Monday, June 16, 2008

Videanu, file de jurnal




Hackerii noştri s-au întors din concediu şi s-au aratat foarte surprinşi că nu au dat acolo de, încă primarul nostru, Adriean Videanu. Cu elan muncitoresc, ne-au adus pe tavă ultima postare din jurnalul edilului.

18.05

Dragă jurnale,

Am aflat ieri cu stupoare că pe Tibi îl cheamă Băsescu şi nu Sescu, cum credeam eu. Eram la sediu cu Blaga (
foto)şi restul băieţilor şi stăteam cu Tibi la telefon:

"Bă, Sescu! Hai, bă Sescu, zi-mi şi mie la ce minister o să mă dai de la anu!", urlam eu, când m-a auzit Negoiţă.

"Ce zice, bă, Sescu?", m-a întrebat, moment în care m-am enervat. "Eu sunt bă cu tine, bă?"

Pe urmă mi-a explicat el că pe Sescu îl cheamă chiar Băsescu, aşa că am revenit la telefon.

"Bă, Băsescu, hai, bă zi-mi unde mă dai?"

Omul era nervos şi se coia.

"Dă-mă mă la Mediu!", zic, "că m-am săturat de oraşu ăsta (cine mama dracului o fi primar aici!) vreau ceva mai aerisit".

"Nu zău", zice Tibi, "pai te pricepi?".

La început n-am înteles întrebarea sau rostul ei, dar mi-am zis că o fi scăpat Tibi al meu din nou la Chivas şi se ţine de glume.

"Ce faci cu
pădurle, de exemplu", zice el.

"Le tai, dă-le dracului, şi pe urmă reîmplantăm. Iar dacă cresc prea mult şi se sufocă de la îndesire, punem borduri în jurul fiecărui arbore", zic.

I-a plăcut lui ideea, dar tot se cam coia. "Lasă că vorbim noi după campanie. Sări şi tu cu nişte bani?"

Când l-am auzit aşa, m-am prefăcut că n-am semnal şi am închis. Până nu am ministerul în mână nu dau nici un marafet!

Nici nu apuc eu bine să închid că se aude o bufnitură. Îi căzuse faţa lui Blaga!! Se anunţa că pierduse alegerile. După ce vorbeşte
el la TV, îl văd că vine la mine şi zice:

"Am pierdut!"

"Păi, dacă eşti bou, ce să-ţi fac?", zic.

Tăticu'! Dacă nu sărea Negoiţă să-l ţină de rău, mi se înfigea cu dinţii în beregată.

"Am fost bou, că n-am invocat greaua moştenire! Că dacă o făceam, câştigam!", zice.

N-am înţeles ce-a vrut să spună cu asta. A moştenit ceva de la cineva şi nu-i ajunge? Îl împrumut eu, dacă vrea!

Am mai stat puţin prin sediu, dar nu mă băga în seamă nici un ziarist, aşa că mi-am băgat picioarele şi am plecat. Era miezul nopţii, dar aglomerat ca în miezul zilei la Nisa.

Azi dimineaţă mă sună de la Protocol. Că cică peste nu ştiu câte zile trebuie să-i predau cheile lui Oprescu.

"Ce chei, tăticu'?", zic.

"De la primărie", zice.

"Ăsta v-a fi primar?", zic.

"Da", zice.

Ei, de nu o sa-i zic eu vreo două de-o să-l ia mama dracului! Păi el nu vede ce oraş insuportabil e Bucureştiul ăsta!?!


Wednesday, May 21, 2008

Lumea a treia


Am evitat aseară moartea de trei ori, făcând slalom printre automobilele care circulau regulamentar, cu 80 km/h, pe strada Sibiu şi m-am aruncat în tramvaiul 25 exact înainte să se închidă uşile.

Nu aveam de mers decât o staţie până acasă, dar mi-era lene să parcurg drumul pe jos.


În tramvai - vreo 20 de ţărani de oraş care se uitau cu un aer superior la vreo 15 negri africani, aşezaţi şi ei paşnici pe scaunele din faţă.

La jumătatea staţiei, vagonul s-a umplut de fum, iar tramvaiul s-a oprit în drum. Vatmanul s-a dat jos şi a fluierat a pagubă uitându-se la motorul care luase foc.

Negrii africani au profitat de uşa deschisă de vatman, în faţă, şi au sărit din tramvai, temându-se, probabil, să nu piară în flăcări, într-un mijloc de transport public dintr-o capitală U.E.

În tramvai, ţăranii de oraş trăgeau liniştiţi pe nas aerul negru din vagon şi râdeau cocoşaţi peste paporniţele lor de rafie, minunându-se de slăbiciunea de înger a negrilor.

Tramvaiul şi-a continuat drumul scoţând fum ca o locomotivă pe cărbuni.


În urmă, africanii se uitau nedumeriţi. Aveau aerul că au nimerit din savana lor bogată, într-o ţară din lumea a treia...

P.S. Întâmplarea din tramvaiul 25 a fost însă o nimica toată faţă de ce păţisem mai înainte în tramvaiul 41. Dar despre asta în postarea viitoare...

P.S. 2. Era să uit. De când a-ţi anunţat că nu m-ai candida-ţi sunte-ţi suspect de tăcu-t, domnu' primar Videanu... Va-ţi luat cumva vacanţă? În cazul ăsta...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

Tuesday, April 15, 2008

Un miliard bucata


Când aşteptam cu ţigara în gură să vină tramvaiul 41, azi dimineaţă, cu mare zgomot s-a înfiinţat pe refugiul tramvaiului un grup balaoacheş de hoţi de buzunare.

Asupra meseriei lor nu te puteai înşela, pentru că fluturau ca pe trofee în aer un mănunchi de telefoane mobile şutite, cum ar flutura nişte cimpanzei lăudăroşi un mănunchi de banane.

Unul dintre meseriaşi era puţin luat, probabil, pentru că fâlfâia mănunchiul de telefoane şi urla în gura mare: "Un miliard bucata, un miliard bucata!!!"

Mi-am aprins încă o ţigară, ca să fiu mai tentat să o termin decât să mă urc în tramvai cu gibonii de lângă mine. Plătesc destul de scump viciul ăsta, fumez Davidoff Gold. Lucru care are partea lui proastă, pentru că ţigările atrag atenţia şi curiozitatea de a încerca.

"Băiatu, dă şi mie o ţigară", m-a acostat un balaoacheş.

"Un miliard bucata", am răspuns.

Am aflat în minutul care a urmat că maică-mea nu a fost o fată foarte cuminte în tinereţe, am ascultat pufăind Davidoff-ul meu care sunt dorinţele sexuale violente şi destul de perverse ale balaoacheşului în ceea ce mă priveşte şi am fost scutit de o eventuală apropiere fizică care să pună în practică cele descrise, pentru că tocmai sosise tramvaiul.

Gibonii au început să răcnească unul la altul, s-au răspândit câte doi la fiecare uşă şi au început să se îngrămădească în călători.

Mi-am terminat liniştit ţigara în staţie, gândinudu-mă că nici hoţii de buzunare nu mai sunt ce-au fost. Meseria asta nu presupunea, mai presus de toate, discreţie?

Chiar asa, ne batem joc de valorile tradiţionale?

P.S. Nu va-m mai băga-t de mult în sea-mă, domnu' Videanu. Chiar m-ă preocupă o întrebare. Ce o să v-ă face-ţi după ce nu ve-ţi mai fiii primar? V-ă lua-ţi concediu?

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

Monday, March 31, 2008

System of a Guţă


Complet nesimţit, stând aseară pe scaun în tramvaiul 41, cu 80 de călători în ceafă, uitându-mă ostentativ pe geam în timp ce 20 de babe se uitau ostentativ la mine, dându-mi de înţeles că nu ar refuza dacă le-aş ceda locul, ascultatm la maximum System of a down la MP3 Player şi dădeam din cap în consecinţă.

Pe la Crângaşi, strecurate prin mulţimea de babe care deja mă afuriseau, două adolescente se sprijină de bara de lângă scaunul meu începând să facă gesturi ample.

La un moment dat, gesturile lor încep să se transforme din flururări de braţe într-un fel de dans cu clătinări ritmate de picioare, înclinări dibace de cap şi chiar tremurat din buric.

În naivitatea mea de rocker naiv am tras concluzia naivă că cele două adolescente naive se maifestau auzind ceea ce se putea auzi din căştile MP3 Player-ului meu şi am luat decizia naivă să le dau jos ca să mă asigur că nu sunt un naiv.

Fusesem un naiv...

Cele două fufe dansau pe manelele difuzate pe telefonul mobil de nişte cocalari mai din spatele tramvaiului. Cocalarii înşişi aveau pe lângă manele în telefon şi o minge de fotbal pe care o foloseau la o miuţă având burduful ca poartă.

Mi-am înfundat căştile înapoi în urechi şi m-am îndreptat spre uşă. Am mai apucat să văd o maşină parcată chiar în pasajul de la Lujerului. Posesorul ar fi putut să o împingă 5 metri, cât mai erau până la ieşirea din pasaj, dar bănuiesc că îşi băgase picioarele...

Am făcut şi eu la fel în ceea ce le priveşte pe cele două adolescente naive. N-am încercat să le convertesc şi le-am lăsat pradă acordurilor melismatice ale clasicilor cocalari. Mi-am dat seama că nu am ce să le mai fac.

M-am simţit mai aproape de dumneavoastră, atunci, domnu primar Adriean Videanu. Şi dumneavoastră v-aţi dat seama că nu aveţi ce să faceţi cu Bucureştiul şi v-aţi băgat picioarele în el.

Apropo, v-aţi întors din vacanţa de la Cannes? Alooo, domnu Videanu?... A, nu sunteţi? Mă scuzaţi...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

Sunday, March 30, 2008

AbsurdOTAN

E absurd să spui ca un lucru e mai absurd ca altul. Dar când absurdul te înconjoară, începi să-l nuanţezi în absurd şi de-a dreptul absurd. De exemplu este absurd:

Să pui un şchiop să realizeze un program de fitness cu genoflexiuni;


Să-i ghiceşti în palmă unui ciung;

Să pui un orb să stea cu ochii pe nevastă-ta când eşti tu plecat;

Să gâdili un paralitic;

Să-i dai lecţii de dicţie unui mut;

Să-l pui pe Vanghelie să predea gramtica;


Să-l pui pe Videanu să renunţe la concediu;

Să ceri claritate şi concizie în vorbire unui poliţist;

Este de-a dreptul absurd:

Să restricţionezi traficul în Bucureşti.

Ce să mai restricţionezi? Mai bine îl interzici, ar fi tot aia.

Este cel mai absurd să organizezi un summit NATO la Bucureşti.


Friday, February 15, 2008

Aţi auzit-o aici prima oară



O auziţi aici prima oară, dar ar trebui să vă fi dat seama şi singuri...

Este ora 18:41 şi afară ninge în draci. Se prevăd ambuteiaje şi situaţii de criză în Bucureşti.

Unde credeţi că este domnul primar, Adriean Videanu? Am aflat-o şi au adineauri, pe surse.


Ei bine, unde altundeva. Plecat din ţară. În concediu...
Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...


Tuesday, December 18, 2007

Smell shit and die!




Hackerii noştri au tăbărât peste noi vociferând "ho-ho-ho" şi aruncându-ne în poală cea mai recentă filă din jurnalul primarului nostru, Adriean Videanu. Au adăugat şi un "huo-huo-huo" la adersa hackerilor edilului, care tocmai hăcuiseră jurnalul contributorului Halaicu.
..............................................................................................................

14:50

Dragă jurnale,

Mă gândeam să îmi iau concediu de Crăciun încă de pe acum, aşa plictiseală este pe la muncă. Am încercat să joc barbut cu portarul Marcel, ca să treacă timpul, dar gagiul a căzut pe gheaţă şi şi-a rupt mâna bună... Am încercat să o combin pe Marinela, femeia de serviciu, să jucăm twister, dar cică o apucaseră iar şalele...

Până la urmă l-am pus pe hacker să mai şparlească nişte jurnale şi m-am oprit la al lui Halaicu. Uite ce zicea:
...............................................................................................................
"Băi jurnal,

Nici nu mai pun pe blog întâmplarea de azi, pentru că devin redundant. Din nefericire nu am răcit încă, aşa că stau relativ bine cu simţul olfactiv. Mă sui dimineaţă în 41 şi constat că locul meu preferat, la primul burduf, era ocupat. Mă deplasez la al doilea burduf, moment în care mă trăzneşte! Se căcase careva pe el... Nu era prima oară când o păţeam. Am luat-o repede înapoi spre partea din faţă a tramvaiului şi, pentru două secunde, totul a fost ok. În a treia secundă mirosul a ajuns din nou până la mine.

Am coborât la prima şi am luat al doilea tramvai. Primul burduf era liber, aşa că m-am sprijinit relaxat într-un cot. Nu după mult timp simt că mă înec. Pe scaun, în faţa mea, un putifer veritabil, cu un strat venerabil de praf pe el, ca pe o stică de vin de care nu s-a mai atins nimeni de un an jumate. Asta la prima mirosire. La a doua mirosire constat că tot cam de un an jumate puţea şi transpiraţia acumulată pe aurolac între timp.

Homeless-ul se uita curios pe un pliant cu articole de mobilier de la Bricostore.

Am fugit panicat în spatele tramvaiului...

Ajuns la muncă m-am oprit direct la toaletă. Fatalitate! Puţea a căcat... Sau eram eu în şoc postraumatic...

Pe coridoare mult praf şi iz de transpiraţie. Sau poate am luat-o eu razna?...

Mă gândesc cu groază că diseară trebuie să iau un 331 până în centru. Ce aglomeraţie o să fie.

Ce oraş insuportabil, cine mama dracului l-a votat pe primarul ăsta? A, da...
..........................................................................................................

Ce papagagal Halaicu ăsta! Totuşi, exerienţele lui mi-au amintit de ale mele.

Mă dau jos din pat, azi dimineaţă, şi văd un plic mai baban în corespondenţă.

Băieţii cu licitaţia pentru testul de fezabilitate al construirii liniei de metrou până la Otopeni se simţiseră şi trimiseseră partea convenită a fi platită în cash, pentru plăcerea mea.

Nimic mai plăcut decât mirosul de euro proaspăt dimineaţa. Nimic mai plăcut decât (să spun cuvântul? vorbele sacre nu trebuie rostite des pentru a nu mânia zeii!), nimic mai plăcut decât o şpagă (am zis-o!) pe stomacul gol...

O iau spre primărie cu Tuaregu şi pe drum îmi amintesc că azi au intrat banii de salariu pe card. Opresc la bancomat şi mă mai aleg cu un porcoi de cash.

La muncă, fatalitate! Cum trec pragul, cum văd o bancnotă de 100 de lei uitată de cineva pe jos! O bag în buzunar şi mă îndrept spre birou. Ia stai să încerc ceva...

...să-mi fut una! Am avut dreptate. Am scotocit prin pernele canapelei şi am mai găsit 4 monede de 10 bani! Ce de bani găsesc şi mă găsesc, mi-e să nu o iau razna, cândva...

15:22

Gata, m-am plictisit de tot. E timpul să mă tirez de la birou. Frăţie, şi când mă gândesc ce aglomeraţie e prin centru...

Ce oraş insuportabil, cine mama dracului o fi primar? A, da...

Wednesday, December 12, 2007

Videanu, exemplu pentru glia Bucureştiului


Recunosc deschis că merg cu capul în pământ. Modul acesta de deplasare şi-a dovedit, nu de puţine ori, avantajele. În primul rând nu dau în gropi, care la mine în cartier apar oricând şi oriunde, pe zi ce trece mai adânci.

Pe urmă, stând cu capul în pământ, urechea este orientată în jos şi captează mai uşor vibraţiile stârnite de maşinile care gonesc pe trotuar. Pot spune, fără exagerare, că mersul cu capul în pământ m-a scutit de multe vizite la spital.

În tramvai, statul cu capul în jos mă ajută să bag nasul în guler, o măsură de siguranţă minimă în faţa putiferilor tot mai spornici.

Stând cu capul în pământ observ, însă, lucruri care altora le scapă. Am constatat că atunci când vine vorba de igiena pantofului, concetăţenii mei sunt în general riguroşi. Ghetele sunt de cele mai multe ori curate, iar manşetele pantalonilor periate de praf.

Asta până acum vreo săptămână...

Stând cu capul în pâmânt nu am observat să fi plouat prea mult în ultimele zile. Totuşi, pantofii, ghetele sau bocancii concetăţenilor mei sunt plini de moloz. Toate, dar absolut toate trotuarele şi străzile pe care m-au purtat paşii erau umplute cu centimetri grei de noroi.

De unde domnule? Şi mai ales de ce nu dă înapoi? De ce nu se usucă?

Multă vreme m-a măcinat misterul ăsta, până când, într-o străfulgerare de claritate mentală, am găsit răspunsul.

Păi primarul unui oraş nu este cetăţeanul cel mai de seamă a urbei? Nu este exemplul de urmat pentru oricine şi orice? Şi noroiul nu face şi el parte din oraş?

Este clar că noroiul a intrat în concediu şi nu se mai manifestă ca în zilele lui normale.

Concediu plăcut în continuare...

Tuesday, November 20, 2007

Videanu vă raspunde

Hackerii noştri ne-au înmânat resemnaţi ultima postare din jurnalul lui Videanu, ştiind că Videanu ştie că îi va fi hackuit jurnalul pe care l-a scris special pentru a fi hackuit de hackerii noştri, la îndemnul hackerilor lui care ne hackuiesc pe noi...


Dragă jurnale,

Am revenit la blogul antivideanu şi am găsit patru comentarii. Naşpa!


Nu mi-au placut, mi-e şi jenă că conduc asemenea oameni ca primar. Fiindcă se apropie însă campania, o sa le raspund...

Uite primul comentariu, al lui Artistu': "Videne... da ba te vrem la protzap cu un mar'n gura ! Asa as fi fericit... :))"

Că pui puncte de suspensie la sfârşitul unei fraze, înţeleg, vrei să creezi un efect, dar când scapi şi două puncte şi două paranteze închise, nu demonstrezi, de fapt, decât că esti un agramatician.

Dar să o luam punctual:
1) La proţap sunt deja, sunt proţăpit la Primărie de trei ani. Fraiere! HAHAHA!!!!
2) Măr în gură? Da ce, mă crezi încă copil în Videle? Şi încă de pe atunci eram bazat doar pe portocale şi banane. Doar fructe de mare mai pun în gură acum.
3) Ai fi fericit? Acum nu eşti? Mă doare, ştii tu unde...

Aşea, l-am rezolvat şi pe ăsta. Alt comentariu de la Adriean. Ia uite! Îl cheamă ca pe mine...

"Poate vrei o bordura-n cap, cam am, cat sunt io de urban si finutz"

Da ce crezi, tăticu, că eu sunt indian să port avuţiile în cap ca pe vadra cu apă? Tu eşti indian?

Naşpa, am fost şi eu în concediu, mai de mult, acolo... Cu Tuaregu.

Mergeam pe şosele pe lângă şina de cale ferată. Când mă uit eu pe geam, văd vreo sută de indieni călare pe un tren. Mi-am făcut cruce cu limba-n gură şi mi-am scuipat în sân. Pentru o secundă am crezut că sunt tot în Bucureşti.

Dar să revenim la bordurile noastre. Cu cât o dai? O punem de licitaţie, ne înţelegem noi, doar eşti băiat urban şi finuţ (vezi că ai scris tz în loc de ţ, fii mai atent).

Care mai era? Ciupel... Uite ce zice ăsta: "Nuuuu... legat de un 335 si tarat din Titan pana la Baneasa, incepand cu ora 8 dimineatza sa stea si el 2 ore jumate tarat pe asfalt... 'tule muma-n c..."

Legat de 335 e doar numărul milionaşelor mele de euro, băi!

De fapt, nu înţeleg. Ce e un 335? Ce treabă am eu cu asta?

Tarat din Titan...? Eu sunt din Videle, nu din Titan. Şi nu mă face pe mine tarat!! Tarat eşti tu, băi! Mă rog...

Începând cu ora 8 dimineatza... Altul care greşeşte "ţ-ul"... Poftim? Începe ceva la 8 dimineaţa? Băi, băiatule, ia şi tu un somnifer, tu bântui pe străzi în toiul nopţii?

'tule muma-n c...? Ce vrea să zică cu asta, futu-le muma în cur de prescurtări! Ştii ce, ia votează tu cu Vanghelie, că m-am şi enervat!

Alta... Phenobarbiedoll. Ce zice? "Da' nici nu trebuie tarat. e la fel de dureros sa stea si IN autobuz".

Fetiţă, despre faza asta că nu trebuie taraţi, nu ştiu ce să zic... Cu cât e mai tarat omul, cu atât e mai înclinat să voteze... Ce mai zici? Că e la fel de dureros să stai în autobuz? La fel de dureros ca ce? Ca a fi tarat? Normal! De-aia nici nu calc în aşa ceva. Am Tuaregurile mele de la stat...

Oricum, păpuşe, îmi place cum gândeşti... Poate te scot la o cafea, cândva, în caz că te bate gândul să devii consilieră la Primărie. Ai să vezi că sunt băiat drăguţ, dacă eşti şi tu drăguţă cu mine...

Hai, vă pup! Pa! Nu uitaţi să mă votaţi, sunt eu, ăla care face! Şi dacă mai vreţi să discutăm, poştiţi comentarii cu întrebări şi doleanţe tot aici. Hai că chiar îmi place, sunt în formă.

Sunt cel mai bun!

............................................................................................................................................................

Bine că am că am scăpat de papagali, dragă jurnale. Cred că i-am făcut din vorbe. Hai că o tai şi eu spre casă. Deşi, dacă mă uit pe geam şi văd ce ploaie e afară... Ce trafic naşpa o să fie...

Mereu e aşa. Ce oraş insuportabil, cine mama dracului o fi primar aici?

A, da...

Sunday, November 18, 2007

Campanie electorală


Hackerii noştri au venit la noi, jumate cu capul în pământ, de ruşine, jumate cu furci şi topoare în mână, de nervi. Se pare că hackerii lui Videanu îi hackuiesc pe ei şi viceversa. Ne-au înmânat ultima postare din jurnalul lui Videanu, care era de fapt un mesaj pentru blogul antivideanu...

Dragă jurnale,

Băi contribuitori Halaicu, Antivideanu, Mantale şi Adriean!

Băi cititori de blog!!

Sunteţi nişte fraieri, mai puţin tu, dragă jurnale. Faceţi mişto de mine de pomană. În mod normal nu aş da 2.000 de euro pe voi (2.000 de euro? sau cum naiba era expresia aia, 2 lei?), dar cum se apropie campania electorală m-am gândit şi la voi.

Aveţi vreo nemulţumire? Aveţi vreo întrebare să-mi adresaţi? Păi, hai.

Vă răspund la toţi, când s-or mai aduna dorinţe. Voi adresaţi-le ca comentariu aici.

I'll be back...

P.S. Şi Marcel e disponibil, în caz de ceva.

Hai pa,

Al vostru,

Ăla care face


Wednesday, October 24, 2007

Domnu Videanu, mai aveţi borduri?



Domnu' Videanu, ma întorc la dumneavoastră cu lacrimi în ochi şi multă căinţă...

Cât de înţelept şi vizionar sunteţi de fapt, iar eu, în cerbicia mea, ca un câine turbat, nu mi-am dat seama...


V-am criticat de atâtea ori că puneţi borduri inutile, în mod inutil, iar acum mă adâncesc în noroaiele ignoranţei mele (foto mai jos).





Vedeţi, dumneavoastră, primarul Sectorului 6, Cristian Poteraş s-a apucat să pună garduri în jurul tuturor grădinilor de bloc din Drumul Taberei. De câteva zile au pus şi la mine la bloc. Lăudabil, dar există o problemă. Gardurile sunt sprijinite cu pământ. Cum a plouat zilele astea, tot molozul s-a scurs pe trotuare (foto mai jos).



Nu mai aveţi cumva nişte borduri, care să stăvilească noroiul? Ar fi de mare folos...

Alooo! Domnu' Videanu?... A, nu sunteţi?... Aţi plecat cumva în vacanţă? Mă scuzaţi...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...


Tuesday, October 16, 2007

Au băgat curve la Piaţa Moghioroş


Trec fără nici o jenă pe sub scări, nu fac nici un pas înapoi când îmi ţâşneşte vreo pisică neagră prin faţă, calc pe orice capac de canal fără nici o apăsare şi nu am, în general, superstiţii.

Dar jur cu mâna pe cruce că popii îmi poartă ghinion...

Am constatat treaba asta de câţiva ani, aşa că, fie ce-o fi şi unde o fi, de câte ori mi se fâlfâie vreo barbă de făţău bisericesc prin raza vizuală pun prompt mâna la ştromeleac. Este un remediu auzit din bătrâni care dă şi nu dă rezultate...

Fără să ştiu ce mă paşte, aseară, mă plimbam nevinovat prin Piaţa Moghioroş (Drumul Taberei). Mascat de un chioşc, un făţău bisericesc mi-a apărut brusc şi implacabil în spaţiul intim, ba chiar mi-a cerut şi ceva parale pentru renovarea unei biserici.

Am sărit ca ars de tâmâie şi m-am fofilat ca Satana printre tarabe. Ghinionul se întrevedea major şi cerea măsuri drastice, aşa că nu m-am mulţumit să ating discret ştromeleacul, ci l-am apucat zdravăn şi l-am smotocit fără pic de pudoare.

Intenţiile mele au fost, însă, interpretate greşit de un tarabagiu rătăcit în piaţă la ora aceea târzie. M-a acostat nonşalant şi m-a întrebat pe ton jos:

- Îţi dau o fată?

Am refuzat politicos şi mi-am văzut de drum nedumerit. Dacă acceptam, unde anume se consuma actul? Sub tarabă? Puţin probabil... Singura clădire demnă de aşa ocupaţie în zonă ar fi Secţia 22 de Poliţie.

Imposibil, nu?... Dar mai ştii... Vis-a-vis de Primăria sectorului 6 funcţionează, bine merci, de ani buni, câteva bordele prospere. Iar brazii din curtea sediului lui Poteraş (primar de sector) sunt împodobiţi tot timpul anului cu prezervative...

Domnu Videanu, dumneavoastră ştiaţi treaba asta? Alooo, domnu' Adriean?... A nu sunteţi... Probabil aveţi treabă cu rodarea noului Tuareg primit de la stat... Ăla vechiu' s-a cam naşparlit, nu-i aşa?...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

P.S. Frecatul ştromeleacului de aseară nu a avut mare efect. Azi dimineaţă am împărţit 5 metri pătraţi de tramvai aglomerat cu doi orbi, un chior şi trei putiferi care s-au succedat în valuri olfactive în ordinea usturoi, transpiraţie şi alcool...

Friday, September 28, 2007

Videanu contraatacă


Hackerii noştri ne-au aruncat în scârbă ultima lor captură, cea mai recentă filă din jurnalul primarului Videanu, după care au plecat nervoşi şi cu muşchii umflaţi să-şi cumpere gantere, bâte de baseball şi câteva lanţuri. Ziceau că au o răfuială cu nişte hackeri rivali...

Dragă jurnale,

Mi-e şi jenă să mai scriu în tine. Ultima oară când am dat căutare cu "penisuri" pe google, mi-a apărut iar în faţă Blogul bucureştenilor exasperaţi, unde fuseseră postate, rând cu rând, toate însemnările mele.

Am sunat un amic din SRI şi omu mi-a spus că hackerii trebuie contracaraţi cu hackeri. Ştia el un băiat care detectează IP-ul şi din gaură de şarpe... Am pus la bătaie o repartiţie într-un apartament de două camere din Berceni şi după câteva ore, aveam în faţă jurnalele celor care îmi interceptaseră mie jurnalul şi încă altele la fel de utile... Le redau în continuare.

Halaicu:

"Băi jurnale,

Mă scuzi că revin cu aceleaşi obsesii, dar prea am avut azi o zi de căcăţoi! A început chiar înainte de a ajunge în tramvaiul 41. Am luat-o neinspirat prin Piaţa Moghioroş, unde m-am trezit împotmolit în trafic uman. Se mişcau boşorogii în jurul meu, de ziceai că mai au încă 100 de ani de trăit.Când m-am văzut îngrămădit pe o alee mai îngustă, am zis că mor. Puţea a căcat mai rău decât a transpiraţie. M-am uitat în jur, dar nu am identificat susra. În 5 minute am străbătut cei 20 de metri ai aleei, dar mirosul parcă se lipise de mine cu prenandez. Când am scăpat la un trotuar mai larg mi-am dat seama şi de ce. Un boşorog din faţa mea se căcase pe el şi acum râdea ghiduş...

În 41 m-am înghesuit cu toţi elevii din Bucureşti şi jumătate din pensionarii din ţară. Un tataie a început să povestească ce bărbat destoinic a fost el în tinereţe, după care, într-un acces de entuziasm bahic, s-a ridicat de pe scaun, s-a apucat de o bară şi a făcut 7 tracţiuni, mugind ca Monica Seles. Lumea a aplaudat demonstraţia de forţă a octogenarului, mai puţin eu care am întrezărit imediat pericolul. De ce m-am temut, nu am scăpat. Boşorogul a transpirat abundent şi a început să pută într-un mod feroce".


Aşa îi trebuie lui Halaicu! Să mă mai înjure el mult, că poate dau dispoziţie să se reducă numărul de 41-uri... În fine... Mă mai uit eu pe lista de jurnale hackerite şi dau de cel al lui Artistu'...

Artistu':

"Jurnalule, sal'tare,

M-am considerat mereu un om paşnic, băga-mi-aş #% în /%¤ lui Videanu să-l "#¤ în %& în cârcă. Cer eu prea mult? Am o bicicletă... Nu am pe unde să merg cu ea. Ne calcă maşinile ca pe şobolani. Unde sunt pistele alea promise? Până la urmă o să fac ca în sondajul de pe "antivideanu" şi o să vin cu bâta de baseball la primărie..."


Hă, hă, hă, ce să zic! Păi să vină. Am oamenii mei din SPP în permanenţă în spate. La nevoie îl pun şi pe Marcel să-l zgârie pe ochi. Mă rog... Că tot am văzut eu că se poate fura jurnalul omului, ce-mi zic? Oare Vanghelie a produs ceva? Produsese. Iată ce:

Vanghelie:

"Dragul, iubitul, secretul meu jurnal,

Doar cu tine pot fi eu însămi. Tu reprezinţi oaza în care incongruenţele atitudinii mele duplicitare dispar. Dar este nedrept să mă plâng. Singur şi conştient am luat decizia de a mă înfăţişa astfel în faţa poporului, când am intrat în politică. În faţa unui electorat tembel nu-ţi poţi permite luxul de a fi anacronic. Iubesc puterea mai mult decât vanitatea de a-mi etala intelectul. Am intrat în panică azi, când, într-o conferinţă de presă antivideanu era să-mi cadă lentilele de contact care îmi ascund albastrul pupilelor, făcându-le negre. Neglijenţa mea merge chiar mai departe. Uitându-mă în oglindă am constatat că mi se văd rădăcinile blonde ale părului. Le-am vopsit la repezeală cu rimel. Până şi crema autobronzantă dădea semne că se duce. Ce s-ar întâmpla dacă tenul meu de albinos ar fi dezvăluit? Va trebui să recurg şi la solar, pentru orice eventualitate. Chiar şi riscând un cancer. Dacă vrei să fii un cancer pentru alţii, trebuie să accepţi boala"...

Să-mi fut una! Nu am înţeles nimic şi m-a mai luat şi durerea de cap. Am ezitat pe urmă puţin şi, fie ce-o fi, am intrat pe jurnalul lui Băselu...

Băsescu:

"Măi, jurnal'le,

Acum sunt un om complet, hă-hă-hă! Când am plecat la Viena, anul trecut, sub pretextul că mă operez de hernie, am fost copleşit de gânduri negre. Dacă descoperă lumea că de fapt operaţia este una de mărire a ştromeleacului? Gânduri de om mic, cu dânsa mică... Am citit luni de zile, apoi, toate tabloidele, cu deznădejdea omului care îşi aşteaptă rândul la ghilotină. Mi-am dat apoi seama că nu trebuie să mă tem de nimeni şi nimic. Sunt omnipotent! Acum i-am sfidat pe toţi. Mi-am îngroşat din nou jucăria, de data asta în ţară şi cu pretextul unei tiroide umflate. Hă-hă-hă! Azi a mişcat pentru prima oară! Bine că am avut inspiraţia să tatuez ancora pe ea de când era încă amorţită. Mâine îl chem pe Videanu la Cotroceni şi să vezi futai! Prea îşi face de cap şi nu cotizează nimic şi la băiatu"...

Naşpa, aiurea, cam nasol... Sub 30 de milionaşe nu scap... Dar poate îi fâlfâi jurnalul asta pe sub nas şi se mai calmează... Oricum, tot trebuie să mă duc până la Cotroceni şi e o aglomeraţie pe Iuliu Maniu de ţi se acreşte!

Ce oraş insuportabil, cine mama dracului o fi primar? A, da...

Friday, September 14, 2007

Nu există solidaritate între victime




Când faza mare a unui Audi m-a surprins brusc şi pe la spate, aseară, pe trotuarul străzii Sibiu, am înghiţit în sec, m-am rugat ca moartea să-mi fie scurtă şi cât mai puţin mizeră şi m-am căit amarnic pentru păcatele mele recente.

Tocmai coborâsem dintr-un tramvai 41 mult mai aglomerat ca de obicei, frecat din spate de o sexagenară supra-extra-ponderală şi din faţă dă un ţăran care a insistat să-şi preseze subsuara stângă de bărbia mea, cât timp s-a ţinut de o bară.

Ce-i drept, i-am înjurat rău, în gândul meu păcătos, şi nici măcar cu diminutive, ca altădată, ci cu augmentative, gen: "Mortălăii mămoaiei voastre de ciumpalacieni!"

Pe măsură ce Audi-ul se îndrepta vertiginos spre mine, ca spre un iepure orbit de faruri pe o şosea a patriei, mi-am zis că a venit momentul să dau socoteală. Am fost salvat, însă, de un Renault care gonea tot pe acelaşi trotuar al străzii Sibiu, dar din partea opusă.

Iluminat şi din spate şi din faţă de cele două automobile, m-am trezit la mijloc în deplină siguranţă. Am făcut o piruetă fâlfâind degeţoiul mijociu şi mi-am văzut de drum mult mai satisfăcut.

Vreme de 10 secunde... La mijlocul drumului, o furgonetă m-a făcut să sar doi metri în spate, pe măsură ce ieşi brusc din rândul maşinilor parcate. Am ocolit vehiculul doar pentru a sări din nou doi metri în stânga, atunci când furgoneta a pornit din nou furtunos, de data aceasta în faţă, pentru a se angaja în trafic.

În dreapta maşinii sărise concomitent cu mine un caine lup maidanez, care apoi, nesimţindu-se în stare să alerge după furgonetă, a sărit lătrând la mine.

Şi-a pus ambele labe pe pieptul meu şi, ajunşi brusc nas în nas, a început să mârâie.

L-am privit profund şi dezolat în ochii lui roşii şi i-am zis:

"Bravo, prietene, tot la mine sari? Tu nu îţi dai seama că suntem amândoi nişte victime. De ce să ne scoatem ochii între noi?"

Câinele a încetat să mai fie agresiv, însă nici nu s-a arătat foarte impresionat de cuvintele mele, scoţând batjocoritor limba...

Auziţi, domnu' Videanu? Cât m-ar costa şpaga ca să obţin aprobarea de a înfige nişte ţăruşi în trotuar, cu scopul de a bloca accesul automobilelor? Domnu' Videanu?... Nu sunteţi? Ce, nu vă mai atrag atenţia şpăgile mai mici? Cred şi eu, vă obosiţi destul cu alea mari... Ce bătaie de cap trebuie să fie...Eu zic că ar trebui să vă luaţi o vacanţă...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...


Thursday, September 13, 2007

Cautam fete de mare angajament



De la un timp, noi, cei ce ne ocupam de Blogul bucureştenilor exasperaţi, trăim un sentiment naşpa, aiurea, cam nasol....

Se apropie alegerile locale şi, cum pe domnul primar Adriean Videanu nu-l prea vedem reales, blogul nostru riscă să îşi piardă utilitatea.

De aceea, încercăm nu doar să plângem exasperaţi pe umerii cititorilor noştri, ci să îi şi ajutăm într-un fel, să facem şi un serviciu public, cum ar veni.

Aşadar... Fetelor, căutaţi de lucru? Treceţi atunci prin Drumul Taberei. Veţi da de următorul afiş.


Ca să nu mijiţi ochii de pomană, trecem aici numărul de telefon la care puteţi cere detalii: 0720.400.309.

Ce trebuie să faceţi exact, nu ştim, dar beneficiile nu sunt de ignorat. Afişul a fost lipit pe vitrina unui salon de bronzat...


...iar peste drum este Plaza România.

Un pont, un ten bine bronzat şi ocazii nelimitate de shopping. Iată ce vă oferă Blogul bucureştenilor exasperaţi, în loc de lamentaţii.


Thursday, September 6, 2007

Qu' est-ce que vous avez LA BAs, domnu' Videanu?


Vai, domnu' primar, am auzit că v-aţi luxat laba... Tristă! Situaţia, adică... Tristă în general, nu doar medical vorbind. Nici măcar nu v-aţi luat concediu. Aţi zis că vă întoarceţi la activitatea voastră obişnuită.

Mă contrariaţi... Păi cum, activitatea voastră obişnuită ne este vacanţa?

Vedeţi, ştiam eu! Deci...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...

Monday, September 3, 2007

Taxi driver


Când era să-mi găsesc moartea pentru a doua oară, strivit de acelaşi autobuz, între Mamaia şi Constanţa, m-am uitat ferm în ochii plini de remuşcări ai taximetristului care mă conducea şi i-am zis:

- Prietene, fie că murim, fie că ajungem la gară, trebuie să o facem repede. Nu-ţi cere scuze, dă-i bice!

Taximetristul m-a înţeles, a răsuflat uşurat, dar şi-a cerut, oricum, scuze. Cică erau nişte străzi foarte aglomerate. M-am uitat şi eu la străzi şi le-am găsit cam la fel de aglomerate ca cele ale Bucureştiului, la 4 dimineaţa. L-am liniştit pe taximetrist spunându-i că am supravieţuit eu la aglomeraţii mult mai crunte, în capitala noastră dragă.

Impresiile despre Bucureşti au început să curgă, moment în care taximetristul a remarcat că pe Calea Moşilor au avansat serios lucrările. Voia, pe semne, să îmi arate că s-a plimbat şi el pe câteva bulevarde celebre. Eu am tras concluzia că ultima oară fusese pe Calea Moşilor prin anii '70 ai secolului trecut, aşa că am tăcut din gură.

Am ajuns la Gara Constanţa în viaţă, dar mai ales în timp util. Am vărsat 20 de lei în mâna taximetristului, care mi-a mulţumit pentru bacşiş.

După 6 ore şi 33 de minute de mers cu un tren foarte aglomerat, fără aer condiţionat, am ajuns în faţa Gării de Nord. Era noapte şi m-am aruncat în primul taxi.

M-am uitat ferm în ochii şoferului şi l-am pus să mă ducă repede în Drumul Taberei. Nu i-am putut susţine privirea mult timp şi am mers cu capul întors spre geam. Taximetristul băuse, pesemne, mult rom, bere, puţin vin şi vreo palincuţă, totul asortat cu ceva brânzică cu ceapă şi usturoi. Usturoiul, probabil, fusese mâncat cu o zi înainte, deşi puţea, oricum, vârtos.

În timp ce alunecam lent spre cartierul meu de pensionari şi drogaţi, ocolind străzile care ar face călătoria mai rapidă, taximetristul a început să mi se confeseze în legătură cu mârlănia clienţilor cu care are de-a face.

Puţini şi zgârciţi, care comandă trasee foarte scurte, care borăsc pe covoraşele sale nou cumpărate şi vorbesc tare la telefonul mobil.

Şi sunt şi ţigani, pe care el i-ar împuşca. Şi sunt şi curve, care poartă parfum şi se rujează...

Când am ajuns, în fine, la Favorit, m-a întrebat dacă ştiam că tariful e de 5 lei pe kilometru. Nu ştiam...

L-am dezamăgit şi eu, când i-am lăsat 50 de lei în mână, de cât de mic e bacşişul. Mi-a zis că mai bine nu mă mai lua. Am fost de acord.

Am, totuşi, o nedumerire, domnu' Videanu. Nu era vorba că stabiliţi un tarif maxim pentru taximetrişti? Care e ăla?

Alooo, domnu Videanu?! A, nu sunteţi... Îmi cer scuze, ştiu, aveţi atâtea pe cap...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...



Monday, August 13, 2007

Super Halaciu are urmaşi




Nu m-am putut abţine să şterg o lacrimă de mândrie, aseară, în tramvaiul 41, în timp ce stăteam ca un nesimţit pe locurile rezervate pensionarilor, gravidelor şi handicapaţilor.

Reflectând la cât sunt de porc, gândurile mele civice au dispărut brusc, în timp ce din spate au început să răsune acordurile unei manele difuzate prin telefonul mobil...

"Sunt Super-Halaicu", mi-am zis, amintindu-mi de ziua în care am dat un tiriplici manelist jos din acelaşi tramvai 41. M-am întors fioros, doar pentru a constata că, spre deosebire de mucea-flaimucea-ul precedent, acest specimen avea mult peste 1.80 şi destui muşchi pe el pentru a scoate din foame un trib mărişor de canibali timp de o săptămână.

Maneaua oagărului culturist se blocă la un moment dat, începând să repete succesiv şi obsesiv un vers despre o inimă ruptă şi o oarecare păpuşă. În acelaşi timp, de pe un alt telefon mobil, ceva mai performant, începu să se audă un AC/DC, drept concurenţă.

Competitorul era un puşti de vreo 16 ani, care, cu o privire sugestivă, ne lăsă, pe noi, ceilalţi călători, să înţelegem că va opri muzica lui, doar dacă se va opri şi cea a manelistului.

Rămas fără variante, masivul iubitor de tânguieli melismatice continuă să asculte nedumerit cântecelul său despre problemele amoroase şi cardiace ale autorului, în timp ce, de la două scaune depărtare, puştiul începu să-l acopere pe cocalar cu un repertoriu vast de metale grele.

Atunci mi-am dat seama că ideea mea de a înfiinţa, nu un blog, ci o brigadă a bucureştenilor exasperaţi, are şanse de reuşită.

Iar când credeam că puştiul nu mai poate face nimic mai mult pentru a mă impresiona, acesta dădu o ultimă lovitură târâie-bucă-ului cocalar, schimbând metalele grele cu "Traume", de pe ultimul album al lui Ombladon.

Înainte de pasaj, au coborât atât puştiul, cât şi manelistul steroidizat. Lângă mine, o femeie de vreo 40 de ani, vreun metru optzeci şi vreo 110 kile a răsuflat uşurată că a scăpat de ambele muzici. În acelaşi timp, i-a sunat telefonul. În ritm de Irina Loghin...

Mi-am şters din nou o lacrimă, de data asta de necaz că dispăruse puştiul. Pe care l-aş vota primar, dacă aş avea ocazia.

Nu că dumneavoastră, domnule Videanu, nu aţi fi competent. Vai, se poate... Domnu' Videanu? A, nu sunteţi...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...



Monday, August 6, 2007

Idei la Primarie, câtă frunză, câtă iarbă



Domnu' Videanu, sunt tot eu, Halaicu, vin cu o problemă...

Aflu din ziare că, înainte de a planta 3 metri pătraţi de verdeaţă pe cap de cetăţean, intenţionaţi număraţi toţi copacii din Bucureşti pentru a şti exact câţi sunt şi cum stau cu sănătatea...

Pe lângă copaci, veţi cerceta şi arbuştii...

Mi se pare corect! Păi de ce să vă apucaţi să-i plantaţi direct pe ăia noi? Dacă o să avem pe urmă prea mulţi? Ce mama naibii să facem cu atâta oxigen în capitală. Îţi aprinzi dracului o ţigară şi te trezeşti că sari în aer...

Bravo, ţineţi-o tot aşa! Eu zic, totuşi, că ADP-ul nu este capabil pentru o aşa sarcină... Vă recomand o firmă privată care să facă numărătoarea, pe care să o plătiţi cu câteva zeci de milioane de euro. Dar deja cred că v-aţi gândit şi dumneavoastră...

Cu starea de sănătate a copacului iarăşi nu e de glumit. Poate găsiţi vreun laborator care să facă teste ADN plopilor şi analize de sevă. Ne-ar costa iarăşi câteva zeci de milioane, dar merită!

Problema mea e, însă, alta... De ce vă opriţi doar la copaci şi arbuşti? La frunze şi la firele de iarbă nu v-aţi gândit?

Eu stau la parter, iar în fiecare dimineaţă, când mă trezesc şi ies pe balcon, simţul meu estetic suferă...

Am un smoc de iarbă în grădină... Toate firele sunt înclinate spre dreapta, numai unul stă, moţ, înclinat spre stânga.

O fi fracturat!... Poate le spuneţi băieţilor cu numărătoarea şi primul ajutor pentru plante să vină cu nişte atele sau puţin gips...

Alooo, domnu' Videanu?... A, nu mai sunteţi?... Aţi dat dispoziţia şi aţi plecat... Ce-i drept, atâta muncă, după ce aţi venit freş din vacanţă, dăunează...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...


Wednesday, July 25, 2007

Zi zău cu limba scoasă, Videne






Primarul nostru, Adriean Videanu, s-a întors ieri de pe Coasta de Azur în Bucureşti, plictisit, cu nara încreţită a scârbă şi mai ales morocănos că a fost chemat inutil.

În tuaregul cumpărat de stat pe banii noştri pe care el îl conduce relativ ilegal, aerul condiţionat bătea probabil cu mult spor, astfel că Videanu şi-o fi pus întrebarea legitimă: "unde mama dracului sunt celebrele 41 de grade Celsius pe care trebuie să le gestionez".

Ajuns la primăria sa plină de purici, păduchi şi alte căpuşe, domnu' Adriean a organizat o conferinţă de presă în care s-a plâns că bucureştenii sunt nişte plângăcioşi.

„Am monitorizat toate activităţile impuse prin instituirea Codului Roşu. Ca o concluzie: în Bucureşti nu sunt evenimente deosebite, chiar dacă temperatura arată astăzi, la prânz, 35-36 grade”, a spus Videanu, citat imediat de toate ziarele, adăugând apoi că nu se impunea instituirea codului roşu.

Zi zău cu limba scoasă, Videne, chiar au fost 35 de grade, ieri, în Bucureşti, la prânz? Păi dacă era aşa, te asigur că jumătate dintre bucureşteni umblau cu pulovere pe ei, iar cei mai friguroşi îşi luau mănuşi şi fulare...

Sau erau 35 de grade în tuareg? Pentru că la nivelul asfaltului de lângă bordurile pe care le-ai schimbat cu atâta sârg erau vreo 55, pe puţin.

Şi chiar nu au fost evenimente deosebite? Dar ăia 200 de bucureşteni care au leşinat pe străzi şi cei 30 care au răposat de cald ce-au reprezentat pentru tine, evenimente obişnuite?

Am auzit că te-ai mai plâns că nu există proceduri pentru gestionarea unor situaţii de acest gen. Dar treaba ta, ca primar care este? Să cumperi autobuze Mercedes pe mult mai mulţi bani decât ar costa ele, dar să faci, totuşi, economie la aer condiţionat?...

Pe de altă parte te înţeleg, ţi-am stricat concediul doar ca să vii aici şi să te uiţi cum pică fraierii ca muştele, fără să poţi face nimic pentru ei, din lipsă de proceduri.

Mai ai câteva zile de vacanţă rămase, eu zic să profiţi de ele şi să ne laşi pe noi în întunericul penelor de curent.

Oricum, azi, când se anunţă 39 de grade, după sistemul tău de calcul ar fi de fapt vreo 19 - 20...

Concediu plăcut în continuare, domnu' Adriean...