografie. Exagerez totul, dar mint foarte puţin.

Apoi stau mai mult să corectez şi să recitesc, decât am scris efectiv. Postez, revin şi iar corectez...

Cât bloguiesc ? Aş vrea să bloguiesc mai mult ?

Bloguiesc foarte puţin pentru că sunt un om al muncii, cu o facultate de terminat, cu prieteni care trag de mine, fără net acasă, ci doar la muncă, lucruri care cântăresc cam 1% în ceea ce priveşte raritatea postărilor mele, restul de 99 de procente constând în lene.

Aş vrea să postez zi de zi...

Când bloguiesc ?

În timpul zilei.

Pentru cine bloguiesc ?

Pentru colegii de blog, pentru mine, pentru cei 50 de vizitatori zilnici, pentru cititorul meu ideal şi pentru Adriean Videanu.

Unde bloguiesc ?

La locul de muncă pe care îl neglijez cu nesimţire.

Pentru ce bloguiesc ?

Pentru că îmi este foarte greu să tac.